Batushka au revenit în România pentru a treia oară cu un concert susținut duminică în clubul Quantic din București, alături de formațiile Dimholt și Downfall. Prima oară i-am văzut la Dark Bombastic Evening – The Seventh Gate și impresia foarte bună pe care mi-a lăsat-o recitalul polonezilor m-a făcut să-mi doresc să-i revăd și în alt mediu – în cazul de față, într-o sală de concerte.
Duminică a fost prima oară în cei 6-7 ani de când merg la concerte de club când timpii au fost respectați cu strictețe. La ora 20:00, precum fusese scris în programul oficial, trupa bucureșteană Downfall a urcat pe scenă, cântând aproximativ 40 de minute un setlist format din piese originale și coveruri. I-am văzut prima oară când au deschis pentru Vulture Industries și de-atunci nu s-a schimbat nimic în spectacolul live al tinerilor bucureșteni. Deși au avut un sunet mult mai bun acum, toba a fost prea încet dată prin comparație cu restul instrumentelor, care nici ele nu s-au auzit grozav. Mi-a plăcut coverul după Elizabeth Bathory, în original compusă de Tormentor, însă, în rest, n-am remarcat nicio altă melodie și nici pasaje sau secțiuni interesante. Compozițiile lor sunt scrise în stilul întâlnit pe albumele black metal clasice, dar asta a fost pe placul unei bune părți din public. Downfall au fost susținuți și aclamați de spectatori, aceștia fiind destul de energici și primitori cu formația care s-a retras de pe scenă în aplauzele celor prezenți în sală.
Au urmat Dimholt, o trupă bulgară de black metal tradițional. În cei 14 ani de la formare, au lansat doar un album full-length, intitulat Liberation Funeral. Pe alocuri, anumite piese și prestația scenică mi-au amintit puțin de Shining (Suedia), însă în rest nu am putut identifica niște influențe anume, aceștia incluzând mai degrabă diferite elemente consacrate ale genului. Au sunat bine și au avut parte de o sonorizare bună, iar publicul a fost încântat de spectacolul oferit. Dimholt mi s-au părut ceva mai originali și au avut câteva pasaje care mi-au plăcut destul de mult. Agresivă și destul de simplă, muzica lor a ieșit în evidență prin riffuri și prin vocalele specifice; spre final, alături de ei a urcat pe scenă un al doilea solist, acesta fiind un invitat al formației. Ca fapt divers, mi s-a părut că au avut un sunet relativ apropiat de cel al scenei poloneze contemporane.
Batushka au urcat pe scena clubului Quantic în aplauzele audienței, care le-a pregătit o primire călduroasă și plină de entuziasm. Trupa poloneză nou formată are la activ un singur album, Litourgiya, apărut în 2015; acesta s-a bucurat de un succes uriaș, nesperat, fiind unul dintre cele mai importante materiale apărute în acel an în partea extremă a muzicii. Inspirat de tradița ortodoxă a țărilor est-europene, acesta a inclus imnul bisericesc slav în compoziție dar și chitarele cu 8 corzi, destul de rar întâlnite în acest gen muzical
Scena fusese pregătită dinainte cu elemente de decor specifice, incluzând un pupitru pe care stătea icoana regăsită pe coperta lui Litourgiya. Cei opt membri au început show-ul cu introducerea pe care am auzit-o și la DBE, după care au interpretat albumul în întregime. La scurt timp, tot clubul mirosea a tămâie, iar imaginea de ansamblu părea desprinsă dintr-o slujbă bisericească; publicul sigur a rezonat cu acest detaliu, având în vedere lunga tradiție ortodoxă a României, atât de disprețuită de unii. Yekteniya 3 a început în aplauzele spectatorilor, care au scandat numele grupului după aproape fiecare piesă; probabil că în spatele măștilor care protejează identitatea membrilor trupei (și așa parțial cunoscută) se aflau zâmbete largi în fața unei mulțimi atât de entuziasmate. În începutul celui de-al șaselea cântec, care este ceva mai liniștit și straniu față de celelalte momente similare de pe material, solistul a cerut liniște celor prezenți. Ne-am conformat și până la finalul concertului nu le-a mai fost scandat numele. Cei câțiva care nu știau prea bine cum stă treaba și au cerut formației un bis au rămas probabil dezamăgiți de lipsa de răspuns a polonezilor, care au dispărut în spatele cortinei în momentul în care și-au terminat cele opt Yektenii.
Este greu să compar cele două concerte Batushka însă un lucru este cert – ambele mi-au plăcut teribil și ambele au fost foarte bune.
Dintr-un punct de vedere general, a fost o seară reușită, mulțumită profesionalismului organizatorului (Live Nation Promotions) și angajaților clubului Quantic. Sunetul a fost bun în timpul ultimelor două concerte, echilibrat și la un volum rezonabil, deși în anumite momente vocea lui Христофор, solistul Batushka, nu s-a auzit prea bine. Spectacolul de lumini a contribuit și el la atmosfera ciudată a show-ului. Nu au fost cozi prea mari la bar și în sală a fost cald și plăcut. Personal, însă, nu cred că aș vedea și a treia oară formația, atât timp cât nu lansează un nou album, însă cred că merită să fie văzuți măcar o dată, același lucru putând fi spus și despre Dimholt. Având în vedere succesul pe care-l are la noi în țară, revenirea grupului este oarecum certă.
