Noutăţi

Opeth, primul avânt – „Orchid” (cronică de album)

**Romanian Version (English Below)**

Până la lansarea noului album Opeth, „Sorceress”, programat pentru 30 octombrie, o fac o prezentare a întregii discografii a trupei din ’95 şi până în prezent. Astăzi începem cu albumul lor full-length de debut, „Orchid”, lansat fix pe 1 mai 1995.

Opeth

Denumit de fanii trupei drept comoara de multe ori trecută cu vederea, „Orchid” conţine 65 de minute de ritm care revarsă de o dinamică absurdă, un drumming care fie te asurzeşte, fie nu te poate ţintui de scaun.

Una dintre cele mai influente trupe de progressive suedeze, dacă nu, după părerea mea, una dintre cele mai influente la nivel universal, cu o discografie pe cât de variată, pe atât de ingenioasă, Opeth nu încetează surprindă industria muzicală prin inovaţii sau reproduceri prezente ale unor bucăţi muzicale care pornesc de la rădăcini şi se opresc undeva în viitorul îndepărtat.

Acest prim album o marchează drept o trupă de progressive întunecată, ce străbate teritorii de inspiraţii black şi death într-un mod aproape impecabil. Cu opt piese incluse pe album, dintre care una bonus, „Orchid” trădează un viitor măreţ pentru trupă, deşi nu este albumul care i-a poziţionat acolo unde îi ştim în prezent.
Cu toate acestea, piese precum In the mist she was standing” sau „Forest of october” au devenit marcante pentru o primă perioadă muzicală din istoricul trupei. După cum veţi afla pe parcursul prezentării discografiei, Opeth a migrat în timp spre o nouă arie muzicală.

Îmbinarea elementelor folclorice şi acustice, cu un vocal antrenat în growl şi riff-uri care alternează între o explozie de note şi obscuritate până în străfunduri şi cu o îndemânare grozavă care vine din partea instrumentiştilor naştere stilului Opeth, aşa cum era el în acea perioadă. Dovada abilităţilor lor de instrumentişti renaşte şi din obişnuiţa trupeţilor de a include în aproape toate materialele lor discografice şi piese instrumentale, în cazul de faţă fiind vorba despre „Silhouette” şi „Requiem”.

Deşi la lansarea trupei, scena muzicală suedeză suferea de anumite prejudecăţi, calitatea materialului lansat de Opeth dezbină şi cucereşte orice critic. Deşi încă fără un stil perfect definit, puteai recunoaşte o piesă Opeth dintr-o mie, iar asta nu s-a schimbat. O altă amprentă specifică lor se dezvăluie şi în opere aici incluse precum „Under the weeping moon” în care la mijlocul său, trupa include o secţiune pur instrumentală cu scop atmosferic şi de interludiu, care clădeşte, pas cu pas, momentul absolut care o precede.

Trupa avansează în timp spre un stil curat din toate punctele de vedere, deşi pe durata „Orchid” se simt pe alocuri inserţiile „murdare” specifice thrash-ului şi black-ului timpului. Diversitatea de care va da dovadă în viitoarele materiale discografice se naşte odată cu „Orchid” şi poate fi regăsită cu uşurinţă în elementele acestui prim album.

Piese preferate: „Under the weeping moon”, „Forest of october”.

**English Version**

Oftenly identified by the band’s fans as the hidden treasure, „Orchid” is a 65 minutes long ode to a rhythm that sheds an unearthly amount of dynamics, as well as some drumming that will either deafen you or will you get you to jump off your seat.

One of the most influential Swedish progressive acts, if not, universally, with a discography that will leave you breathless, multifarious and skilful, Opeth will never cease to amaze the musical industry with its innovations and modern reinterpretations of compositions that start at the root of the genre and stop somewhere in the unforeseen future.

This first record off our list marks Opeth as an obscure progressive band, that crosses genres with black and death inspirations, almost to perfection. With its eight tracks, out of which one of them is a bonus, „Orchid” reveals a magnificent future for the band, although it is not the album that got them in the spotlight.
Nevertheless, songs such as „In the mist she was standing” or „Forest of october” have become exemplary for the first musical period in the band’s history. As you will later find out, while we go through the entire discography, Opeth has shifted styles many times across the years.

The intertwining of folklore and acoustics, with highly trained vocals, riffs that continuously alternate between an explosion of harmonics and darkness to the core and a masterful skill when it comes to the instrumentals give Opeth its well-known fingerprint, as it were back then. The proof of their musicianship fires from the members’ habit of including instrumental tracks in their records, in this case „Silhouette” and „Requiem”.

Although, when the band first began its journey, the Swedish musical scene was contaminated with certain beliefs, the quality of the album divides and conquers every critic. While not having yet a style of their own, you could still identify an Opeth track out of a thousand others, and that hasn’t changed. Another one of their characteristics reveals itself to the fresh listener in masterpieces as „Under the weeping moon” during which the band included a purely instrumental section in its middle with the mere goal of defining the atmosphere and to work as an interlude that slowly but surely builds, step by step, the absolute moment that precedes it.

Opeth takes a leap in time towards a clean style from every angle you look at, although during „Orchid” you can still hear the raw insertions that were typical for genres such as thrash and black. The diversity that will overflow from the band’s future discographic materials appears at the same time as „Orchid” and can easily be spotted in its composing elements.

Favorite tracks: „Under the weeping moon”, „Forest of october”.

Tracklist:

01. In Mist She Was Standing
02. Under The Weeping Moon
03. Silhouette
04. Forest Of October
05. The Twilight Is My Robe
06. Requiem
07. The Apostle In Triumph
08. Into The Frost Of Winter

Comentează

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top
error: Content is protected !!