Internetul are un fel ciudat de a-ți aduce în atenție cele mai neașteptate detalii, în cele mai potrivite momente. Așa s-a întâmplat cu cei de la Oak. Urmăresc de ceva vreme un artist norvegian de excepție, pe numele său Bjørn Riis. Acesta se află în spatele proiectului său solo, dar și a celor de la Airbag (nu, probabil nu cei la care te gândești tu – vezi aici). Despre ei v-am mai vorbit însă. Ei, se face că Bjørn a contribut la acest proiect muzical. Curiozitatea m-a purtat așadar către această trupă, aproape invizibilă în ale mediului online, dar nu a dat deloc greș.
Oak lansează peste două zile un al doilea album, intitulat False Memory Archive. Acesta poate fi însă deja ascultat în „subsolul” progressive-ului, dacă sapi suficient de mult – aici, mai exact. Materialul este recomandat din plin pe cele mai ascunse locuri care venerează prog-ul și pe bună dreptate. Compus din nouă piese, acesta îmbină acusticul cu experimentalul, melodia cu tehnicul, căpătând un caracter la care garantez că nu te-ai aștepta. Frumusețea genului este că oricând ai crede că nu va mai reuși să te surprindă, o face din nou. Și splendid. Nu lipsesc efectele electronice, însă complexul și totodată căldura ansamblului rezonează cu ușurință cu fanii ambelor aspecte. Cu rădăcini în folk, cvartetul reușește să transmită obscurul compozițiilor fără a se îneca în melancolic sau chitare reci.
Iar în cazul în care nimic din ce am menționat mai sus nu te convinge, atunci află că albumul a fost mixat și masterizat de Jens Borgen și înregistrat în mare parte într-o biserică (Tøyen).
