Schizoid Lloyd a fost cândva o trupă obscură, necunoscută chiar și în cercurile selecte și restrânse ale avangardei, însă, ajutată de un onorabil loc 7 în topurile Metalstorm Awards 2014, a reușit să iasă puțin din obscuritate. Acum, ne putem bucura de muzica lor fără a căuta prea mult, singurul lor album fiind încărcat în întregime pe Youtube și pe pagina de Bandcamp a casei de discuri Blood Music.
Precum sugerează numele, trupa olandeză de avantgarde Schizoid Lloyd este o combinație de genuri musicale și tematici care, în anumite momente, chiar te duce cu gândul la anumite tulburări de ordin psihologic (desigur, într-un sens bun…). Întâlnim absolut de toate, de la jazz și blues la extreme metal, de la anumite începuturi pop la pasaje doom, însă toate se îmbină foarte foarte bine în creațiile olandezilor. Pianul lent acompaniat de viori poate fi precedat de tobe și chitări agresive, care clar sunt compuse în orice măsură în afara clasicei 4/4, fiind urmat de orice ați considera mai nepotrivit – alămuri desprinse din nebunia creatoare a anilor 1920, de interludii metal moderne, foarte groovy și uneori tinzând spre djent și math metal, revenind în unele cazuri la aceeași melodie lentă și melancolică. Ceva din atmosfera muzicii lor amintește de marea revoluție artistică din perioada interbelică – aici au un foarte mare plus din punctul meu de vedere.
Cuvântul care descrie cel mai bine Schizoid Lloyd și al lor debut The Last Note in God’s Magnum Opus este originalitate. Originalitate atât în versuri, cât și pe partea vizuală (coperta este un colaj Dadaist) sau pe cea lirică. Întâlnim titluri de cântece precum Suicide Penguin, Misanthrope Puppet sau Chicken Wing Swans. Vă voi prezenta câteva exemple cel puțin remarcabile de versuri care ne spun cam care-i treaba cu băieții ăștia: I need wings to fly my suicide penguin / the devil smiles while saving my ass / he says, father the son, gangnam style / I said goodbye to everyone but you (Suicide Penguin). Amphibian Seer începe și mai și: your ass is a volcano / we are planet Pompeii / Apocalypse me / yes I’m a dreamer / but I’m not the only one.
În ciuda aparentei atitudini ludice, trupa olandeză are niște mesaje destul de serioase și pertinente, care tratează atât individul în raport cu societatea și cu sine însuși, cât și teme mai comune precum ar fi dragostea, mizantropia și religia, desigur dintr-o perspectivă originală și inedită. Am remarcat o tendință spre o formă vagă de elitism, poate din cauza muzicii atât de greu accesibile, poate din cauza versurilor care par deseori a lua în derâdere societatea și omenirea cât și normele pe care le consideră prestabilite: like God / receiving rituals so alien they leave Him cold.
Băieții au adus în acest grandios spectacol muzical o groază de instrumente și influențe. Auzim trompete, saxofon, alămuri, pian, viori și uneori instrumente folclorice. Auzim muzică est-europeană, progressive, math metal, jazz, doom și psychedelic. Este, până acum, singura trupă care reușește să incorporeze atâtea genuri și instrumente fără a forța trecerile între cântece sau între diferitele părți ale unei singure melodii, fiecare material discografic părând unitar. Nu mi-au lăsat nicio clipă impresia că fac ceea ce fac doar pentru a epata, pentru a se da în spectacol – pur și simplu, ceea ce au lansat până acum curge perfect natural și nu este deloc fragmentat sau obositor de urmărit. Deși muzica este greu de înțeles și digerat, cu cât am ascultat mai mult cu atât mi-a plăcut mai tare. Nu a fost dragoste la prima audiție, ci la a doua sau a treia – am tot revenit asupra trupei deoarece originalitatea lor m-a fascinat de la bun început.
Schizoid Lloyd impresionează și prin calitatea producției. Pentru o trupă aflată la început de drum cu atâtea instrumente după ei și bazându-se pe tot felul de genuri și tematici, este remarcabil că pe toate piesele calitatea înregistrărilor este una demnă de mari nume din avantgarde. Mai mult ca sigur, în spatele acestui succes există enorm de multă muncă atât la înregistrări, cât și în compunerea pieselor. Trecerile bruște între extreme diametral opuse sunt oricum altfel în afară de ușor de făcut, chiar și pe studio (ca să nu vorbim de live-uri), însă lor le ies perfect.
Recomand trupa celor care mai ascultă și Vulture Industries, Deathspell Omega, Arcturus, Virus sau Ihsahn, însă, având în vedere numărul mare de genuri întâlnite sub numele Schizoid Lloyd, cred că trupa ar putea prinde în mreje un public mult mai numeros, chiar și din afara curentului avantgarde sau metal. Sper să primească recunoașterea pe care o merită și să auzim de ei cât mai des, cu noi materiale discografice.
