DiverseGet-begetInterviuri

Interviu cu Hteththemeth

Unul dintre lucrurile cheie pe care le fac atunci când iau un interviu este să caut o frază exponențială pe care să o trec în titlul articolului. Ceva ce să atragă cititorul să dea click, să citească și să înțeleagă ce a vrut artistul să spună în acel paragraf atent selecționat de mine. Un fel de comentariu literar dat în reverse. Pot spune că a funcționat cu brio până în momentul în care am avut nespusa plăcere să conversez cu oamenii din spatele instrumentelor trupei Hteththemeth. De ce? Pentru că m-am trezit în fața unui munte de informații, lucru care nu poate decât să îmi stârnească o reală apreciere. Tocmai de aceea orice aș scoate din text ar fi neînsemnat și ar șterpeli din povestea minunată pe care o puteți descoperi în rândurile de mai jos, prin vocile unuia dintre cele mai complexe proiecte muzicale din România. O să închei acest mesaj introductiv cu mulțumiri pentru bunul meu prieten Ștefan Teslaru, care mi-a fost aici cel mai bun sfetnic și middleman pe care mi-l puteam dori. Cortina s-a ridicat. Urmează... Hteththemeth!

Ce reprezintă muzica pentru tine și care este rolul ei în viața ta?

Läo: Pentru mine, muzica este cea mai potrivită haină care îmbracă mesajul pe care îmi doresc să îl perceapă cei ce ne ascultă. În același timp, muzica este cel mai frumos mod prin care poți transmite ceea ce simți fără să deteriorezi puritatea sentimentului pe care vrei să-l transmiți.

Mihai: Muzica este, pentru mine, o substanță esențială. Ea este țesutul conjunctiv care leagă între ele toate lucrurile din Univers. Este, de asemenea, fundalul pe care se desfășoară viața. Uneori este un refugiu, alteori este instrumentul prin care îmi pot exprima stările și emoțiile.

Luci: Iubesc muzica. Automat, asta înseamnă că are un rol foarte important în viața și în sufletul meu. De aici începe totul. Orice altceva este o consecință directă sau poate chiar indirectă a acestei realități. Chiar dacă mă regăsesc foarte bine și în rolul de ascultător, nu cred că pot să concep să nu am și un rol în zona creatoare a muzicii în viață, indiferent sub ce formă ar fi acesta.

Codrez : Pentru mulți, țin să cred că muzica reprezintă un anumit limbaj, atât al sufletului cât și al inimii. Pentru mine în schimb reprezintă o ENTITATE. Mi-a devenit un prieten de nădejde încă din copilărie și m-a ajutat să trec prin toate etapele vieții, mai ales când mă simțeam singur.

Radu CJ: Muzica este limbajul universal, este soluția cea mai simplă pentru orice problemă. Am fost captivat de mic de muzica pe care tatăl meu o asculta în casă la magnetofon, la pick-up sau la casetofon, probabil de acolo a pornit și dorința de a cânta. Muzica este cea care îmi face spiritul să vibreze armonios și să mă ajute să îmi continui călătoria cu zâmbetul pe buze.

Vlad: Muzica este una dintre cele mai importante laturi ale vieții mele, ceva fără care îmi este greu să îmi imaginez existența. Muzica mă ajută să îmi înțeleg gândurile, emoțiile și trăirile, mă transpune în lumi și vieți diverse, îmi trezește sentimente, vise ori nostalgii și completează existența mea în multe moduri.

De ce ai ales instrumentul sau instrumentele la care cânți?

Luci: Cred că sunt mulți muzicieni care pot confirma că nu a fost neapărat o alegere clară și conștientă. Muzica, în toate aspectele ei, de la stil, instrument și moduri de exprimare, are un fel aparte de a își alege singură drumul prin sufletele noastre, iar noi, cei care ne deschidem în fața ei, nu putem decât să ne conformăm.

Mihai: Pe scurt, pe la 13-14 ani (odată ce am început să ascult Nightwish și Rammstein, desigur) am început să îmi doresc să cânt la un instrument. Prima încercare a fost chitara, însă nu ne-am convins reciproc. Apoi mi-am dorit să învăț să bat la tobe, doar că logistic părea foarte complicat întrucât locuiam la bloc. Și am găsit soluția de mijloc: chitara bass. Am mers la un moment dat într-un magazin de muzică, am început să mă joc cu un bass și a fost suficient.

Radu CJ: Prima încercare a fost la tobe, în clasa I, însă profesorul de la clubul elevilor din Făgăraș nu avea niciun interes să îi bubui creierul, așa că soluția mai ușoară a fost chitara tatălui meu – o chitară Reghin din 1975 (încă mai cânt la ea de fiecare dată când ajung acasă, la Făgăraș). 9 ani mai târziu am întâlnit omul potrivit, mentorul care m-a încurajat și m-a susținut la fiecare pas, iar în clubul pe care el îl deținea la momentul respectiv am avut primele mele concerte live.

