Trupa estoniană X-Panda de prog/symphonic a lansat de curând cel de-al doilea album din carieră, intitulat „Reflections”. Compus din opt piese, materialul adună influenţe de la cele mai orchestrale albume lansate de Dream Theater şi până la Symphony X, cu o mică tentă spre simfonic de-a dreptul. Debutat cu „The Game”, albumul nu duce lipsă de solo-uri complexe, iar clapele şi ritmul câteodată ieşit din tipare cuplate cu vocalul oferă tocmai iz-ul de aranjament orchestral.
Intro-ul asigurat de cor de pe „Denial” te trimite mai degrabă cu gândul spre Nightwish sau spre Ayreon ici-colo, însă din nou, cea care transformă scena în ceva progressive este chitara. Vocalul electronic modelat de pe „Hit and Run” îţi oferă o nouă delicatesă, diametral opusă surorilor anterioare, cu o tentă de întunecat.
„Slaves of Lies”, un marş al clapelor susţinut de tobele puternic introduse-n peisaj, adaugă un accent cu atât mai mult teatral simfoniilor alternate de câte un solo de chitară binevenit.
„Rise Up to Fly” îţi inspiră o mică baladă radio-friendly, cu o nouă latura vocală, poate aplecată spre Muse de asta–dată, demonstrată pe de-a întregul piesei.
Cea mai ancorată-n progressive piesă de pe material, singura instrumentală de altfel, „On the Way”, este un deliciu pentru fanii prog rock-ului trecutului. Urmează un duo de audiţii, o poveste între sentimente, debutata cu „Reflections – Inner Battle”, o alternanţă între grav şi acustic, urmată de melancolica „Reflections – Silent Friend”. Albumul se încheie cu o piesă în limba natală, „Esivanemate pärand„, cea care reuneşte melancolia anterioarei cu o demonstraţie vocală impresionantă.
Albumul are câte ceva de oferit pentru oricine se delectează cu mici plăceri vinovate din afara sferei prog şi dă dovadă de o producţie pe cât se poate de bună.
Piese preferate: „The Game”, „On the Way”, „Reflections – Silent Friend”.
*English Version*
The Estonian prog/symphonic band X-Panda has just released their second record, simply titled „Reflections”. Made of eight tracks, the material gathers influences that range from orchestral records such as some of the ones Dream Theater put out and all the way up to Symphony X, with an extra hint of symphonic. Debuted with „The Game”, the record doesn’t lack the complex guitar solos, and the keyboards and the over the charts rhythm reunited with the vocals offers to its listener exactly that touch of orchestral arrangement.
The intro, assured by the choir, on „Denial” may remind you of Nightwish or Ayreon every once in a while, but once again, the star that transforms the stage into something more progressive is the guitar. The electronic effects used on the vocals on „Hit and Run” offers the listener a new treat, quite the opposite to its previous sisters, with a hint of darkness.
„Slaves of Lies”, the hymn of the keyboards entwined with the powerful drums, adds an even more theatrical touch to the alternating symphonies with the well-welcomed guitar solos.
The most progressive song on the record, so to speak, is the instrumental „On the Way”, a delight to any prog fan. A duo of auditions, o story tale made of raw emotions, debuts with „Reflections – Inner Battle”, an alternating piece between intense and acoustic, followed by the melancholic „Reflections – Silent Friend”.
„Reflections” ends with a piece in the band’s native tongue, „Esivanemate pärand”, the one that seems to bring together the previously mentioned melancholy and an impressive vocal demonstration.
The record has a little bit of everything to offer to anyone that likes to indulge into life’s little guilty pleasures outside of the progressive area and has quite a good production.
