Am dat peste Amogh Symphony dintr-o pură curiozitate răsplătită peste măsură de minunea numită Internet. Amogh Symphony este o trupă multi–naţională, multi–instrumentală şi multi–creativă în idei năstruşnice peste măsură. Auto-definită ca avant-garde jazz cu elemente de progressive şi electronic, Amogh Symphony au lansat „Vectorscan” în urmă cu un an de zile. Pe parcursul celor aproape 55 de minute de audiţie, ţi se va deschide o nouă lume. Instrumente precum acordeon sau muzicuţă sunt aruncate împreună cu idei atemporale, luate şi reunite prin vârtej de nebunii instrumentale şi elemente pe care nu te–ai aştepta să le regăseşti pe un astfel de album.
Am vorbit cu trupa despre album, producţie, ideea de multi–naţionalitate când vine vorba de un turneu şi scene muzicale din părţi diferite ale lumii.
Cum merge munca la noul material, „IV”?
Vishal: Păi, lucrurile au fost destul de încete după ce s-a mutat Jim la o nouă casă (un nou setup acustic), Andrey a avut o operaţie la ochi acum câteva luni şi Derick şi cu mine am fost ocupaţi cu munca de studio aparte. Andrey nu a avut voie să cânte la instrumentele sale pentru două luni şi el era cel care cânta cele mai multe instrumente în cadrul pieselor. După ce ni s-a alăturat Derick, am descoperit o grămadă de idei noi, tehnici şi concepte legate de piese compuse şi producţie. Cum ar fi anti-jazz-ul, funk atonal, riff-urile microtonale grele, viorile electronice, opera, acapella etc. Pare că suntem aproape gata cu „IV”. Lipsesc doar câteva elemente după ce terminăm cu tobele. Jim petrece mult timp compunând (părţi pe care noi nu le putem face). Să fiu sincer – părţile mele de chitară nu au niciun sens fără treaba pe care o fac cei trei băieţi. Nu sună deloc precum TOS, TQHC şi Vectorscan, este catchy şi mai complicat. Goregaon Brass Orchestra s-au descurcat perfect că de obicei, au înregistrat şi nişte instrumentalişti tribali din tribul meu din Nord, plus părţi vocale pop-etnic. Sună ca un soundtrack de film. Şi nu este o continuare pentru Vectorscan. Poate fi un soundtrack pentru un film art-pop sau avant-garde sau de acţiune. Abia aşteptăm să vi-l arătăm.
Derick: Pentru mine a fost o onoare să lucrez cu cei trei, oameni ciudate, al căror talent este peste producţie şi muzică… De fiecare dată când îmi ajunge o nouă bucată pe mail, zic „Whoa!!!”. Piesele se schimbă constant sonic şi emoţional de la ideea de bază… sunt ca nişte sculpturi sonice în mişcare.
Andrey: Munca e aproape de final. Am trecut prin multe auditiv şi conceptual. Albumul o să fie diferit de ce aţi mai auzit. Noi modalităţi de a experimenta, diferite abordări au fost testate. Materialul sună curat, nou, catchy şi complet chiar şi în ciuda limitelor pe care realitatea ni le-a impus. Dar după atâtea probleme putem doar crea ce e mai bun, nu? De dată asta am adus multe instrumente noi în mix. Multe au fost pregătite ca să avem un sunet nou. Să vă exemplific. Fratele meu Vaisberg m-a ajutat să modific chitara cu 12 corzi într-o harpă/kotos/guslis/guzhengs. Am îndoit ambele părţi ale corzilor, convertind sunetul în midi şi cântându-l invers… la infinit. Experimentele au fost severe, mai avem 4 ore de muzică – fiecare a făcut treburi nebune. Am putea face un album cvadruplu, dar respectăm timpul audienţei şi finisăm materialul, ca de obicei. Dacă veţi auzi ceva pe el – va fi dintr-un motiv.
Prima piesă de pe el, „Aai”, a fost o nebunie. Ce v-a inspirat pentru noul album?
Derick: Ideea simplă a venit de la legătura cu mamele şi creaţia şi cum o luăm de-a gata… Experienţa fiecăruia a fost rezumată pe „Aai”, naşterea noului album.
Aveţi multe trupe pe acest gen acolo. Cum e scena muzicală la voi?
