Trupa bucureșteană BETWEEN COLORS pregătește show-ul de lansare al primului lor album din carieră intitulat M.A.D. la care puteți asista pe data de 19 noiembrie în Club Quantic.
M.A.D. ambalează 13 piese norocoase, dar care păstrează în principiu același registru generic. Deși descrierea formației mi-a stârnit interesul, trebuie să vă mărturisesc că aș fi avut ceva mai mari așteptări: deși au promis că îmbină mai multe genuri muzicale, stilul formației este destul de vag conturat și cred că pe viitor trupa ar trebui să aibă mai mult curaj în a experimenta muzical. Continuând cu această mărturisire, aș spera ca pe viitor albumul să fie „împachetat” într-o promovare mai rafinată. De ce?
Pentru că albumul este genial! În plus, este admirabil că o trupă la început de drum a reușit să debuteze cu un astfel de material despre care spun sincer că m-a lăsat … wow! Between Colors aduce la un loc un instrumental ambițios și promițător alături de o voce feminină, puternică, memorabilă și care alternează de la clean la harsh, totul fiind ambalat într-o producție de ai spune că-i de la „ăștia de pe afară”. M-au dat pe spate piesele Dark Side, The Gamble, Hollow Portraits, cât și Under My Skin.
Pe lângă muzica bună pe care ne-o oferă formația, eu le mai dau o bilă albă: pentru componență. În trupă avem atâția băieți, cât avem fete, adică patru omuleți în total, basul și vocea fiind responsabilitatea domnițelor. Da, într-o lume (și o țară) în care oamenii se rușinează să se declare „feministe sau feminiști” eu apreciez și încerc pe cât posibil să încurajez femeile să vină alături de sexul masculin în activitățile în care acestea nu se regăsesc în număr atât de mare precum o facem noi, bărbații.
Personal cred că albumul ar fi pus în valoare dacă ar face referiri mai degrabă către spiritualitate, ezoterism și psihologie, în loc de elemente ce țin de Halloween. Artistic vorbind mi s-ar părea mai fain ca astfel de elemente să fie reflectate din artwork-ul albumului, dar și din poza formației. Nu am avut ocazia (încă) să mă uit peste versuri, dar titlurile pieselor și muzica per se mă duc cu gândul departe la sentimentele emanate de romanele lui Dostoievski, mai degrabă decât cele pe care mi le-ar Bram Stoker.
Vorbind despre clasici, pot spune că sunetul tinde să fie unul „clasic” și canonic, deja auzit pe la alte formații. Nu este nicio problemă aici, dar eu fiind un mare entuziast al inovațiilor muzicale, tare mi-ar plăcea ca pe viitoarele albume Between Colors să se simtă mai profundă inițiativa de îmbinare a genurilor muzicale!
Așadar (și prin urmare), când vorbim despre noul album Between Colors – M.A.D. se numește, în caz că ați uitat deja -, atunci vorbim despre un album de o calitate artistică ridicată și mă bucur din suflet că am ocazia încă odată să răspândesc pe internet cuvinte bune despre o formație autohtonă pornită la drum.
Tocmai din acest motiv mi-aș dori pentru ei, la fel ca pentru multe alte formații, atât din capitală, cât și din celelalte părți ale țării, să devină cunoscuți: nu la nivel mainstream, dar unul cât să le permită să își onoreze pasiunea pentru muzică.