Codrez: Cred că instrumentul m-a ales pe mine, iar cu ocazia asta îți voi spune ceva în premieră 😊. În clasa a V-a (cred) am avut un profesor foarte cool de religie care ne dădea note mari dacă mergeam pe la Biserică și ne implicam cumva. Eu am fost ales să urc sus și să bat toaca fără pic de habar cum se face. Mi-a arătat și mi-a zis că o să ajung toboșar, că sunt talentat. Pe vremea aia făceam pian la clubul Flacăra din Moreni și un pic de chitară (cam tot pentru note), dar de pian eram cel mai atras. Eu aveam în cap numai fotbal si de-asta nu dădeam prea mare importanță instrumentelor.
Cam prin 2006 (după ce m-am lăsat de fotbal) am realizat ce a însemnat acel moment de la Biserica, pentru mine. Am fost tot la Moreni, tot la clubul Flacăra la o repetiție a unor prieteni de-ai mei și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă pun la tobe, iar din momentul respectiv, am zis: asta e, asta trebuie să fac și ăsta e modul prin care aș vrea să mă revanșez față de “prietenul” meu de care am scris mai sus.

Vlad: Am ales acum 20 de ani să cânt la pian pentru că am rezonat cu sunetul și complexitatea pianului, cu frumusețea, forța și nostalgia lui. Pianul, cel adevărat, acustic, nu prea mi-a fost accesibil, așa că am ales ce am găsit mai aproape de el – pianul electric și orga electronică.
În Hteththemeth am și părți de backing vocals. Mi-a plăcut mereu să cânt și cu vocea și simt că pot astfel completa peisajul muzical pe care încercăm noi să îl conturăm.

Läo: Pentru că am una dintre cele mai frumoase și complexe voci din Univers.

Cu toții avem surse de inspirație și artiști care ne ghidează – conștient sau nu – pe întreg drumul nostru creativ. Care sunt artiștii care te-au modelat/ghidat ca artist la rândul tău?

Läo: Personal, atunci când compun muzică și când scriu versuri, las totul să iasă din propriul meu spirit. Încerc să nu ating creația proprie cu chestii pe care le-am auzit sau care mi-au plăcut în altă parte, tocmai din dorința de a nu schimba esența mesajului pe care vreau să îl transmit. Din cauza asta nici nu prea ascult muzică când compun. Lăsând acest fundament la o parte, fundament care din afară poate fi privit ca puțin arogant, cred că orice compozitor/textier/scriitor este influențat mai mult sau mai puțin de predecesori sau contemporani. Așa că din miile de albume ascultate până acum, sunt sigur că s-au aciuat subliminal câteva sunete în creierul meu.
Ascult cu deosebită plăcere multă, multă muzică. De toate felurile posibile. Iar acum o să deschid un plan al creierului să las să se reverse câte ceva din ce îmi place cel mai mult: A-ha (care pentru mine este cea mai faină trupă de pe planetă), Conjure One, David Bowie, Daft Punk, Moonspell, Samael, Elend, Brooklyn Bounce, 666, Blank & Jones, Ghost, Lacrimosa, Rammstein, Kwoon, Vulture Industries, Claude Debussy, Tristitia, Gorillaz, Unkle. Ar mai curge vreo 55 de trupe, muzicieni și compozitori, dar mă opresc aici.

Mihai: Stările și emoțiile mele sunt principalele surse de inspirație. Cu cât sunt mai intense, cu atât devin mai creativ. Și desigur că muzica se alătură și contribuie și ea într-un mod semnificativ. Pe lângă rock/metal, în playlisturile mele poți găsi hip-hop, techno, jazz, electronic, psytrance etc. Ceea ce ascult este în funcție de moment, de stare. Așa cum experiențele mele uneori sunt diametral opuse, așa poate fi și soundtrackul lor.
Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc de anumite trupe/proiecte ca fiind favorite; îmi plac multe trupe și este adevărat că uneori fac o mică obsesie pentru unele. Cred că de menționat ar fi Riverside, Byron, Glass Animals, Kalandra, God is an Astronaut, Kauan, cecilia::eyes, Tides from Nebula, Anathema etc.

Codrez: Pe mine m-au fascinat poveștile oamenilor, mi s-au părut cele mai faine cărți. Fie că vorbim de artiști, fie de fotbaliști/sportivi sau actori, eu am încercat să învăț din fiecare poveste câte ceva. Spre exemplu, mi-a plăcut foarte mult atitudinea lui Lars Ulrich când a spus că “vrea sa aibă cea mai mare trupă și nu se devină cel mai bun toboșar” sau modul prin care Mike Portnoy a putut sa își păstreze feeling-ul și starea emoțională din spatele tobelor, în timp ce el conștient sau nu, ducea muzica la un alt nivel.Cred ca astfel de personalități m-au motivat, modelat, ghidat, inspirat in viața mea. Nu prea mi-au plăcut “roboții” 😊.

