Trupa The Kryptonite Sparks a devenit o apariţie constantă şi mereu primită cu braţele deschise de un număr de fani în continuă creştere, atât pe scenele mai mici, cât şi pe cele de calibrul unor festivaluri. Cu unde de indie rock înmuiate în funk şi blues pe ici-colo, The Kryptonite Sparks îmbină un instrumental psihedelico-visător cu firicele de groove şi o lirică care te îndeamnă la cântat după primele versuri, într-un format bine şlefuit.
Trupa a plecat de curând la drum în turneul The Interstellar Endeavour, despre care vorbim, printre altele, cu ei.
Aţi avut o ascensiune frumoasă şi rapidă în ultimii ani. Care credeţi că a fost principalul catalizator al acestei ascensiuni?
The Kryptonite Sparks: Cheers! E mereu o provocare să ne autodepășim și cred că dorința cu care ne trezim dimineața e aceea de a face ceva nou și de a deveni mai buni. Poate e doar o chestie obsesiv-compulsivă pe care o au toți muzicienii, sau poate sunt doar termitele muzicale din creierul nostru, dar chiar lucrăm activ la partea de self-development, atât fiecare dintre noi, cât și The Kryptonite Sparks ca entitate creativă.
Ajutorul vine mereu din părțile din care te aștepți mai puțin, iar pentru noi au fost o gramadă de astfel de întâmplări aleatorii care ne-au dictat puțin câte puțin drumul pe care îl urmăm astăzi. Colaborările cu alte echipe: Dark Side Booking Academy, Universal Music România, Vița de Vie, Partizan, Pinholes, au marcat rând pe rând câte un pas din începutul nostru în cariera muzicală. De la fiecare am primit inspirație și dorință de profesionalism, toate acestea ajutându-ne să ajungem unde suntem azi.
În ceea ce privește fanii, cred că se simte foarte ușor atunci când mesajul unei trupe este unul sincer. Ăsta e unul dintre cele mai mari și importante selling pointuri ale noastre: mesajul nediluat și livrarea sinceră.
Ce credeţi că poate să facă efectiv o trupă pentru a ieşi din starea de latenţă în underground?
The Kryptonite Sparks: Ce e underground? Și noi ne-am pierdut în definițiile multiple care i se tot dau acestui termen… Nu e vorba despre cifre, e mai degrabă despre mesaj. Concret, trupa se implică 100% în ceea ce vrea să transmită. Nu mă refer doar la mesajul liric, ci la trupă ca un tot.
Din ”noul val” ne uităm cu admirație la Subcarpați. Ei sunt underground și totuși adună zeci și zeci de mii de oameni prin țară, vibrând sub același mesaj. Deci, din nou, ce e underground?
Plecaţi la drum în curând. Care este ideea din spatele turneului?
The Kryptonite Sparks: Suntem deja plecați de la începutul lunii octombrie, în ceea ce noi am intitulat The Interplanetary Endeavour (din lipsă de termeni românești cu rezonanță și conotație similară). Conceptul a apărut la masa TKS după ce văzusem un filmuleț despre artă, și cum că aceasta nu ar trebui să fie disponibilă numai unei anumite categorii sociale. Extrapolând, am ajuns la ceea ce se întâmplă cu trupele și orașele mici. De ce nu merge nimeni acolo? Știm foarte bine cum e să crești într-un oraș în care singurele forme de divertisment sunt clubul de cocalari, circul, și câteodată un concert live cu o trupă din era părinților noștri. Ne asumăm faptul că în unele orașe vom avea un public modest, dar asta nu face decât să ne ambiționeze. Avem oportunitatea de a colabora cu o agenție de booking, care face acest turneu nu doar o conversație la masă, ci și o realitate.
Ce condiţii credeţi că ar trebui îndeplinite, atât de partea cluburilor, cât şi de partea trupei, pentru finalizarea unui turneu rentabil?
The Kryptonite Sparks: Promoting. De ambele părți. Ne-am confruntat cu mentalități dificil de schimbat, nu se înțelege că share-ul pe Facebook nu e suficient pentru un eveniment reușit. Totul ține atât de notorietatea trupei cât și de cea a clubului. Dacă aceasta nu este suficientă cât să umple sala, se poate suplimenta cu postere, pliante împărțite printre prieteni, colaborări cu diverse emisiuni locale, presă, concursuri, oferte și tot felul de mai-știu-eu-ce-uri, the sky is the limit. Sunt sigur că în cazul unei localități mici, cu un minimum de efort, se poate ajunge la urechile multor oameni, de departe mai mulți decât ar încăpea seara la concert. Cel mai nasol lucru e ca, la 2 zile după eveniment, să primești mesaj de la cineva care-ți spune că: ”Dac-aș fi știut, cu siguranță veneam…”.
Cât despre detaliile tehnice, am reușit să adunăm de-a lungul anilor suficient echipament încât să putem să le spunem cluburilor că, e OK, tehnic ne descurcăm, avem noi backline și producție, ocupați-vă voi din plin de promoting local. Își fac ambele părți treaba la fel de responsabil? De cele mai multe ori nu, dar cine știe, maybe one day…
Dacă a fost sau nu rentabil, putem să scriem după ce-o să terminăm aceast pelerinaj muzical, chiar ar fi niște insight-uri interesante pentru toți.
Urmează şi concertul cu Viţa de Vie. Cum s-a legat asta?
The Kryptonite Sparks: A fost o invitație care ne-a onorat și pe care nu puteam să o refuzăm. Am colaborat cu Vița de Vie în cadrul turneului lor aniversar în 2014, prin intermediul Dark Side Booking Academy, care ne-au push-uit către ei. Apoi, în 2015 am colaborat cu Adrian Despot pe partea de producție muzicală și mix (sau cum ne place nouă să-i spunem: arhitectură sonică) a celui de-al doilea nostru EP, ”Doi // A Doua Undă de Bruiaj”. Poate că a fost o invitație din dorința de a ne auzi evoluția, sau de a ne acorda șansa să performăm din nou în fața fanilor lor. Oricare ar fi fost motivul, o să fie o seară minunată, 110%, no doubt about it.
Dacă ar fi să schimbaţi scena românească pe oricare alta, care ar fi ea?
The Kryptonite Sparks: Poate că nu am schimba neapărat scena ci am șterge cu buretele acei 45 de ani de Dark Ages prin care a trecut tot ceea ce înseamnă cultură românească. Suntem convinși că dacă și România ar fi trăit niște ani 60-70 liberi și neînfrânați, am fi vorbit despre o cu totul altă industrie acum. Dar fiindcă nu avem mașina universurilor paralele la dispoziție (încă), putem să ne uităm cu admirație și să luăm modele din Anglia, Germania, Japonia, America…
Vă pregătiţi de ceva muncă la un material după încheierea turneului?
The Kryptonite Sparks: Hmm, probabil, nu am gândit atât de departe. Cert e că avem tone de idei pe care le ținem încă în sertare. Poate o să ne luăm câteva luni libere în primăvara lui 2017 și dacă ne vom simți inspirați, o să lucrăm la următorul album/piesă… Cine știe?
