Voi începe o mică serie de articole în care voi prezenta, cât voi putea de detaliat, istoria formațiilor care abordează un gen muzical mult prea bun, uneori prea puțin cunoscut de publicul larg: post-metal-ul. De ce prea puțin cunoscut? Sunt varii motive, pe care nu le voi expune în întregime aici, ci îl voi menționa pe cel mai important doar: acela că acesta este probabil cel mai nou gen muzical din industria de metal contemporan. Am stat mult să mă gândesc dacă o altă astfel de ramură, care să se adauge în șirul celor deja clasice (heavy metal, progressive, black, death etc), și care a putut să atingă unele culmi într-un timp atât de repede și normal, natural, precum post-metal-ul. Nu am găsit nici până acum un răspuns corect. Această mică serie de articole, mai exact trei, se va axa în mare pe istoria primei formații de post-metal, cea mai bună trupă a acestui gen, dar și favorita mea. Așadar, voi începe cu prima, în speță Isis.
În primul și primul rând, voi detalia puțin și originile acestui gen. Termenul de post-metal s-a născut din nevoia de a caracteriza avântul unui stil care ieșea din tiparele muzicii metal de la începutul anilor 2000. De ce tocmai acest nume aproape neinspirat, în condițiile în care heavy metal-ul, tătucul tuturor, încă se află în viață, deși încet-încet intrase într-o comă profundă care are toate șansele să se termine tragic în viitor? Nimeni nu știe exact, s-a mers cam pe principiul „e altfel, nu ca restul” și s-a ajuns într-un final la această denumire (merită amintit că la fel s-a întâmplat și în anii ’70 cu Joy Division și stilul lor „post-punk”).
Originile acestui gen încep de la elementele specifice diferitelor formații marcante ale anilor 90: Tool, The Melvins, și în special Neurosis, trupa care în 1996 a lansat albumul „Through Silver in Blood”, considerat de cei de la Terrorizer ca fiind discul care practic a inventat post-metal-ul. Genul se mai caracterizează prin influențele din doom metal, sludge, black metal, shoegaze și post-rock (acestea ultime două fiind cele din care se inspiră cel mai mult post-metal-ul prin pasajele atmosferice lungi, interminabile uneori).
Isis este o formație înființată în anul 1997, în Los Angeles, California de către Aaron Turner (chitară/voce), Jeff Caxide (bas), Chris Mereschuk (chitară) și Aaron Harris (drums). „Isis s-a înființat în urma insatisfacției pe care fiecare membru a experimentat-o cu alte trupe în trecut”, mărturisește Aaron Turner. „Niciunul dintre noi nu era mulțumit de ceea ce realiza muzical, dar faptul că ascultam cam aceleași discuri a fost un început bun”. În 2000 a fost lansat primul material discografic important al trupei, „Celestial”, care a prezis în mare linia muzicală pe care formația o va urma în următorii ani.
„Oceanic”, lansat în anul 2002, este considerat de presa de specialitate ca fiind primul album post-metal pur din istorie. Cu un concept uimitor, materializat într-o poveste și mai incredibilă, discul excelează și devine unul dintre cele mai importante materiale discografice din era noastră: este vorba despre un om aflat la marginea amorțirii emoționale, care își găsește sufletul-pereche, care efectiv îl completează („The Beginning And The End”). Totuși, acesta află că respectiva femeie era implicată într-o relație incestuoasă cu fratele său și în final se sinucide prin înecare.
A urmat „Panopticon” în 2004, a atins culmi noi și a devenit probabil cel mai bun album pe care Isis a putut să îl lanseze până astăzi. Conceptul este mult mai complicat: se vorbește despre proliferarea tehnologiilor de supraveghere în zilele de astăzi și rolul guvernelor de a le promova în societate. Se invocă idei complicate analizate în trecut, precum panopticonul-ul lui Jeremy Bentham sau sistemele de disciplină descrise de Michael Foucault. Invitatul special al acestui album a fost Justin Chancellor, basistul Tool, care a colaborat cu trupa pentru piesa „Altered Course”. Printre cele mai notabile piese, de care se vorbește și astăzi, merită să amintim „So Did We” sau „In Fiction”.
„In the Absence of Truth” a fost lansat în 2006 și s-a dovedit un album axat mult mai mult pe atmosferă, fiind introduse mult mai multe pasaje melodice, electro și tradiționale. Tot în 2006, trupa a pornit în turneu cu Tool, care tocmai lansaseră „10.000 Days”, iar Isis a gustat pentru prima dată faima din partea publicului general, lucru care nu a satisfăcut prea mult trupa. 2009 a fost iar un an important pentru trupă din două motive: primul că revista Revolver a numit Isis ca fiind cel mai important nume din underground la acel moment, al doilea că formația a lansat un nou disc, „Wavering Radiant”.
În mai 2010, Isis a anunțat că se destramă. A fost un moment absolut neașteptat, iar motivele certe nu au fost dezvăluite nici în ziua de astăzi. Finalul poetic a sunat cam așa: „Am făcut tot ceea ce am vrut noi să facem, am spus tot ceea am vrut să spunem. Este interesul nostru să conservăm dragostea pentru această trupă, pentru fiecare dintre noi, pentru muzica pe care am realizat-o, pentru oamenii cu care ne-am conectat. Am văzut prea multe trupe care au sărit peste linia morții inevitabile și ne-am promis să nu facem același lucru cu Isis”.
În urma trupei, au rămas doar câteva proiecte: Jodis, Greymachine, Sumac, House Of Low Culture, Red Sparowes, Spylacopa și probabil cel mai notabil, Palms (din care face parte solistul Chino Moreno de la Deftones). În urma Isis a rămas un mit, un vis frumos, o realizare unică, de care nu numai eu voi avea de povestit în viitor.