Radu CJ: Primele influențe muzicale au fost benzile și vinilurile tatălui meu, adică Pink Floyd, Led Zeppelin, Queen, Guns&Roses, AC/DC & co. Pe la 13-14 ani am luat contact cu trupe mai noi și îmi amintesc clar primul CD: HIM – Albumul Dark Light (piratat, evident). În prezent îmi este destul de greu să fac un top al influențelor mele muzicale. Cu piatra de temelie fiind indiscutabil Pink Floyd, prin el s-ar enumera și trupe precum Soen, Ghost, Leprous sau Muse.

Luci: Având în vedere multitudinea de stiluri și de artiști care au contribuit la formarea mea ca muzician, atât ca inspirație, dar și ca modele, este foarte greu să fac o listă cât de cât scurtă, dar voi încerca: Dream Theater, Opeth, Death, Pink Floyd, Queen, Wardruna, Steve Vai, Vicente Amigo, Ennio Morricone, Hans Zimmer, Portishead, Frederic Chopin, Ray Charles, Louis Armstrong etc.

Vlad: Ascult multă muzică, de toate genurile. De la muzică simfonică, jazz sau fado, trecând prin chill out, indie pop sau hip-hop și până la pop-rock, rock alternativ sau metal. Trupele care au avut cea mai mare influență la începutul dezvoltării mele muzicale sunt Nightwish, Within Temptation, Epica și Kamelot. Au fost completate însă de trupe din zona de rock și metal progresiv, cum ar fi Dream Theater, Anathema, Leprous sau Soen ceva mai recent, dar și trupe de rock alternativ, precum 30 Seconds to Mars, Linkin Park sau Muse. O amprentă semnificativă asupra viziunii mele asupra muzicii a fost lăsată și de unii dintre cei mai importanți compozitori de muzică de film – Hans Zimmer, Ennio Morricone, James Williams, Vangelis, Thomas Newman sau, mai recent, Ramin Djawadi.

Care este motivația ta artistică? Ce încerci să transmiți prin muzica pe care o creezi / o creați?

Läo: Scriu versuri și muzică pentru că trebuie să îmi spun povestea. Mă obligă spiritul care mă posedă. Apoi… care profet ar fi mai potrivit decât propria persoană?

Codrez: Păi muzica e cel mai pur mod de a-ți transmite sentimentele, iar dacă ele sunt false atunci ce mai cauți aici? Indiferent în ce trupă am cântat am pus suflet și pot spune că în proporție de 90% am fost foarte sincer. 10% a ținut de partea tehnică(sound, bețe rupte etc.) din spatele tobelor care, de câteva ori, m-a scos din lumea mea fantastică și mă readucea pe pământ. Ca un mesaj valabil în orice domeniu, este acesta: să fim atenți la “omul din spatele instrumentului”!

Mihai: Fac muzică pentru că simt că trebuie să particip la crearea acelei substanțe esențiale despre care am zis mai sus. Trebuie să particip și eu la formarea soundtrack-ului vieții mele, nu? Iar în Hteththemeth creativitatea mea se alătură celorlalți și scopul devine (și) mesajul trupei, respectiv povestea lui Hteththemeth. Încercăm să facem în așa fel încât acestea să ajungă la cât mai multe suflete.

Luci: Motivația este una singură: iubesc să fac asta. Nu cred că îmi fac un țel din a transmite ceva anume prin muzică, pur și simplu sper să transmit emoții, stări, trăiri și nu numai, către toți cei care ne ascultă (atât la concerte, cât și înregistrările). Ca orice formă de artă, și muzica este ceva foarte subiectiv, atât pentru cei care o scriu, o cântă, dar și pentru ascultători, deci fiecare este liber să înțeleagă și să simtă orice din muzica noastră.

Radu CJ: Muzica este terapia mea. Aș vrea să spun că este varianta mai ieftină a psihologului, însă nu este deloc așa 🤣. Odată ce prinzi gustul investiției în muzică și instrumente, parcă un psiholog pare brusc mult mai ieftin.
De fiecare dată când mă uit la poze sau clipuri din concerte, îmi dau seama de faptul că in 90% din cazuri eu am ochii închiși. Este un soi de meditație, o pârghie prin care îmi găsesc liniștea și stabilitatea, iar bucuria de a avea colegii de trupa alături de mine și de a livra o muzică cu o încărcătura emoțională atât de mare și complexă este imposibil de descris in cuvinte.

