*The Grey Area – o nouă mini-serie de editoriale realizate în colaborare cu Patricia Bîea (interviu – RoadkillSoda, Psychedelicious) și Vladimir Gheorghiu (foto), intitulată The Grey Area. Zona „gri” pe care vrem să v-o descriem cuprinde oamenii din spatele scenei de underground, oamenii din spatele muzicii. Nu cei la care vă gândiți neapărat atunci când aruncați un ochi pe scenă sau când pășiți pragul unei incinte. De la muzicieni și până la cei care susțin scena mai mult sau mai puțin vizibil, sperăm să ajungem la cât mai mulți dintre ei cu aceste editoriale.
Ajungem de această dată în Timișoara, la cei de la Methadone Skies. Psihedelicii stoner-prog sunt un nume destul de sonor în ițele underground-ului, cu nici mai mult nici mai puțin de patru albume lansate și un EP, cel mai recent văzând lumina zilei în luna mai a acestui an și intitulându-se Different Layers of Fear. Oamenii stau și în spatele Haywire Records și pot da deja lecții în ceea ce privește independența unei trupe și DIY, iar trecutul lor bogat oferă o perspectivă completă, cu bune și rele, asupra scenei noastre.
Vorbim așadar astăzi cu Flavius, PR și toboșar al trupei și cu Methadone Skies despre pățaniile din culise și ce i-au învățat acești ani pe scenă.
Partea 1 – Flavius, PR și tobe
Când ți-ai dat seama că muzica, pentru tine, înseamnă mai mult decât ceva care să se auda în fundal?
Flavius: Nu știu dacă pot identifica un moment anume. Privind retrospectiv cred că e ceva ce a făcut mereu parte din mine, s-a dezvoltat și a evoluat simultan cu percepția mea interioară și exterioară. Pot spune că au fost momente în care am realizat că muzica noastră înseamnă pentru alții ceva mai mult decât un zgomot care se aude în fundal. E un sentiment minunat.
Faci parte la rândul tău dintr-o trupă? Dacă da, cum ai ajuns să faci ceea ce faci acum pentru trupa respectivă?
Flavius: Tot ceea ce fac acum legat de muzică se datorează trupei în care cânt și oamenilor care formează Methadone Skies. Cu siguranță muzica ar fi fost indiferent de situație un element central al vieții mele, dar fară acest grup probabil ar fi fost strict din perspectiva unui fan. În toți acești ani am fost conectați împreună la evoluția și traseul trupei. Nu s-au luat decizii individuale, nu exista drept de veto. Fiecare dintre noi își asumă rolul de muzician, booker, PR, etc, în funcție de context, contacte și timp liber. Ceea ce m-a alimentat mereu să fac și lucrurile astea a fost dorința de a cânta și de a împărtăși cu cât mai multă lume muzica noastră. Booking-ul pentru primele concerte Methadone Skies a fost extrem de rudimentar. Am înregistrat un material și l-am trimis la mai multe festivaluri de profil din Europa. Spre surprinderea noastră a funcționat. Așa că la nici trei ani de la geneza trupei, aveam concerte ,,afară’. Apoi am avut un fel de revelație pe care încerc să o împărtășesc cu cât mai multe trupe noi (și nu numai). Dacă vrei să cânți, nu e chiar așa mare lucru să încropești un turneu. E mult trial and error si e adevarat că mai ales în primii ani în unele orașe vei avea 10-20 de oameni la concert, nu vei fi cazat la 5 stele, nu o sa ai catering de Michelin și booker-ul local va fi sau nu ok. Dar aceste experiențe sunt extreme de prețioase pentru o trupă, atat la nivel uman, muzical și profesional. Important e să fi pe aceeași pagină cu colegii de trupă și totul va fi ok. Partea frumoasă e ca în timp vei învăța pe cine te poți baza și care e mecanismul unui turneu iar lucrurile vor merge ca unse. E o progresie sănătoasă din punctul meu de vedere și o creștere natural a unei trupe.
Pot spune că la fel s-a întamplat și în cazul Haywire Booking care este de fapt Methadone Skies. Am ajuns să organizăm concerte cu Haywire în Timișoara datorită turneelor cu trupa. Am cunoscut muzicieni pe care am vrut neapărat să îi aducem și pentru publicul de acasă. Haywire nu a fost ceva plănuit ci s-a născut din dorința de a împărtăși.
