Trupa germană de progressive, Unprocessed, se pregăteşte de lansarea unui EP, la doi ani distanţă de apariţia primului lor material discografic. „Perception” conţine cinci piese şi debutează cu un interludiu de peste trei minute, „Präludium”. Cu inserţii atât electronice, cât şi de djent spre final, piesa prezintă o trupă care încearcă să reunească prezentul cu trecutul, cu un liant vocal de un clean care emană căldură.
„Ocean of Silence” se traduce la suprafaţă într-o furtună de aritmie şi breakdown-uri, echilibrată de un fundal ascuns de clape cu o tentă de simfonic. „Life. A Prologue of Death” pune accent mai degrabă pe forţa instrumentalului, singurele momente dedicate vocalului fiind folosite pentru a clădi noi etape de forţă. „Death. An Epilogue of Life” se îneacă într-un djent curat şi actual, singura piesă cu o paletă de umbre, marcate de growl.
Piesa de final, „Desert by the Sea„, combină „viaţa” şi „moartea„, prezentate anterior, prin alternarea efectelor vocale şi printr-un outro preponderent instrumental.
Per total, EP-ul este o încercare frumoasă de Distorted Harmony cu Periphery, dar ar mai putea beneficia de puţină şlefuire pe partea de mix.
Piese preferate: „Präludium”, „Life. A Prologue of Death”.
*English Version*
The German proggers from Unprocessed are getting ready to release a new EP, following the two years ago debut record. „Perception” is five tracks long and debuts with a three minutes interlude called, „Präludium”. With both electric and djenty insertions throughout its length, the track showcases a band that is giving its best to reunite the past with the present, while the clean and warm vocals become the link between them.
„Ocean of Silence” translates at its surface into a storm of arrhythmia and breakdowns, balanced by a hidden background filled with almost symphonic keyboards. „Life. A Prologue of Death” emphasizes on the instrumental’s energy, as the only moments dedicated to the vocals are being used to build new stages of strength. „Death. An Epilogue of Life” drowns into clean and modern djent and it’s the only track that dwells with a massive pallet of shadows, all marked by growls.
The ending track, „Desert by the Sea„, combines the „life” and „death”, previously presented, by alternating the vocals and by including a mostly instrumental melancholic outro.
Overall, the EP is a beautiful attempt, that reminds me of Distorted Harmony and Periphery.