Vlad: Fac muzică pentru că mă ajută să eliberez părți din mine care sunt greu de exprimat în alte moduri, pentru că mă ajută să eliberez energii surprinzătoare, mai ales în timpul concertelor, și pentru că văd muzica și toate celelalte forme de creație (artistică) drept porți sublime către imortalitate.
Nu am mai scris de mult timp versuri, însă atunci când o făceam era despre condiția umană, despre conflictele noastre interioare, despre dualitatea ființei umane, despre lupta cu demonii interiori și despre lupta cu toate forțele externe ori interne care ne limitează existența, dezvoltarea, liniștea, libertatea sau autenticitatea.

Cum este procesul artistic în cadrul trupei Hteththemeth? Cum se creează piesele și poveștile Hteththemeth?

Läo: În momentul de față trupa a ajuns la o maturitate satisfăcătoare din punctul de vedere al compunerii pieselor. Absolut toți membrii trupei vin cu idei și compun părți muzicale, fiecare axându-se pe instrumentul lui. Câteodată ideile vin de acasă, câteodată se nasc în sala de repetiție din „joacă”. Apoi eu vin cu „povestea”, cu versurile și cu linia de voce.

Vlad: De obicei, unul dintre noi începe să cânte la instrumentul lui o temă sau un riff care atrage atenția celorlalți. De acolo începem cu toții să adăugăm, să construim, să completăm muzical. Atât noi, instrumentiștii, cât și Leo vocal. S-a întâmplat însă și să vină unul dintre noi de acasă cu o piesă construită pe instrumentul lui, iar de acolo să transformăm și să modelăm împreună piesa până la forma finală. Așa a fost cazul piesei The Poetry of Failure, lansată în februarie 2023. Poveștile din universul Hteththemeth sunt create de Leo, iar împreună încercăm să conturăm un peisaj cât mai complex din punct de vedere al emoțiilor, trăirilor, mesajului și spectacolului pe care îl putem pune în scenă.

Să cunoaștem și neumanul din spatele instrumentului, zic. Cine ești / ce faci în afară de Hteththemeth?

Luci: Dacă e să vorbim tot de zona muzicală, activez încă din anul 1999 și în trupa False Reality din Brașov (melodic progressive death metal), unde cânt tot la chitară și la voce (deși în trecut am cântat și la clape în acest proiect).
În rest, sunt un cititor avid, în special literatură SF și fantasy, iubesc natura și drumețiile montane, dar și călătoriile (atât în țară cât și în străinătate). Îmi place și sportul, în special badminton, pe care l-am practicat în timpul școlii gimnaziale, iar în ultimii ani am început să folosesc din ce în ce mai mult bicicleta, atât pentru plimbări, dar și ca mod de deplasare. Pentru că îmi plac poveștile, mă uit cu plăcere la filme și seriale (în limita timpului), iar deși nu mai am atât de mult timp ca în tinerețe, încă apreciez și jocurile video, dar și board games. Sunt la începuturile închegării unei familii, fiind logodit, iar locul de muncă îl am în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Țara Bârsei” al județului Brașov.

Läo: Muzical vorbind mai am două proiecte artistice:

Läo – proiect pornit inițial ca proiect folk în 1993, trecut mai apoi prin cvadrante alternative rock, gothic metal și industrial metal, trupa a avut parte de o perioadă de abundență concertistică (1995 – 1996) urmată de perioade mari de pauză, deși are la activ nu mai puțin de 9 produse discografice.

Laonlyness – proiect pornit în 2011, trecut în mai mult de un deceniu prin schimbări perpetue de componență, trupa amestecă într-un melanj melancolic o sumedenie de genuri muzicale. Laonlyness a fost cumva punctul de trecere a Hteththemethului de la proiect de studio la unul și live, membrii primelor concerte Hteththemeth de după 2011 fiind chiar în cea mai mare parte foști membri Laonlyness.

Muzica este pentru mine a 5-a aripă pasională și lucrativă în același timp, o intersecție a celorlalte 4.
Sunt pasionat de misticism, studiul omului și capacitatea sa destructivă pe acest Pământ. De unde parțial rezultă și versurile proiectelor în care sunt angrenat.
O a doua aripă este cea care ține de turism. Din 2000 conduc o afacere, o Pensiune în Brașov, capitala existenței mele actuale.
Un alt domeniu pasional-lucrativ în care activez este cel al review-urilor de toate facturile. De la muzică, film, carte, IT, restaurante, hoteluri, băuturi nealcoolice, dulciuri, produse de curățenie și până la… becuri, sute de produse trec anual prin mâinile mele pentru a fi cronicate. Fac asta de când am terminat liceul.
Pe lângă partea de review, în domeniul IT-ului, am activat ca hardware builder, deschizându-mi propria companie în domeniu (închisă în 2008 datorită crizei financiare). În momentul de față sunt consultant și supervisor IT Hardware, Security & Surveillance pentru câteva companii.
Ca mențiuni speciale pot aminti faptul că sunt de profesie jurist. Sunt cofondator și președinte al unei asociații culturale (din care face parte și Koldr), cu care am organizat zeci de evenimente cu trupe și muzicieni din țară și de peste hotare. Am activat la un moment dat și în domeniul formării profesionale a adulților, am fost profesor de tenis de câmp și patinaj artistic.

