Trebuie să recunosc că ultima lansare Periphery, „Juggernaut”, m-a dezamăgit puţin. În schimbul lui „Alpha” şi „Omega”, albumul ar fi putut fi restrâns într-o singură parte. Aşteptam cu interes noul album, venit doar la un an şi jumătate după dublul CD tocmai din acest motiv.
Ei bine, „Periphery III: Select Difficulty” compensează într–adevăr pentru anteriorul. Mult mai condensat şi mai calculat, noul album se întoarce la rădăcinile „Periphery I” şi „Periphery II” şi nu duce lipsa nici de forţă, nici de suficiente momente de solo de degustat încă de la prima oră a zilei.
„The price is wrong” este piesa de debut a albumului, o incursiune în violenţă chug-urilor şi a vocalului, Spencer Sotelo. Întreagă piesă este o linie continuă de high-gain, distorsiuni şi poliritmi. Solo-ul tobelor în tandem cu vârtejul acordajelor joase din cadrul piesei „Motormouth”, urmat şi de primele intervenţii vocale clean din album, fac din ea una dintre cele de remarcat şi reţinut de pe „Periphery III„.
„Marigold” este una dintre primele teasere de pe noul material discografic, cea care anunţă tendinţa trupei spre o abordare întoarsă spre rădăcini, dar la fel de vie şi actuală precum ne obişnuisem. Inflexiunile vocale joase, pe ritmul susţinut constant de riff-urile repetitive şi elementele orchestrale creează o atmosferă interesantă, care doar te va pregăti pentru ce urmează.
„The way the news goes” intră în scenă printr-un intro care te va bântui mai ceva ca „Language I: Intuition” a celor de la The Contortionist, iar pe parcurs capătă un aer cinematic, care va fi menţinut, dar nu în mod exagerat, şi pe piese precum „Remain Indoors” sau „Absolomb”.
În timpul „Habitual Line-Stepper” balanţa pică în aria influenţelor core, legate de atacul celor trei chitare dedicate tehnicii. Nu lipsesc nici interludiile atmosferice care fac tranziţia între cele două abordări opuse ale lui Sotelo.
„Flatline”, deşi nu una dintre cele mai bune piese de pe „P3”, a fost celălalt teaser pentru album, alături de „Marigold”. Piesa iese în evidenţă prin spiritul psihedelic de la finalul său şi prin ritmul şi versurile cu potenţial de hit.
„Catch Fire”, dar mai ales „Prayer Position”, se numără printre cele mai heavy piese de „P3”, o reprezentare concisă a esenţei surprinse de întregul album. Tehnicitate tipică djent-ului, dar care demonstrează abilităţile instrumentiştilor în compoziţii.
Ultima piesă, „Lune” este o baladă atmosferică care îşi clădeşte încetul cu încetul un final orchestral şi lasă în urmă sa o dorinţă de mai mult.
Noul album Periphery este, în esenţă, un album impresionant, care nu lasă urmă de îndoială în ceea ce priveşte talentul celor ce compun trupa, reuşind de altfel să atingă noi limite prin diversitatea pe care o oferă.
Piese preferate: „Motormouth”, „Marigold”, „Lune”.
