Minoans este titlul ultimului album lansat de trupa americană de progressive doom metal Giant Squid. Apărut pe 28 octombrie 2014 prin intermediul casei de discuri Translation Loss Records, CD-ul este un reper în istoria discografică a trupei, constituind o depărtare de stilul abordat pe albumele predecesoare deși amprenta unică Giant Squid poate fi auzită cu ușurință. Să vedem așadar unde și cum au schimbat macazul, și dacă noul drum este unul bun sau nu…
Anunțat pe rețelele de socializare cu mult timp înaintea sosirii sale pe lume, albumul s-a bucurat de promovare înainte de apariție și prin lansarea unui videoclip pentru Mycenaeans, primul single extras de pe album. Cu ocazia respectivă am sesizat o diferență între noua abordare și albumele mai vechi, precum Cenotes sau The Ichthyologist. Cu ușurință se poate remarca o primă diferență: dacă pe ultimele două materiale discografice Giant Squid au ales să dubleze denumirile pieselor cu numele latine ale unor specii marine (câțiva membri sunt biologi marini), acest cântec are doar numele său oficial. Versurile, care tratează decăderea civilizației miceniene și ruinarea unui imperiu, fără a fi despre subiecte abstracte sau a face referire la viața marină demonstrează că trupa a ales o nouă direcție artistică.
Minoans este mult mai heavy decât predecesoarele sale. Minoans, prima piesă de pe acest CD, începe aproape ca o baladă, însă smulge apoi timpanele ascultătorului cu un riff foarte heavy, punctat de tobe lente dar puternic accentuate prin mixaj. Vocea lui Aaron John Gregory are un puternic impact, aflându-se la o graniță fină între țipat, plâns și cântat clean. Este, probabil, cea mai impresionantă bucată de pe album, din punct de vedere al vocilor. Piesa se termină precum a început, în câteva acorduri clean și vocalizele celor doi soliști. Thera surprinde prin începutul de pian, dar nu durează mult până ce acesta cedează locul riffurilor neobișnuit de agresive și heavy. Toba rămâne un instrument important, la fel ca violoncelul mânuit de Jackie Perez Gratz pe care o cunoaștem din celălalt proiect al său, Grayceon. Sir Arthur Evans, a treia piesă de pe album, lasă în urmă riffurile agresive și aduce în prim plan violoncelul și chitara bas peste care suprapune un refren de-a dreptul bântuitor, pe care cu greu îl scoți din minte. Remarcabilă este și Sixty Foot Waves cu al ei început groovy pentru care trebuie să-l lăudăm pe basistul Bryan. Mult mai ritmată ca predecesoarele fără a pierde însă partea heavy și agresivă, se remarcă printr-o instrumentație mai complexă din punct de vedere tehnic. Latura progressive este cel mai bine expusă de acest cântecel frumos, dar poate prea scurt pentru a arăta absolut tot potențialul celor din Giant Squid.
Deși este o abordare nouă, în continuare elementele specifice trupei rămân puternic pronunțate în Minoans. Nu lipsește violoncelul, instrumentul care îi diferențiază de celelalte trupe de acest gen și care i-a consacrat. Vocile sunt la fel de puternice ca pe Cenotes, atmosfera generală fiind însă mai apăsătoare pentru că albumul e mult mai heavy și lent. Din punct de vedere liric, vedem o altă schimbare; textele pieselor nu mai sunt centrate pe teme abstracte sau conceptuale ci pe civilizația greacă sau miceniană, istoria sa fiind un punct de plecare în transmiterea unor mesaje de valabilitate universală. Transformând fapte reale, versurile spun povești care au semnificații mult mai diverse decât simpla istorie, și evidențiază teme precum dragostea, decăderea sau arta.
Minoans se remarcă printr-o producție de excepție. Mixajul are și el un rol în atmosfera generală a acestui CD, reușind să evidențieze exact instrumentele cu rol ambiental atunci când este necesar. Partea vocală are un rol cheie pe întreg albumul și este în perfectă armonie cu violoncelul. Chitarele sunt aduse din anii ’70, date cu câteva note întregi mai jos și distorsionate până peste măsură, rezultând astfel un sunet foarte dens și greu.
Din păcate, trupa s-a despărțit și nu se știe dacă vor reveni curând cu un alt album, însă noul drum pionierat de Minoans are multe de oferit în viitor. Dacă va mai exista un nou album Giant Squid rămâne de văzut, însă până atunci, să ne bucurăm de acest ultim CD.
notă finală: 8/10