Mihai: Pe lângă muzică, sunt medic specialist ortoped. Un prieten mi-a spus că alegerea specializării a fost previzibilă pentru un metalist, căci este o specializare dură (unde avem de-a face cu fracturi, operații, și cu foarte mult metal ). Lăsând asta la o parte, chiar este o specializare frumoasă. Satisfacția de a vedea pacienții recuperându-se rapid și reîntorcându-se la o viață activă și independentă după afecțiuni care puteau fi invalidante a devenit motorul principal al pasiunii mele pentru ortopedie. De asemenea, sunt vicepreședinte al Asociației „Caravana cu Medici” – Filiala Brașov. Echipele noastre de voluntari (formate din medici specialiști, medici rezidenți și studenți) se deplasează în diferite zone rurale, oferind servicii medicale gratuite și de calitate celor care nu au acces ușor la îngrijire medicală. Misiunea noastră este de a aduce speranță și sănătate în viețile celor care au nevoie prin consulturi, tratamente și educație pentru sănătate.

Vlad: Sunt psiholog clinician sub supervizare și am început o formare profesională în psihoterapie integrativă. După 12 ani de lucru în televiziune ca operator de imagine, editor video, regizor de emisie sau realizator TV și încă 8 ani într-o firmă de producție video și cinematografică, m-am întors la ceea ce mi-am dorit să fac încă de când aveam 20 de ani: psihoterapie.
În plan foarte personal, îmi plac conversațiile profunde, dar și timpul petrecut în solitudine, îmi place cafeaua bună, îmi plac cărțile, teatrul, filmul și poveștile, îmi plac soarele, priveliștile de munte și sunetul valurilor mării. Îmi plac visurile, curajul de a le urma și tot ce e frumos. Am o pasiune deosebită pentru sport, în special pentru fotbal (Hala Madrid!), și pentru handbal, sportul pe care l-am practicat timp de 6 ani în adolescență.

Codrez : O să fac un rezumat, pentru că altfel am putea să scriem o carte: un artist, un vărsător și un visător înrăit, romantic, tată a doi copii, soț, antreprenor, sportiv când îmi permite timpul și sănătatea.

Radu CJ: Așa cum am început, sunt momente în care nici eu nu mă înțeleg. Sunt o salată cu de toate, atât profesional cât și personal. Sunt licențiat în Business Administration, cu un masterat în inginerie, profesând ca trainer, apoi ca om de HR, ca scrum master, iar momentan mă ocup de partea tehnică a departamentului de HR al unei companii de IT, administrând toate tool-urile guvernate de departamentul de HR la nivel global. Ați înțeles ceva? Nici eu, dar treaba pare să meargă bine.

Ce înseamnă Hteththemeth pentru tine?

Codrez: Un cumul de sentimente și de emoții, o altă familie!

Luci: Nu cred că Hteththemeth înseamnă ceva anume, definit în mod clar și concis. E mai degrabă un sentiment, o trăire, atât pe scenă, cât și în timpul sesiunilor de compus, de înregistrat, sau pur și simplu petrecând timp alături de colegii mei, și nu mă refer aici doar la trupă, ci la întreaga echipă care s-a cristalizat în jurul muzicii noastre. De multe ori am spus că trupele în care cânt îmi sunt un fel de copii ai sufletului.

Mihai: Hteththemeth este o parte din mine de mulți ani. Este o poveste care mi-a adus atât de multe momente faine, m-a învățat o grămadă de lucruri și a ajutat la creionarea personajului Køldr. În prezent, Hteththemeth este o sursă esențială de energie și un refugiu – elemente de care am nevoie să-mi pot echilibra viața. Hteththemeth este și familia mea neumană. Am avut o grămadă de experiențe faine împreună, e minunat să îi am alături și îmi doresc să clădim în continuare și mai multe lucruri.

Radu CJ: Pentru mine, Hteththemeth a însemnat un stil de viață încă dinainte de a face parte din această trupă. Hteththemeth presupune o asumare a sinelui, o înțelegere mai profundă a misiunii noastre în această viață. Hteththemeth înseamnă prietenie, înseamnă sinceritate, înseamnă bucurie, chiar dacă pentru cine a avut curiozitatea de a studia versurile, este evident că „fiecare zâmbet ascunde în el câte o lacrimă”. Hteththemeth este singurul proiect în care am simțit 100% din tot ce am cântat, singurul proiect care m-a urcat pe cele mai înalte culmi ale emoției, dându-mi curajul de a-mi elibera toate stările pe scenă, de la lacrimi de tristețe până la cele de fericire.

