Peste Tribulation am dat din pură întâmplare, descoperindu-i printre sugestiile de pe YouTube. M-au atras mai mult prin imagistica lor stranie, inițial, și prin muzica remarcabilă mai apoi. Am aflat ulterior că lansează un nou album pe 26 ianuarie, intitulat Down Below, și odată ce a devenit disponibil l-am încercat, mai mult din curiozitate.
Fiind încă o nouă descoperire, nu am apucat să încerc prea mult din creațiile anterioare, așadar nu prea pot să mă raportez la acestea. Tribulation este o formație suedeză de metal extrem, activă din 2004 și compusă din 4 membri, dintre care 3 fac parte din componența originală. Basistul Johannes Andersson este și principalul solist, vocea sa fiind un element remarcabil, atrăgându-mi atenția încă de la prima audiție. Sunt destul de greu de încadrat într-un singur gen, deoarece au multe influențe; creațiile lor vorbesc de la sine și nu necesită clasificări, însă, din motive practice, pot spune că se află la intersecția dintre black metal, progressive metal și rock.
Down Below este ultimul album al trupei și al patrulea full-length din cariera sa, fiind lansat pe 26 ianuarie 2018 prin intermediul casei de discuri Century Media. Conține 9 piese cu o durată medie de aproximativ 5 minute fiecare, iar coperta și artworkul poartă semnătura lui Jonathan Hultén. Din punct de vedere structural, este oarecum convențional, având o construcție simetrică în jurul unui interludiu instrumental liniștit.
The Lament, prima melodie de pe Down Below, a fost publicată cu două luni înaintea materialului, fiind însoțită și de un videoclip regizat și produs de Robert Piel. Este deosebită prin abordarea propusă; la o primă audiție, pare a fi rezultatul unei întâlniri neașteptate între black metal și muzica rock din anii 80. Destul de blândă, ritmată și captivantă, ea rămâne în mintea ascultătorului datorită refrenului excelent conturat în jurul riffurilor și a liniei melodice inedite. Ascultând-o atent, am remarcat că atmosfera sa este cea care-i conferă unicitate; întunecată și de rău augur, se află în perfectă armonie cu versurile ce sugerează imposibilitatea reîntoarcerii spre o stare inițială și a iertării.
coperta lui Down Below
M-a fascinat modul în care muzica creează această senzație; spre deosebire de Secrets of the Moon, ale cărei compoziții sunt aproape ostentativ întunecate, apăsătoare și carnale, la Tribulation întâlnesc exact contrariul. Subtil sugerată, aproape insesizabilă la o audiție superficială dar în mod cert prezentă, evidențiată de contrastul dintre instrumentalul aparent catchy și vioi, lipsit de blasturi, disonanțe și tremolouri și versurile mult mai puțin optimiste, atmosfera lor este unică. De-asta este atât de greu să fie încadrați într-un gen, pentru că ceea ce simt ascultându-i, ceea ce-mi transmit nu poate fi caracterizat cu ușurință. Straniul acestei melodii în special, dar și al albumului în general mă fascinează, originalitatea sa fiind unul din motivele pentru care am ales să-mi exprim părerea pe care mi-am făcut-o în legătură cu acesta.
Grotescul și insolitul sunt trăsături omniprezente; compoziții precum Lady Death, Lacrimosa și Nightbound le ilustrează perfect. Cries From The Underworld rămâne în mintea ascultătorului cu ușurință datorită liniei melodice neobișnuite, amintind parcă puțin de Hail Spirit Noir. Purgatorio are rolul unui interludiu, piesa fiind integral instrumentală. Contribuind la atmosfera unică a lui Down Below, The World, penultima melodie, amintește mai degrabă de ceea ce făcea Therion acum niște ani, corul ieșind cu ușurință în evidență. Toate aceste detalii sunt ingredientele care conferă unicitate acestui excepțional material.
tracklist
În afara atmosferei și cântecelor deosebite, Down Below mai are o caracteristică ușor de identificat: omniprezența chitarei lead, cea care îi conferă atmosfera unică și care îmbogățește materialul cu sunetul său ușor de recunoscut. Tonul iese în evidență, în special dacă ne raportăm la alte creații similare, prin căldura și bogăția sunetului, meritele revenind echipei care s-a ocupat de producția lui Down Below. Rareori rămânând în fundal, chitara lead are un rol esențial pe întregul album, alături de celelalte instrumente.
Bine închegat, cu o înregistrare de calitate și cu piese originale, inventive și în mod clar unice și ușor de identificat, Down Below reprezintă o deschidere impresionantă a anului 2018, din punct de vedere muzical. Imposibil de încadrat într-un singur gen, mereu surprinzător și alăturând elemente contrastante, rezultând insolitul său, acest material va ajunge, probabil, să reprezinte un reper pentru formațiile care doresc să inoveze și să experimenteze, ieșind din aria stilurilor consacrate și oferind publicului ceva cu adevărat special.
Notă: 8.5/10
