Un nou soare a răsărit peste scena metal, un soare greu, negru și sufocant, dar care aduce cu sine inovație, noutate și un nou experiment extraordinar de reușit – albumul SUN, capodopera trupei germane de black metal/avantgarde metal Secrets of the Moon. Controversatul album a apărut în data de 4 decembrie 2015, fiind lansat prin intermediul casei de discuri Prophecy BC – Lupus Lounge, recunoscută pentru colaborări cu nume celebre din post metal, black metal și experimental precum ar fi DorDeDuh, Negură Bunget, Alcest sau Les Discrets. SUN a apărut după o pauză de 3 ani de la mult-aclamatul Seven Bells, și reprezintă o radicală schimbare în abordarea actului artistic, atât din punct de vedere muzical, cât și vizual sau liric.
Apariția albumului a fost anunțată în martie 2015, prin intermediul paginii de Facebook a trupei germane de experimental black metal. Odată cu acest anunț, am aflat și cum se vor numi piesele, cam ce durată vor avea și am văzut pentru prima oară cum va arăta coperta noului CD. O imagine simplă, care continuă tradiția celor de la Secrets of the Moon de a lansa albume cu copertă predominant neagră. Deși albumul este intitulat SUN, coperta amintește mai degrabă de o gaură neagră, de o stea de mult stinsă și pierdută în haos și eternitate:
O impresie despre ce se poate auzi pe acest album mi-a oferit-o prima melodie, No More Colours, care a apărut ca single cam cu o lună înaintea apariției albumului. Poate pentru a nu șoca prea tare fanii vechi, No More Colours începe cu un blast beat, însoțit de cunoscutele vocale harsh ale lui sG (vocale, chitară) și purtând aceeași atmosferă grea și întunecată cu care ne-au obișnuit până acum Secrets of the Moon. Apoi, apare schimbarea care se va remarca pe întregul album – sG începe să utilizeze și vocale clean, mult mai mult decât o făcuse până acum în alte piese. Am citit atunci și comentariile lăsate de utilizatori și, văzând cât se certau pe marginea noii piese, am înțeles că va fi un album care va fi adorat de unii și detestat de alții, fiind totuși foarte greu să alegi o cale de mijloc în cazul SUN.
De obicei sunt foarte sceptic când o trupă cu o activitate atât de îndelungată anunță ceva nou. Au fost destule dezamăgiri și albume mult sub valoarea trupei respective ca să mai rămân foarte entuziasmat de noile apariții. Sunt rezervat în a-mi forma o părere despre albume după ce ascult doar single-ul lansat întru promovare, însă aici am știut de la a doua audiție (la prima am fost prea șocat de brusca schimbare de macaz) că îmi va plăcea enorm acest CD. A apărut apoi și Hole, însoțită de un lyric-video, piesă ce a profețit mult mai clar noua direcție aleasă de Secrets of the Moon. Un cântec lent, fără niciun fel de growl sau scream, catchy dar în același timp decadent și apăsător, marcat de chitările mult mai puțin distorsionate, de tobele cuminți și de vocea răgușită a lui sG care anticipează perfect albumul SUN.
Secrets of the Moon – Hole Lyric Video
Ultimele materiale discografice Secrets of the Moon sunt în general decadente, și într-un fel le pot considera primitive, mai aproape de trăirea hedonistă, mai aproape de natura instinctuală a omului. Niciodată trupa nu a excelat pe partea tehnică a muzicii, însă când vine vorba de latura ei spirituală și atmosferică, nu există cântec în care să nu fie prezentă. Același este cazul albumului de față, doar că partea asta este dusă la un nou nivel de excelență. Man Behind the Sun este un bun exemplu, însă în realizarea ambientului contribuie foarte mult și clipul lansat, unul dintre cele mai dubioase clipuri pe care le-am văzut până acum (și ca să fie dubios nu trebuie neapărat să fie scârbos, violent sau absurd). Lentă, piesa care este dominată de vocea lui sG abordează tema redescoperirii sinelui și a imposibilității de a schimba trecutul odată ce acesta a devenit parte integrantă a eului.
La scurt timp după apariția CD-ului, apăruse pe youtube și Dirty Black, a doua piesă și cea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de un album încă neascultat! Decadența este cuvântul cheie ce-mi vine în cap când mă gândesc la cântec – într-un fel, parcă-i și văd pe cei de la Secrets of the Moon lucrând la ceea ce a devenit SUN, reuniți în jurul unei mese într-un beci obscur, înconjurați de nori de fum și de sticle de absinthe, precum erau cândva decadenții Parisului – Mallarme, Baudelaire, Verlaine… Versurile sunt și ele foarte sugestive, mai ales la refren: holy evil, fathers cane, insomnia and pain/a feather, tar and evil spirits, inertia and cocaine.
Mult mai melodică și melancolică este Here Lies the Sun, deși este mai alertă și mai lungă decât celelalte piese de până acum. Refrenul cântat într-un stil care amintește de doom metal are pe alocuri mici elemente din stoner și sludge, toate perfect îmbinate în acest cântec. Nici versurile nu sunt mai prejos: Here lies the sun with her children unseen/under the perished heaven dome…
Părerea mea este că producția (deși a fost criticată destul de mult) ajută extrem de mult în cazul lui SUN. Necizelat și crud, elementar într-un fel unic, LP-ul este ajutat de mixajul care lasă chitările oarecum mai în fundal fără a le neglija, punând accent foarte mult pe vocea lui sG și pe modul în care aceasta se îmbină cu tobele, bassul și chitările. Avem și câteva solouri, însă din acest punct de vedere nimic spectaculos, și e mai bine așa – spectaculosul nu-și are loc pe acest CD. Un exemplu bun în acest sens este oferit tot de Man Behind the Sun, când, spre finalul piesei, sG își cântă aleanul susținut de un blast beat și de chitările disonante, dar foarte lente (rar am auzit un blast beat care să nu vină la pachet cu o chitară la fel de rapidă!), moment în care atenția e atrasă de vocale, nu de instrumente. Poate pentru prima oară, producția mai slabă ajută enorm un album (și nu, nu e un îndemn către calitate slabă).
Primitivă și crudă, necizelată, pe alocuri de-a dreptul carnală – așa aș putea descrie în general muzica acestui soare ciudat, un soare care este, precum au spus membrii trupei, dătător de viață dar și o minge de foc, devoratoare și neîmblânzită. Această nouă direcție care a alungat, din păcate, destui fani mai vechi care preferau piesele brutale și agresive, mai black metal, este una remarcabilă, pe care sincer sper s-o continue în viitor. Deocamdată nu se știe nimic despre ce va face trupa în viitorul apropiat, însă, odată ce un experiment atât de radical iese atât de bine, e clar că orice vor scoate va fi aur pur. Aur topit de un soare negru…
Notă finală: aproape 10/10.
Comandă AICI albumul SUN.