Vlad: Pentru mine, Hteththemeth este o poveste frumoasă, captivantă și neașteptată, presărată cu lecții despre prietenie, caracter, viață, moarte și supraviețuire. Este povestea care mi-a redat pasiunea pentru muzică atunci când ceva din mine se pierduse printre dezamăgiri și provocările vieții, este povestea care mi-a oferit unele dintre cele mai frumoase momente ale vieții și care m-a învățat să privesc lumea din perspective pe care nu le văzusem înainte. Hteththemeth este o parte din mine și eu sunt o parte din Hteththemeth.

Läo: O să iți ofer răspunsul la sfârșitul interviului.

Povestea colega mea cu concetățenii voștri de la W3 A43 NUM83R5 despre muzica în format fizic și dacă mai are sens sau nu să lansezi un material în piața muzicală din 2024. Mai reprezintă albumul fizic altceva în 2024 în afară de costuri și un capitol în plus de notat la biografia trupei?

Läo: În primul rând, tot ceea ce facem artistic facem pentru noi. Iar asta include și un produs în format fizic. În primul rând ni-l dorim pentru noi. Apoi, dacă e sa privim retrospectiv, ce am scos până acum pe CD s-a cam dat. Deci eu zic ca merită!

Mihai: Oh, da, total. Chiar recent mă gândeam că deși am ajuns să avem muzica disponibilă foarte ușor pe platformele de streaming, mie mi-a rămas plăcerea de a colecționa CD-uri și viniluri. Și am observat că nu sunt singurul. Inclusiv la concertele noastre întâlnim multe persoane dornice să cumpere albume. În plus, nu cred că e sănătoasă dependența asta de platformele de streaming. Bănuiesc că nu e imposibil ca aceste platforme să se închidă, să pice sau să „scoată” vreun artist, nu?

Codrez: Din punct de vedere financiar nu ai cum să ieși pe minus dacă ai niște calcule bine făcute. Iar dacă mai are sens? Clar că da! De ce oare au început să revină la moda vinilurile? Eu cred că aceste lucruri fizice vor rămâne moștenirea unei trupe, fie că vorbim de tricouri sau de articole de merch, fie că vorbim de cd-uri. Vor reveni și vor fi la mare căutare, ține minte asta!

Luci: Cred că depinde foarte mult de perspective și de așteptări. Din punctul meu de vedere, cu toate că în 2024 poți lansa albume doar online, mult mai ușor și fără prea mari bătăi de cap, care să ajungă la toți fanii, pe toate platformele de streaming, există ceva încă magic în a ține în mâini un exemplar fizic al unui album, mai ales când vine vorba de o trupă care îți place foarte mult. Eu cred cu tărie că va exista loc și pe viitor pentru muzica în format fizic, indiferent de format, pentru că cererea nu cred că va dispărea cu totul. Și să nu uităm aici nici de viniluri, care sunt din ce în ce mai cerute pe piața muzicală din întreaga lume.

Vlad: Cred că are sens să lansezi albume fizice, chiar și în condițiile unui tiraj limitat sau doar pentru colecționari. Îmi place să cred că încă există oameni pentru care experiența ascultării complete a unui album a rămas cea care include produsul fizic, cu artwork, versuri și concept integral. Platformele de streaming oferă posibilitatea ca muzica unui artist să ajungă instantaneu în orice colț al lumii, însă experiența de a ține în mână un album și de a te lăsa atras în povestea pe care artistul a creat-o este o cu totul altă poveste. O poveste pe care merită să încercăm să o ținem în viață cât de mult se poate.

Care este cel mai fain moment legat de Hteththemeth pe care ți-l amintești?

Luci: Nu știu dacă este chiar cel mai fain moment, pentru că au fost foarte multe, dar cred că momentul meu preferat îl reprezintă prima dată când am văzut din public (înainte să devin membru al trupei) un concert live Hteththemeth în formulă completă. Cu toate că îl știu pe Läo de prin 1996-1997 și devenisem deja destul de familiarizat cu multitudinea lui de proiecte muzicale, acel concert reprezintă pentru mine momentul în care mi-am dat seama de potențialul enorm și de profunzimea aparte pe care le au acest proiect.

Radu CJ: Îmi e imposibil să aleg un singur moment. Sunt nenumărate momente în care râdem cu lacrimi, iar cele mai dese astfel de momente se întamplă în timpul turneelor, pe drum, la hotel sau înainte/după show. Daca m-aș referi strict la un show anume, atunci cu siguranță aș alege showul pe care l-am pus pe scenă la Teatrul Reduta, în Brașov, pe 23 iunie 2023, care a fost cel mai îndrăzneț spectacol la care am avut bucuria să particip.

