Așa cum scriam zilele trecute și pe contul meu de Facebook, printr-o întâmplare fericită am descoperit o muzică pe care nu o mai ascultasem până acum: cea a formației Joy Division. Din comentariile prietenilor, am constatat că sunt un pic înapoiat pentru că, mai toată lumea a auzit de ei și i-a ascultat. Sunt sigur, însă, că mai sunt câțiva ca mine în România și de aceea voi scrie acest articol.
Formată în 1976 sub numele inițial Warsaw, trupa era compusă din Ian Curtis (voce), Bernard Sumner (chitară și clape), Peter Hook (bas) și Stephen Morris (tobe) și a luat naștere în urma participării lui Bernard Sumner și a lui Stephen Morris la un concert al celor de la Sex Pistols. Deși la rădăcini muzica trupei avea stilul punk, aceasta s-a maturizat rapid în ceea ce avea să râmână cunoscut ca post-punk, curent muzical ce s-a delimitat de punk-ul tradițional prin experimentalism și îmbinarea cu genuri non-rock precum muzica electronică. Trupa a debutat sub denumirea Joy Division, cu EP-ul „An Ideal For Living”, în 1978. Acesta a atras atenția lui Tony Wilson și trupa a semnat curând un contract cu Factory Records. Primul album al trupei, „Unknown Pleasures”, apare în 1979 și captivează ireversibil publicul, popularitatea trupei crescând exponențial.
Pe 18 mai 1980, Ian Curtis se sinucide, copleșit de problemele cauzate de o depresie profundă, epilepsia de care artistul suferea și destrămarea căsniciei cu Deborah Curtis. Artistul avea 23 de ani și decesul se întâmpla exact înaintea unei serii de concerte pe care trupa trebuia să o susțină în Statele Unite, unul dintre marile vise ale lui Curtis. Înainte de moartea solistului, trupa lucrase la albumul „Closer”, care avea să fie publicat pe 18 iulie 1980.
Cele două albume de studio ale trupei Joy Division rămân și astăzi o expresie pură a geniului muzical. Muzica de pe ele este o combinație între sensibilitate extremă, furie și forță. Sunt interesante de urmărit filmările concertelor live pe care trupa le-a susținut, filmări în care Ian Curtis livrează mesajul muzical într-un stil unic, atât din punct de vedere al mișcării scenice, cât și din cel al modului în care își folosește vocea.
Istoria trupei a fost surprinsă în 3 filme: unul documentar – Joy Division. The Documentary și două artistice: Closer(2007) și 24 Hour Party People(2002) pe care le recomand.
Revenind la titlul articolului: The Division Of Joy, acesta face referire la o trupă românească, tribut Joy Division. Trupa a cântat în Grill Pub, pe 18 februarie, în formula Nina Neagu (tobe), Vlad Gorneanu „Vlase” (bas), Alex Miu (bas) – da, doi basiști :), Bogdan „JaJa” Sandu (chitară) și Gabi „Pipai” Andrieș (voce). Concertul a fost unul foarte bun și doresc să le mulțumesc pentru faptul că mi-au oferit posibilitatea de a asculta cântece precum „Isolation”, „She Lost Control”, „Shadowplay”, „Love Will Tear Us Apart” sau „Transmission”. Recomand tuturor celor interesați de muzica rock, cântată live, să participe la următorul lor concert. Până ne vom vedea acolo, vă las cu pozele de la concert. So, apăsați aici! 🙂
