Cronici concerte

Parkway Drive, Stick to your Guns, Darkest Hour la Arenele Romane, București (20.04.2017)

                Întors de la concertul PARKWAY DRIVE, STICK TO YOUR GUNS și DARKEST HOUR, m-am simțit la fel de bine ca atunci când m-am întors de la supermarket cu lista de cumpărături bifată integral, fără bullshit-uri în plus și fără regrete că aș fi dat bani pe ceva ce nu mi-am dorit de fapt.

Și cum altfel? Au concertat trei trupe faine, într-o locație spațioasă, având alături o echipă de profesioniști pe partea de organizare. De-ar fi fost și natura mai prietenoasă cu vremea de atunci, totul ar fi fost excelent!

Cei de la Darkest Hour au dat startul la concert. Voi fi sincer și voi spune că nu am fost impresionat de aceștia, cu toate că nu le contest calitatea …

… Însă cei de la Stick to Your Guns mi-au atras atenția, cu siguranță. Aveam deja o idee în cap de ce sunt ei în stare pentru că i-am mai văzut live și în noiembrie, în UK, când au cântat alături de Architects. Și da, sunt în stare să intre pe ritmuri de … muzică latino, după care să cânte de să încingă spiritele. Mi-a rămas în minte ceea ce a spus Jesse Barnett (vocalist) și am să notez din memoria mea, deseori neputincioasă: this is not only music, it’s culture and it’s against racism, against sexism, against xenophobia and against fascism! – reacția mea: dayuum son!!!

După ce au terminat și californienii de cântat, a urmat momentul mult așteptat. Timpii de așteptare dintre cele două trupe au fost acoperiți de cozi la toaletă, la țigară sau la bere, dar cu acompaniament muzical AC/DC și Guns N Roses pe fundal. Că tot am menționat ceva despre o listă la începutul articolului, să vedem ce au bifat cei de la Parkway Drive:

 

 

                În primul rând, muzica bună. Din 2003 până în prezent, de la Wild Eyes până la Bottom Feeder (prima, implicit ultima piesă a concertului din cadrul playlist-ului turneului pe care îl puteți vedea aici), băieții au știut să cânte bine și catchy deopotrivă.

Chiar dacă pe „țiplă” (a se înțelege album) muzica e ce trebuie, important e ca la concert să ai aceeași socoteală ca acasă, deci prestația live să fie impecabilă. Având în vedere genul muzical și că așa le stă bine artiștilor de fel, mai bifăm și ceea ce ține de atitudine scenică, energie și un mare plus pentru mobilizarea publicului cât să se bage în circle pits și mosh pit-uri.

                Sonorizarea a fost divină! În timpul concertului am stat mai mult în dreptul boxelor din partea stângă a scenei (cum te uiți spre aceasta) și nu am simțit nevoia de a mă muta spre centru sau mai în spate, cum aș fi făcut la multe alte evenimente. Luminițe, confetii, fum au fost din belșug. Efectele pirotehnice au fost, însă, excluse din rațiuni de securitate.

Prima piesă a fost Wild Eyes (wooo) în antiteză cu setlist-ul de la Râșnov, iar la bis am avut Crushed și Bottom Feeder. Mi-a plăcut că au băgat și un cover după Rage Against the Machine. Slavă Domnului, nu a fost vorba despre Killing in the Name, ci despre Bulls on the Parade; ceva mai rafinat.

Momentul meu preferat a fost când au cântat Vice Grip, adică a patra piesă. Este favorita mea din discografia lor și față de începuturile discografice ale trupei este mult mai catchy, dar și al dracului de energică! „One life, one shot, give it all you got!”

 

 

Să trecem în revistă și câteva aspecte ce țin de locație și de serviciile puse la dispoziție pentru public. Chiar dacă plouase toată ziua în București, n-au fost probleme în cort. Ceva apă s-a strâns pe la intrare, inevitabil, însă membrii staff-ului o mai vânturau de pe acolo, până când s-au resemnat în a face ordine, căci lumea oricum nu băga de seamă. Prețurile au fost ok și chiar mă bucur că am putut să cumpăr bere la 6 RON, fără jetoane, chiar dacă era un chioșc (poate mai multe) pentru schimbarea banilor în jetoane. N-am fost curios să le vizitez, deci nu am nici cea mai vagă idee dacă erau deschise sau dacă erau acolo pentru alte evenimente.

Stewarzii de la security nu au fost prea vizibili în cadrul concertului, ceea ce nu implică faptul că n-ar fi fost prezenți. În zona mea și în raza vizuală pe care am avut-o n-a fost niciun incident (din fericire), însă atunci când băieții cădeau (băi și tot cădeau …) în capul nostru de pe bărcile gonflabile, au venit în public și hop frumușel au scos jucăriile din public. La urma urmei mi se pare corect: security team trebuie să fie o prezență discretă și să intervină la nevoie, fără expunere ostentativă.

Pentru a-ți lăsa hainele la garderobă a trebuit să plătești 4 RON … am zis biiine, ce-am să fac, am o jachetă udă și n-am chef s-o țin după mine. Am așteptat în rând, am predat haina, am plătit … și când colo mă trezesc cu bon fiscal! Atunci, totul a căpătat sens: de fapt profitul rămâne tot de 1 RON pentru organizatori, doar că ceilalți trei leuți se duc la stat că de, impozit.

La plecare am așteptat, din nou, în rând cât să-mi revendic haina de la garderobă ca pe urmă să plec liniștit acasă. Capul îmi bubuia și picioarele mă dureau de la stat în picioare și de la agitație, dar satisfacția a fost enormă! Cât am traversat parcul Carol am fredonat Vice Grip, în mintea mea derulându-se proaspetele amintiri de când au cântat piesa. Ei și dacă la început mă văitam de ploaie, la final m-am văitat de ninsoare …

Bogdaproste pentru eveniment și sănătate multă celor de la Kompas Events + Rockstadt și vă mai așteptăm prin capitală. Să dai 90 RON pentru două trupe din SUA și una din Australia, de altfel cu spatele asigurat și cu reputație serioasă, nu e la ordinea zilei. 😊

Comentează

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top
error: Content is protected !!