Läo: Personal, fiecare clipă investită in Hteththemeth este o clipă traită maxim. Nu aș avea un moment favorit. Toate au contribuit la construcția a ceea ce acum este Hteththemeth.

Codrez: Finala pe România de la GBOB ( Global Battle of The Bands), de la Rm. Vâlcea.

Mihai: Nu știu dacă pot alege unul… Concertele pe care le-am avut la Berlin (în Finala Global Battle of the Bands) și la Wacken rămân niște experiențe foarte, foarte faine. La fel și concertul de la Artmania din 2016, concertul Telluric Nights de la Centrul Cultural Reduta din 2023. Și au fost și alte momente care mi-au rămas întipărite, de exemplu filmările pe care le-am avut pentru videoclipuri, câștigarea Wacken Metal Battle România. Și chiar și câștigarea GBOB România – cu toate că n-am fost alături de colegii mei în acel moment, ci mă aflam într-un tren de noapte în Polonia (fiind plecat cu Erasmus), nu vă pot descrie cât de fericit mă simțeam.

Vlad: Pentru mine, spectacolul care a încheiat turneul Telluric Nights (23 iunie 2023, la Centrul Cultural Reduta din Brașov) a fost apogeul trăirilor mele legate de muzică în existența mea de până acum. Venea în mijlocul unei perioade dificile pentru mine și a fost o descătușare a tuturor energiilor acumulate în aceea perioadă. În plus, această punere în scenă a fost și apogeul de până acum al manifestării artistice a conceptului Hteththemeth, alături de concertele Best Worst Case Scenario – A Classical Twist, susținute în 2018 împreună cu 4Tune Quartet.

Care este cel mai dificil moment din povestea Hteththemeth?

Läo: Personal, privesc Hteththemeth precum privesc existența. Nu stau să caut cel mai cel moment, nici ca fain, nici ca nașpa. Pentru că în viață dacă mergi pe ideea că un moment a fost cel mai nașpa, viața va născoci unul care să-l detroneze. Și aceeași formulă se aplică și lucrurilor plăcute. Merg pe ideea că cele mai frumoase clipe sunt cele care vor veni.

Luci: Moartea lui Bob (Robert Cotoros) a fost pentru mine personal cel mai dificil moment din povestea Hteththemeth, chiar dacă s-a întâmplat la doi ani după ce drumurile noastre muzicale s-au despărțit.

Codrez: Chiar dacă nu mai era cu noi în trupă, pierderea fizică a lui BOB.

Vlad: Cu siguranță plecarea dintre noi a lui Bob (Robert Cotoros) a fost momentul cel mai greu. Chiar dacă părăsise trupa Hteththemeth cu ceva timp înainte de dispariția lui, el a făcut și va face mereu parte din povestea Hteththemeth. Iar momentul în care s-a stins a adus o mulțime de stări și sentimente dificile, de la durere și regret la confuzie, teamă sau remușcare

La ce lucrați în prezent, ce urmează în povestea voastră?

Läo: În momentul de față lucrăm la următorul capitol din pentalogie. Ne întoarcem în timp pentru a oferi prima parte a poveștii. Albumul se va numi Telluric Inharmonies și va fi foarte… captivant!

Codrez: Un album nou și multe alte povești faine, mai multe nu spun.

Vlad: Lucrăm la finalizarea albumului Telluric Inharmonies, un album cu piese foarte variate, care sunt sigur că îi va surprinde pe mulți dintre cei care îl vor asculta. Ne dorim să mai lansăm unul sau două videoclipuri până la lansarea albumului și să pregătim un turneu de lansare. Și mai avem ceva surprize în pregătire, dar prioritatea numărul 1 este finalizarea albumului.

Ce sfat ți-ai fi dorit să auzi la începutul carierei tale muzicale și crezi că este important să ajungă la urechile fiecărui artist la început de drum?

Luci: Este foarte greu să vii cu sfaturi care să se potrivească și atunci, și acum, având în vedere schimbările care au avut, au și vor continua să aibă loc în scena muzicală, aflată într-o permanentă transformare. Cred totuși că voi aduce în discuție un sfat pe care l-am primit și care cumva se subînțelege oricum: cele mai importante lucruri în relația cu absolut toată lumea din această industrie (organizatori, promoteri, proprietari de cluburi, sunetiști, tehnicieni, muzicieni – inclusiv colegii de trupă, fotografi, presă, fani etc.) sunt seriozitatea și respectul. Iar în ceea ce privește bucătăria internă a unei trupe, perseverența este cheia.

Mihai: Dacă e un drum care te atrage, muncește! Oportunitățile vor veni, dar trebuie să ai în vedere faptul că nu e ușor, că uneori trebuie să faci anumite alegeri care nu sunt la îndemână și e nevoie de multă răbdare. Nu e un domeniu unde roadele se culeg repede.

