Cu încă două materiale discografice la activ, norvegienii de la Strandhugg revin cu un nou material, intitulat „Kyn”, care va fi lansat oficial pe 21 noiembrie.
„Kyn” conţine şase piese complet în norvegiană, dar care oferă o demonstraţie de putere pe care vei putea headbang-ui fericit, în spiritul Meshuggah. „Elding” deschide materialul cu un instrumental care te va îndepărta de meleagurile norvegiene şi te va purta pe unul pe jumătate apocaliptic şi agresiv. „Gallows” îţi va aminti cu siguranţă de Meshuggah atât prin breakdown-urile şi opririle specifice, cât şi prin tehnica vocală. De remarcat la acest material este producţia curată.
„Óðr” este un interludiu care ar putea fi asociat uşor cu un show precu GoT, pe când „Plague” transformă dezechilibrul în materie proprie. Aici vocalul alternează între tehnica de care menţionăm anterior, cu o abordare puţin power.
„Rift” cedează locul de onoare instrumentalului şi introduce în scenă şi un vocal clean, amintind pe alocuri de Periphery, deşi tinde să fie înghiţit de instrumental pe ici-colo.
„Silhouettes” revine în sfera gemenei sale, „Gallows”, acordajele joase şi bass-ul puternic devenind imnul existenţei.
„Kyn” reprezintă un efort remarcabil de preluare a unei istorii scrise de tăticii genului, dar ar putea deveni cu atât mai bun cu o atenţie mai mare acordată detaliilor.
Piese preferate: „Gallows”, „Rift”.
*English Version*
With two more records under their belt, the band members from Strandhugg return with a new material entitled „Kyn”, which is to be launched officially on the 21st of November.
„Kyn” contains six tracks mostly in Norwegian, that offer a demonstration of power during which you will forever headbang in peace, Meshuggah-like. „Elding” opens the record with an instrumental that will carry you off the Norwegian lands and take you to a new territory, half apocalyptic and aggressive. „Gallows” will remind you of Meshuggah for sure through its breakdowns and specific stops, as well as through the vocal technique. This first part of the material showcases a clean and remarkable production.
„Óðr” is an interlude that could be associated with a show as is GoT, while „Plague” transforms the imbalance into its own matter. The vocals alternate between the previously mentioned technique with a new approach.
„Rift” passes on the spotlight to the instrumentals and introduces new vocals, clean this time, reminding us of Periphery here and there.
„Silhouettes” returns to its twin’s area, „Gallows”, the low tuning and the strong bass slowly becoming the point of its existence.
„Kyn” represents a remarkable effort of taking over an entire history written by the fathers of the genre, that could maybe benefit from an even more careful attention to details.
