Norvegienii din Vulture Industries au revenit în România, susținând o serie de concerte pe teritoriul țării noastre: pe 15 noiembrie au cântat în Cluj-Napoca, pe scena clubului Flying Circus, pe 16 noiembrie i-am putut asculta în club fabrica, București, iar pe 21 noiembrie artiștii vor mai susține un concert în Daos, Timișoara. Cele 3 apariții fac parte din turneul Stranger Times over Europe, prin care este promovat un nou album, Stranger Times, apărut în septembrie, anul curent. Primele două evenimente au fost organizate de Maximum Rock și ProMusic
Spectacolele din România au fost deschise de trupa brașoveană Hteththemeth, una din puținele formații românești care se pot încadra în sfera avantgarde metal. La fel ca Vulture Industries, și brașovenii au oferit ascultătorilor un playlist variat, care a inclus și câteva noutăți. Muzicienii și-au început concertul destul de punctual, în jurul orei 20:45, în fața unui public nu foarte numeros dar destul de primitor. Printre piesele interpretate s-au regăsit și Light Lies, Best Worst Case Scenario sau You Are My Last Girlfriend, alături de două melodii noi, ambele diferite față de predecesoarele lor, ce vor face parte de pe viitorul album Hteththemeth. Brașovenii au avut prezență scenică și au comunicat destul de bine cu cei prezenți în sală în timpul recitalului.
Vulture Industries tocmai a lansat al patrulea album de la înființare; intitulat Stranger Times, a apărut pe 22 septembrie și este un nou capitol în evoluția trupei, reluând anumite trăsături stilistice din trecut, dar explorând și drumuri noi în același timp. Despre materialul discografic am povestit mai pe larg într-un articol anterior, disponibil aici. Este reluată colaborarea cu Costin Chioreanu pentru partea de grafică și video, un poster rezultat din această experiență putând fi găsit și la standul de merch organizat în club cu ocazia concertelor.
Concertul a început în jurul orei 21:45, cu piesa Tales of Woe, prima în ordinea apariției pe Stranger Times. Bjørnar Erevik Nilsen (voce) ne-a atras imediat atenția cu interpretarea sa teatrală, caracteristică spectacolelor live susținute de artiștii norvegieni. A urmat preferata mea de pe album, Strangers, o melodie ceva mai liniștită, armonioasă și inedită prin compoziție și lirică, după care muzicienii s-au întors la The Tower, cântând The Pulse of Bliss și Blood on the Trail. Lista de cântece s-a bazat exclusiv pe ultimele două materiale, încheindu-se cu Blood don’t Eliogabalus, îndrăgita combinație între Blood Don’t Flow Streamlined de pe debutul Vulture Industries și Eliogabalus a Devil Doll, o formație italo-slovenă de rock experimental. Singurul invitat al lor a fost Kevin, chitaristul care-l va înlocui pe Øyvind Madsen în ultima parte a turneului. Cum la orice concert Vulture Industries spectacolul este garantat, nu au lipsit nici acum momentele în care Bjørnar coboară în public și cântă alături de cei prezenți sau când inițiază trenulețul uman din timpul interpretării lui Blood Don’t Eliogabalus. Mimica sa și prezența scenică au conferit pieselor aerul carnavalesc pentru care sunt cunoscute, atmosfera fiind una specifică tuturor înregistrărilor lansate de vulturi. Cum de fiecare dată se întâmplă altceva pe scenă (în afara momentelor consacrate deja), este o plăcere să revăd inovativa formație, care din fericire concertează destul de des în țara noastră.
Din punct de vedere al sonorizării și organizării totul a fost bine. Atât Hteththemeth cât și Vulture Industries au beneficiat de un sunet bine reglat, echilibrat și din fericire la un volum acceptabil, încât fiecare instrument s-a auzit destul de clar și distinctiv. A existat un stand bogat de merch, care nu a fost exclusiv dedicat celor două trupe prezente ci și proiectelor separate ale membrilor Vulture Industries, dar pe mese au putut fi găsite și numerele revistei print Maximum Rock.
În concluzie, oricine are vreo tangență cu experimentalul și avangarda trebuie să asiste la un spectacol Vulture Industries, iar alăturarea brașovenilor din Hteththemeth a fost o mișcare binevenită, având în vedere că ambele formații abordează cam aceleași genuri muzicale, deși le interpretează diferit, fiecare în modul său unic. A fost o seară faină și sper să-i revăd pe norvegieni cât de curând în țară.