Codrez: 1. Să țină cont de partea financiară și logistică, fiindcă sunt două lucruri foarte importante (rog a nu se înțelege că trebuie să cânți numai pe bani! Ci efectiv să cânți până într-un punct oriunde poți, iar după, să tragi linie și să fii foarte meticulos cu ce va urma).
2. Să ai grijă la oamenii pe care ți-i alegi, să fii atent la semne și să nu pleci la drum cu acei ROBOȚI de care vorbeam mai sus.
3. Să nu îți fie frică de nimeni, de nimic și să mergi mai departe oricât de greu o să fie drumul.

Radu CJ: Nu forța nimic, dezvoltă-ți abilitățile muzicale pas cu pas, încet dar sigur. Momentul tău vine atunci când ești pregătit. Să nu cânți niciodată ceva ce nu simți, pentru că astfel se anulează magia creativității tale.

Vlad: Concentrează-te cât de mult poți pe muzică, pe studiu, pe a scrie cât mai multe piese. Caută oamenii potriviți alături de care să poți merge înainte, atât muzicieni, colegi de trupă, cât și specialiști care te pot ajuta în ceea ce privește celelalte planuri ale funcționării unei trupe – promovare, booking, management etc.

Läo: Cred că cel mai fain sfat ar fi sunat cam așa: „Fă ceea ce simți, în felul în care simți! Fără să alterezi spiritul muzicii cu rețineri, frică, reguli sau cutume. Doar cei ce au forțat limitele au reușit cu adevărat să lase ceva notabil în urma lor.”
Deși inconștient am avut acest sfat impregnat în ADN-ul ce ține de creativitatea artistică, câteodată am mai plecat urechea la lumea din jur. Nu am căzut pradă delăsării sau concesiilor artistice, dar am avut la un moment dat impresia că îmi pasă și de ceea ce se așteaptă de la mine. Și a fost greșit. Nu a durat mult, poate o milisecundă, dar pentru un artist e destul pentru a deraia de pe direcția ideală. Așa că acum, sfatul de mai sus e prima lege pentru mine din punct de vedere artistic și cred că ar trebui să fie pentru oricine vrea să creeze ceva remarcabil.

Un mesaj pentru cei care vă urmăresc și/sau pentru cei care abia fac cunoștință cu voi?

Luci: Avem foarte multe povești de spus, atât prin cuvinte, dar mai ales prin note muzicale. Vă așteptăm în universul nostru!

Mihai: De-abia aștept să ne cunoaștem! Avem multe de spus, povestea Hteththemeth are foarte multe capitole și suntem nerăbdători să vi le arătăm!

Codrez: Dacă vreți să ascultați o muzică sinceră, bazată pe emoții și sentimente pure și să călătoriti prin univers în același timp, haideți la concertele noastre!

Radu CJ: Vă mulțumim pentru toată susținerea de până acum! Fără ajutorul vostru nu am fi reușit să ne spunem povestea până în punctul acesta. Abia așteptăm să vă revedem la fiecare concert în parte. Pentru cei care nu au ajuns până acum la un concert Hteththemeth: abia așteptăm să vă cunoaștem!

Vlad: Pentru cei care ne urmăresc și sunt aproape de noi, mii de mulțumiri! Oricât de mult ne-am găsi bucuria în muzica pe care o compunem și în spectacolele pe care le punem în scenă, fără voi totul ar fi mult mai greu. Pentru cei care abia fac cunoștință cu noi… dați-ne șansa să vă introducem în universul Hteththemeth! Vă promit că o să descoperiți povești care vă vor face să trăiți emoții și experiențe intense, mai ales în timpul spectacolelor noastre live, care sunt mult mai mult decât niște simple concerte.

Läo: O să încep cu un simplu „Mulțumim!”. Un „mulțumim!” adresat tuturor celor care au avut răbdarea să citească interviul; tuturor celor care ne ascultă; tuturor celor care ne plac sau nu ne plac; tuturor celor care vin la concerte; tuturor celor care ne ajută; tuturor celor care știu să pronunțe corect sau incorect numele trupei; tuturor celor care vor încerca măcar o dată în viață să il pronunțe; tuturor prietenilor vechi; tuturor prietenilor noi.
Și vă mulțumim vouă pentru acest interviu, iar odată cu voi tuturor celor ce fac parte din presa, pentru că ne ajutați să ajungem mai ușor la sufletele celor de mai sus.
Apoi, o să continui cu un sfat, deși, (în engleză sună mai frumos) the worst vice is advice. „Fiți sinceri cu voi și cu cei din jurul vostru! Fiecare minciună spusă e un pas mai aproape de inexistență.”

Până la urmă, asta de fapt înseamnă Hteththemeth.

Pe Hteththemeth îi găsiți la următoarele link-uri:

Facebook
instagram
Spotify
YouTube

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...