Crezi că e suficient ca muzica în sine să promoveze o trupă?
Flavius: Nu. Dar acest fapt a fost valabil din totdeauna. Orice ai face în afara camerei tale unde îți cânți piesele la pereți, se numește promovare. Important e câți de mulți pereți vrei să dărami în jurul tău și de ce ești dispus să faci pentru asta. Cuvântul promovare parcă a ajuns să aibă o cunotație negativă, tocmai pentru că bariera a fost mereu împinsă din ce în ce mai departe, într-o zonă în care vrei nu vrei ajungi să te simți murdar. E adevărat că internetul a schimbat totul, în industrie, în sălile de concerte și de repetiție, în public și muzicieni. Trebuie să te lupți cu o avalanșă, trebuie să fi cel mai loud, cel mai colorat, cel mai diferit. Si mulți ar spune, ,,bun și ce e rău în asta? Compeția crează valoare”. Și au dreptate. Cu toate părțile negative ale acestui secol ,,deconectat dar conectat la tot”, din punctul meu de vedere niciodată nu s-a făcut atât de multă muzică bună, atât calitativ cât și creativ. Promovarea înseamnă turnee mai multe, mai multe albume, artwork-uri senzaționale, etc. Și asta chiar și în underground, chiar și în România. Cu toate dezbaterile legate de scena din România, printre trupele care care de 20 de ani cântă aceleași 6 piese, în aceleași 6 orașe, la aceleași festivaluri care își schimbă doar numele de la an la an, apar și trupe care scot materiale lejer comparabile cu orice trupă serioasă din străinătate, din toate punctele de vedere: compoziție, artwork, pachet, merch, show live, tot.
Dar inclusiv la noi intervine poate principalul aspect negativ al ,,promovării în 2019”: Promovarea e mai importantă decât muzica în sine în constientul colectiv al elementelor ce țin de industrie.
Cum ai defini succesul unei trupe?
Flavius: Succesul depinde de percepția fiecărei trupe. Pentru noi ideea de success cred că a rămas la fel ca și acum 10 ani: să ne putem plăti benzina pana la concert, să nu fie chiar nimeni , să provocăm ceva mișcări interioare celor care ne ascultă și poate cel mai important, să fim mereu fericiți cu ceea ce am creat, fie că e album, o piesă sau un concert. Aș zice că Methadone Skies este o trupă de succes.
Cum ai define target-ul ideal al trupei Methadone Skies?
Flavius: Chiar nu avem așa ceva. Nu facem muzică pentru targete. Singurul lucru pe care pot să îl sper e, ca muzica noastră să nu alimenteze ura.
Spune-ne o piesă care te-ar descrie cel mai bine.
Flavius: Motorpsycho – Starhammer (nu neapărat, sau nu doar versurile).
Online vs IRL – așteptări la concerte, feedback, interacțiune cu trupa.
Flavius: Voi fi mereu genul de persoană care preferă IRL. Încerc să nu am așteptări. Dacă sunt extreme de pozitive și se adeveresc, nu mai sunt surprins, iar invers, voi căuta mereu explicații. In oricare dintre scenarii, asteptările omoară prezentul, iar muzica noastră cred că se bazează enorm pe a trăi momentul prezent.
Trebuie să recunosc că e unul dintre cele mai faine sentimente cănd, după concert, vine un necunoscut încărcat de energia muzicii tale și vezi pe fața și în ochii lui că l-am făcut fericit. Sentimentul ăsta în sine e un motiv să nu renunți niciodată.
Am observat că mai ales in străinătate majoritatea persoanelor care vin la concertele noastre, nu sunt prezente online. În orice caz, în ultimii ani am incercat să fim mai activi online pentru cei care ne urmăresc și ne susțin.
Care crezi că sunt cele mai importante site-uri/locuri unde ar trebui să fie prezente trupele?
Flavius: Nu știu dacă se poate cuantifica asta. Și în plus am senzația că toată treaba asta cu Facebook-ul, Insta, etc va fi înlocuită foarte curând de altceva. Ca să continui discuția de mai sus legată de promovare, regulile jocului se schimbă în fiecare zi.
