Salutare!
Vineri seara am asistat la concertul Un fel de acustic al celor de la ZOB, în Club A. Veteranii s-au dat pe ritmuri acustice într-un concert, zic eu, cel puțin special.
Deși seara se anunța a fi una nu tocmai reușită, din cauza numărului mic de persoane care erau prezente în sală la începutul concertului (zic eu, de înţeles având în vedere locaţia care, după 30.10, nu mai inspiră foarte multă încredere), băieții au reușit să țină un concert memorabil, fără prea mari eforturi. Ba, dimpotrivă, lucrurile au decurs cât se poate de normal şi a fost interesant că ZOB au fost în seara aceea trupa cu cea mai mare densitate de fotografi într-un concert live.
https://www.youtube.com/watch?v=V0koYTbSfBs
Concerul a început cu replica: „Unde-i băiatu’ cu instalația?! Asta e…ce să-i facem…cântăm în familie!” (băiatul aka sunetistul, instalația aka butoanele alea care fac muzica să se audă bine), replică a lui Vlase, compleșit și el de numărul mare de participanți.
Îmi aduc cu drag aminte de primul concert ZOB la care am participat. Se întâmpla în 2005, pe 19 august, la Stufstock. Eram ciutan și, împreună cu prietenul Cezar, ne aflam în partea stângă a scenei de pe plaja din Vama Veche, în fața unor boxe uriașe. Îmi aduc aminte că basul fiecărei melodii îmi trecea fix prin stomac (vorba aia, dragostea trece prin stomac) și-mi plăcea la nebunie. Veteranii au cântat, la un moment dat, piesa Drumurile și, în euforia momentului, mi-am zis: „Ia uite ce bine cântă Dan Spătaru!”. Probabil că notele de bas îmi agitaseră maxim rămăşiţele de bere din stomac. Cert este însă că m-am distrat de minune. Tot atunci, mi-am dat seama că cei de la ZOB mai cântaseră la Stufstock, cu un an în urmă însă, nu am asistat la concert, cu toate că eram în Vamă, din cauza unei preconcepţii: „Nu merg eu la punkiştii ăia!”.
Mi-am promis la momentul respectiv că voi încerca să trec peste preconcepţiile pe care le-aş mai avea despre anumite genuri de muzică sau anumite tipuri de oameni şi să fac tot ce e posibil pentru a îmi face o părere, în cunoştinţă de cauză. Îmi dau seama acum, în timp ce scriu aceste rânduri, că trăim, în continuare, într-o societate în care ideile preconcepute şi superstiţiile ne ţin inimile în cuşti şi, în loc să ne bucurăm de lucrurile din jurul nostru, alegem să înghiţim ideile şi părerile limitate ale unora sau altora, doar pentru că ei poartă sutană sau costum negru, cămaşă albă şi cravată în diverse nuanţe ideologice.
Revenind la seara de vineri, sunt, în continuare, de remarcat naturaleţea şi modestia membrilor acestei formaţii. Nu au strâmbat nicio secundă din nas la numărul mic de oameni din sală, ba dimpotrivă, au profitat de acest lucru pentru a ţine un concert aşa, pe placul inimilor lor. Au cântat atât piese vechi, cât şi piese noi de pe albumul Deviant (pe care îl recomand cu drag tuturor celor care vor să guste o gură de aer muzical proaspăt, reconfortant) şi au avut un dialog prietenesc cu publicul al cărui număr creştea cu fiecare minut, pe tot parcursul concertului. La un moment dat, sala s-a umplut însă, atmosfera a rămas la fel de caldă.
Din punct de vedere muzical, piesele acustice au prins o tentă uşor exotică. Veteranii au mai cântat acustic dar de data asta au adus un plus de noutate. Fiind vorba de noutate, voi preciza acum şi faptul că trupa are un nou membru. Îl cheamă Gabi Nistorescu (mulţumesc Vlad Gorneanu pentru refresh), cântă la clape şi a întârziat la concert :), prilej cu care am avut ocazia să ne distrăm un pic pe seama situaţiei (click pentru video). Din spusele solistului, în interviul Clownul din mine, dat Lorenei Lupu şi apărut acum câteva zile pe net, „Băiatul ăsta e o enciclopedie muzicală, a făcut Conservatorul, ştie mai multă muzică decât noi trei la un loc”.
Nu în ultimul rând, vreau să subliniez aici că pe scenele din România au nevoie în continuare de artişti cu picioarele pe pământ, care nu uită de unde au plecat şi nici nu se transformă în nişte piţifelnici în momentul în care ajung să fie cunoscuţi. Cei de la ZOB sunt un exemplu bun pentru noua generaţie de artişti şi le mulţumesc pentru acest lucru şi pentru bucuria pe care mi-o transmit la fiecare dintre concertele lor. Sper în continuare să îi văd cât mai des şi să am ocazia ca într-un viitor nu prea îndepărtat să îi reascult şi pe mainstream, cu piese noi.
Fotografii de la concert puteţi vedea aici.
