Nimic nu se compară cu un sfârșit de săptămână petrecut alături de prieteni vechi și noi, inundat în bere și asurzit de muzică bună. Quantic Pub 2 a găzduit un eveniment dedicat stonerului ce a constat în apariția a patru formații locale pe scenă.
Este de apreciat că evenimentul a fost gratuit. Feelingul general a fost că stafful localului se orientează spre artist și spre clientelă, căci în ciuda decalării programului, formațiile au avut toată asistența și dedicația necesară în ceea ce privește sunetul, în timp ce clienții au fost „loviți” cu prețuri „studențești” și au avut posibilitatea să stea pe terasă, la parter sau la etaj.
În ciuda intențiilor bune, trebuie să recunosc, evenimentul a fost destul de obositor. Într-adevăr, am ajuns mai devreme decât majoritatea celor care intenționau să vină pentru formații și s-a început puțin după ora 21:00, însă dat fiind că nu era o formulă de trei formații, ci de patru, aș fi crezut că se va începe mai din timp sau măcar că formațiile ar fi avut probele de sunet deja rezolvate.
Aceasta este, însă, o observație personală pe care nu am regăsit-o pronunțată pe buzele celorlalți participanți la eveniment. Primii urcați pe scenă au fost instrumentaliștii de la NO ONE CARES. Ușor emoționați, trupeții au urcat pe scenă și au dat tot ce au avut mai bun purtând dialoguri scurte cu publicul după fiecare piesă.
AVALANCHE STREET au urmat pe scenă, de data aceasta a fost vorba despre o formație cu un line up mai extins față de prima formație și cu un sunet puțin mai agresiv. Una din boxe nu a fost de partea lor, dar cât a fost reparată vocalistul ne-a vorbit, foarte simpatic, despre una-alta urmând să ne spună bancuri … terminând cu unul – la cererea publicului – despre bebeluși … din fericire finalul lor nu a fost la fel de macabru precum bancul respectiv! S-au înșelat amarnic cei care au spus că stonerii nu au umor.
Pe urmă a început CIRCU’, doar că nu a fost precum este zicala noastră care asociază „circul” cu ceva scandalos. Dimpotrivă, formația este melodioasă și are o prezență foarte „glamourish” pe scenă și cu instrumentale lungi și diversificate, semn că formația are experiență și are ce să prezinte publicului. Aș menționa totuși că se complace prea mult în stilul „old skool”. Evident, este o chestiune de preferință și de gust stilul muzical pe care vrei să-l abordezi, dar mă gândesc totuși că ar putea să aducă o serie de modificări activității lor încât să pară mai „fresh”.
În fine, a venit timpul să discutăm și despre final actul serii: WOOLDOZER. Am fost la toate concertele formației de când l-au înrolat în armata lânoasă pe Vladimir Gheorghiu la voce și pot spune că a fost – detașat – cel mai bun concert. O experiență plăcută pentru public să auzi un sunet din ce în ce mai bun și să vezi o formație din ce în ce mai comunicativă cu publicul. Încă de la început au încurajat participanții să vină mai în față. După un început latino, setlistul a fost inaugurat cu Heavy Matter și nu a fost mult până au cântat No Snow For the Northen Man, căci acestea sunt (pentru moment) singurele melodii care au fost prezentate publicului, celelalte fiind încă în varianta de lucru. În total formația a concertat aproximativ 50 de minute cu tot cu bis, dar a fost o cântare cu un bas mult mai prezent (și mai fumabil după cum apreciat Andrei, chitară ritm) și o voce fluidă-clean și vibrantă-harsh.
Stafful Quantic Pub 2 este de apreciat pentru că au găzduit un eveniment fără nici un preț de intrare. Stonerul în România a ajuns relativ târziu și încă nu a prins priză la public. Toate formațiile și-au meritat apariția pe scenă și până vor reuși să se promoveze eficient și prin alte canale, apariția live rămâne cel mai bun mod prin care să te faci afirmat.