Poate. Poate singurul aspect neschimbat este live-ul. Trebuie să cânți cât de mult poți, cât mai bine și în cât mai multe locuri. Așa ca short answer – scena.
Cât de importantă crezi că e abordarea vizuala (photo, video, postere, proiectii) în comunicarea unei trupe?
Flavius: Extrem de importantă. Dar exact pentru funcția asta de ,,comunicare”, și nu doar în sensul de promovare. Arta înseamnă dialog. Conceptul de live a ajuns să fie mult mai aproape de arta de teatru performativă. Un album fizic a ajuns a fie un obiect de arta prin felul în care este prezentat. Dacă muzica e spiritul, vizualul e trupul unui band.
Estetica și imaginea aleasă de o trupă poate da noi valențe muzicii. Și asta nu înseamnă că muzica e mai puțin importantă. Din contră. Faptul că tu alegi un vehicol viziual construit cu multă grijă și cu mult gănd așezat în spate, nu poate decât să eleveze călătoria.
Care crezi că e cea mai buna metodă de a promova muzicienii în prezent și de a ajunge la public?
Flavius: După cum spuneam. Live. Concerte live de calitate.
Ce nu ar trebui să facă o trupă pentru a crea buzz în jurul ei?
Flavius: Fiecare are pragul lui. Aș zice că nu ar trebui să facă nimic ce nu își poate asuma, sau de care trebuie să se ascundă după.
Up & Downs – cea mai mișto experiență pe care ai avut-o făcând ceaa ce faci pentru trupă / cea mai puțin plăcută.
Flavius: Am multe experiențe ireale în cel mai frumos mod posibil. Atât de multe concerte în care am simțit că transcend realitatea, faptul că mi-am întalnit mai mulți idoli din muzică și am avut ocazia să stau cu ei de vorbă ore întregi, când am văzut cum arată ultimul album pe vinil, sfârșitul Haywire 2017, sunt atât de multe.
O situație neplacută este când realizezi că organizatorul vrea să ciupească de pe tine si un 5 lei dacă poate. Alta ar fi când ura și elemente ce țin mai mult de sentimente politice extreme își fac simțită prezența.
Ce crezi că poate transforma un concert bun într-unul memorabil?
Flavius: Oamenii. Publicul e singurul element care poate schimba tot.
Ce ai schimba la scena locală, realistic vorbind? De unde ai începe?
Flavius: Uhhh… nu știu de unde aș începe. Cred că probabil aș încerca să aduc cât mai mulți tineri și foarte tineri. Aș face ,,all ages shows” cu intrare liberă pentru cei sub 18 ani (lucru care la Haywire se întâmplă de un an, sincer fără prea mare succes), dar aș face acest lucru ca o regula generală la toate evenimentele live organizate în oraș. Aș organiza concerte de nișă în curtea scolii în timpul orelor și cât mai multă promovare în scoli. Noua generație trebuie măcar să știe de existența unei alternative la tot ce înseamnă comercial, asta dacă vrem să avem public.
Probabil aș încerca să găsesc un echilibru între lamentare și atitudinea de super rockstar. Scena asta îmi dă uneori impresia că are doar astea 2 viteze și paradoxal ambele te fac să stagnezi. Trebuie mult mai multă inițiativă și implicare directă atât din partea trupelor cât și a publicului.
Mi se pare amuzant când văd atitudinea asta de rockstar în România, la trupe, manageri și PR de trupe. Înțeleg că în unele cazuri vine din dorința de a fi profesionist și a urma un model văzut probabil în străinătate, dar România nu e U.S.A . Veșnica discuție despre formele făra fond, preiei un business model și o atitudine care nu e compatibilă cu realitatea locului.
Dacă s-ar pune bazele unei comunități unite, crezi că ar avea vreo șansă să prospere și să existe în scena de acum? De ce da, de ce nu?
Flavius: Da. Ce simt că ne-ar unii ar fi un ,,acasă. Fie că e un spațiu fizic sau o idée comună, un acasă ne-ar face să simțim că aparținem unui lucru și ne-ar face mult mai conștienți unul față de celălalt. Nu doar că ar avea șansa să prospere, dar cred că ideea de comunitate ar fi singura șansă ca muzica non-corporate să supraviețuiască. Dar pentru asta, trebuie în primul rând să realizăm că suntem în competiție doar cu noi înșine și nu între noi.
Și cred că e posibil. După cum menționam și mai sus, sunt trupe care și-am văzut de treabă, iar statementul lor a fost făcut prin artă. Și chiar dacă nu toate sunt din stiluri și genuri muzicale asemănatoare, etica de lucru este aceeași, iar asta face posibilă consolidarea unei comunități. Muzica pe primul loc.
Crezi că trupele existente se bazează pe PR? Unde se pierde legatura cu publicul pentru ele? Crezi că trend-ul muzical influențează alegerile de stil ale noilor trupe?
Flavius: Mi se pare că trupele se bazează prea mult pe PR. Sau cel puțin pe ideea de PR, pentru că nu știu cât funcționează real în underground la noi. După cum spuneam mai devreme, nu poți implementa rețete de succes ale unor trupe sau agenții din State, când dinamica în țara noastră este alta. Și cred că aici se pierde legătura. Oamenii nu pot rezona cu ceva ce e foarte departe și steril. Aș zice că din contră, doar te înstrăinează și primul impuls este de a rejecta. Și mai apoi intervine și realitatea asta, sunt trupe care nu știu să cânte, dar au restul pachetului de PR de trupă mare.
Același lucru și cu importul de genuri. Da cred ca multe trupe cânta un anumit gen din cauza trendului și că sunt trupe care cântă și se îmbracă după cum le spune managerul chiar și în România. Dar asta se vede de la o poștă. Nu poți recrea sinceritatea.
Partea 2 – Methadone Skies
Cât de importantă e comunicarea cu publicul (social media, communicate de presă, etc) în promovarea trupei voastre.
Methadone Skies: Este importantă comunicarea în orice fel posibil, deoarece într-o formație mai mică, independența nu beneficiază de prea multă promovare mass media. Revistele, blog-urile se axează pe formații cunoscute care să aducă cititori, trafic pe site, iar tu ca formație vrei publicul care le citește. La noi în țară se mișcă greu lucrurile acestea, de aceea varianta social media este probabil cea mai rapidă și de succes.
Cât de mult crezi că pun accent promoterii pe numerele și prezența unei trupe în Social Media?
Methadone Skies: Este un lucru de care se ține cont, dar este și înșelător. Poți avea o trupă pe care nu o prea știe nimeni, dar care sună mai bine decât una cu mai multe concerte, like-uri și/sau view-uri pe Social Media. Promoterii ar trebui să dea șanse formațiilor și să le găsească un context potrivit (ca trupa în deschidere pentru una mai cunoscută și similară ca stil) + o audiență care să fie curioasă de stilul muzical abordat. Pentru formațiile consacrate, este o altă poveste.
Ce părere ai despre promovarea online plătită?
Methadone Skies: Se practică deoarece personal ni se pare că nu există alternative mai bune. Dacă nu plătești, un procent mic din fanii tăi vor vedea postările. Ai nevoie de buget destul de mare pentru a pune postere prin oraș pentru fiecare eveniment în parte (aici includem și concertele Haywire), iar presa de specialitate este prea puțin activă pe scena underground.
Cum s-a schimbat comunicarea și promovarea trupei voastre de-a lungul timpului și în tandem cu evoluția a tot ce înseamnă online/Social Media?
Methadone Skies: În cazul nostru, a plecat de la un minim de activitate și comunicare online. Ne-a luat câțiva ani să începem să postăm mai des și să folosim promovarea plătită pentru concerte. Cu tot cu activitatea de booking, am observat cât de mult contează promovarea, deoarece sunt foarte multe formații active. Dacă dispari din radarul unui fan, el va găsi altă trupă interesantă și tot așa.
Cum poți convinge un public la care nu ai acces să vină măcar o dată la un concert de-al tău?
Methadone Skies: Dacă nu există curiozitate din partea acelui public, asta este. Poți să le explici oamenilor ce cânți, sau să cauți o formație care are un sound relativ apropiat. Dacă nu stârnește o curiozitate cât de mică, nu are rost să insiști.
DIY sau oameni specializați pe diverse zone, de ce are nevoie o trupă?
Methadone Skies: DIY până la un anumit punct. La început e mai bine să vadă membrii trupei ce înseamnă să îți faci rost de concerte, să te promovezi singur. Așa vezi că nu este ușor și nu iei totul for granted. Când începi să câștigi bani din concerte și vânzări de merchandise, are sens să cauți oameni care să te ajute.
Ați fi dispuși să plătiți un PR sau o agenție?
Methadone Skies: Da, dacă lucrează cu formații similare ca stiluri muzicale și am considera că ne poate promova unui public care ar fi curios de muzica noastră.
De cât timp lucrați cu Flavius și ce face mai concret pentru trupa voastră?
Methadone Skies: Lucrăm sună prea impersonal. Methadone Skies nu este job-ul nostru, ci un hobby. Este membru fondator, compunem împreună piese, luăm decizii împreună.
Credeți că e important să aveți viziuni comune cu oamenii care fac parte din echipa trupei? Dincolo de relația profesională…
Methadone Skies: Considerăm că o relație profesională am avea dacă Methadone Skies ar fi job-ul nostru. Cum nu trăim din muzică pe care o compunem, este doar o relație de prietenie care s-a legat mai strâns prin activitatea aceasta. Din fericire, avem lucruri în comun și ne înțelegem bine între noi. Dacă nu există, probabil că nu am mai fi cântat împreună de mult timp.
Crezi că e nevoie de o comunicare constantă între trupă și oamenii cu care lucrează sau doar punctual pe task-uri?
Methadone Skies: Nu avem o echipă în spatele nostru, dar dacă ar fi una, ar fi importantă comunicarea. Altfel este atmosfera în orice domeniu când ești și prieten cu colegii de lucru, nu doar politicos și la obiect.
Care e diferența de impact pe care ați remarcat-o în cazul trupei voastre când vine vorba de muzica live vs. muzica înregistrată în studio?
Methadone Skies: În cazul nostru, provocarea a fost să luăm energia concertelor live și să o transpunem pe album. Cu fiecare album am avut alt approach, am experimentat cu producția pentru a fi cât mai aproape de sound-ul live. Ni se pare că Different Layers of Fear a ajuns cel mai aproape până acum și suntem mulțumiți de asta.
Cum ai defini publicul trupei?
Methadone Skies: Eclectic. Am reușit să avem fani din diverse sfere muzicale, ceea ce este super.Ce v-ar face să renunțați la ce aveți acum?
Methadone Skies: Dacă nu ne mai simțim comfortabil să cântăm împreună sau nu am mai fi mulțumiți de piesele pe care le compunem, probabil am preferă să renunțăm decât să dezamăgim fanii și pe noi înșine.
Ați fi dispuși să vă vindeți drepturile unor case de discuri? Cât de multe știți despre ce presupune acest lucru?
Methadone Skies: Am încercat să găsim o casă de discuri care să se ocupe de albumele noastre, dar nu am avut noroc. Ajută promovarea lor, deoarece au un public format care uneori cumpără și ceva ce nu îi este cunoscut (există o încredere acolo). Ideal ar fi să ne păstrăm drepturile asupra muzicii noastre, dar să fim distribuiți de o casă de discuri. Din păcate, sunt foarte multe formații, iar acestea își asumă tot mai puține riscuri. De multe ori se preferă o trupă “standard”, care sună similar cu alte 10 și poate prinde mai ușor publicului, decât una mai experimentală.
Ce crezi că se va schimba în industria asta în următoarea perioadă?
Methadone Skies: Greu de spus. Probabil nu multe, deoarece muzica electronică este mai trendy, mulți adolescenți îndreptându–se în direcția aceea. Este o letargie când vine vorba de interesul publicului față de formații noi. Sunt destul de multe care au un sound profi și se prezintă mai bine decât veteranii de pe scena românească. Din păcate, mulți au rămas cu muzica din anii ’90 sau 2000, nu mai prea merg la concerte, doar la trupe pe care le cunosc. Dacă publicul nu este mai numeros, nici cluburile nu vor insista pe scena de rock underground (lucru ce presupune și mai mult efort financiar, să te echipezi pentru concerte live). Cei care promovează la radio sau TV muzica rock underground sunt prea puțini ca să aibă un impact serios. Totuși, sper să fie doar o opinie pesimistă și să înceapă să se miște lucrurile.
Interviu: Patricia Bîea
Foto: Vladimir Gheorghiu