Vishal: Noi venim din toate ţările: Rusia, Portugalia, UŞA şi India. Vorbind despre India, scena din Mumbai e bunicică. Mulţi artişti de prog rock/metal se mută spre partea mai electronică şi oamenii sunt deschişi la experimente. Dar să fiu sincer, scena e aceeaşi ca în restul lumii (chiar şi financiar).
Derick: În Mumbai, casa mea de până acum, lucrurile se schimbă rapid, ce era cândva indie sau Bollywood acum abia umple un stadion, deci şi mainstream-ul se reorientează… În Lisabona, Portugalia, arta, cultura şi tehnologia se suprapun deci scena este frumoasă fiindcă avem public pentru orice tip de muzică…
Andrey: Despre ce gen vorbim? Mentalitatea trupei este de post-gen, creem lucruri originale, nu avem nevoie de limite decât dacă producţia este comercială, şi Amogh Symphony nu este deloc comercial. Deci da, gen… Nu zic, sunt mulţi care se auto-descriu a fi experimentali, deci mă simt puţin trădat. Dacă copii acelaşi riff la nesfârşit şi nu e nimic original, nu e acelaşi lucru, oameni buni. Şi multe concepte frumoase sunt ignorate. În Amogh ne batem cu idei care nu apar peste tot şi combinaţii inovative.
Unul din voi a lucrat cu Skyharbor. Cum s-a întâmplat?
Vishal: A fost acum mult timp, când primul lor album era în lucru. Oameni faini şi care scriu riff-uri solide, pe care nu cred că le-aş compune sau cânta. M-au rugat să fac un solo pentru „Celestial”. Marty Friedman a cântat un solo pe partea a doua a piesei şi am realizat că solo-ul meu părea unul al unui copil de 10 ani care încearcă să fie prea melodic. A fost distractiv. Keshav este fain.
V-aţi gândit să mergeţi în turneu cu ei?
Jim: Nu prea. Sincer, ce cântăm noi nu e potrivit pentru turnee. Am fost invitaţi să cântăm de câteva ori dar nu se poate în bugetul acela şi fee-ul acela (de altfel, unul decent pentru trupe de 4-5 oameni), excluzând costurile pentru autocar, hotel pentru 20 de oameni. Prea mult pentru un festival de jazz/prog. Line-ul complet constă în o orchestră cu vizual şi intrumente etnice, pe lângă noi patru. Ar fi un dezastru financiar pentru organizatori. Dar nu se ştie. Dacă cineva e dispus să investească într-un spectacol frumos, ne băgăm. Am fi chiar încântaţi. Toţi suntem muzicieni/producători şi nu depindem de turnee. Dacă merge, merge. Dacă nu, nu se schimbă nimic.
Andrey: Cum a zis şi Jim. Ar costă o avere şi o echipă întreagă. Imaginaţi–vă un film de 4 tipuri pe aceeaşi scenă. Şansele sunt aproape de zero.
Care sunt planurile pentru restul anului?
Vishal: Aşteptăm albumul. Şi începem să producem muzică pentru alte filme, trupe, reclame…
Derick: În Mumbai. unde este munca mea. Acum m-am mutat la Lisabona dar nu mă cunoaşte nimeni şi mă descurc mai greu cu industria muzicală. Dar din fericire, advertising-ul în Mumbai îmi plăteşte facturile.
Andrey: Imortalitatea şi apoi piersici. Să terminăm albumul şi vom vedea. Mulţumim!
Vishal: Mulţumim, Geanina. Numai gânduri bune din India.
Dreick: Mulţumim, Geanina, a fost distractiv. Gânduri bune din Portugalia.
Jim: Mulţumim şi sperăm să vă placă albumul. Gânduri bune din SUA.
Andrey: Mulţumim pentru timpul tău şi atenţie, numai bine. Gânduri bune din Rusia.
**English Version**
How is work on your new material, “IV”?
Vishal: Well, things were pretty slow after Jim moved to a new house (new acoustic studio setup), Andrey had an eye surgery few months back and Derick and i busy with our regular studio works. Andrey was not allowed to play wind instruments for 2 months and he is the guy who plays maximum number of instruments in the songs. After Derick joined us, we discovered some great new ideas, techniques and concepts of songwriting and production. There is Anti-Jazz, atonal funk, microtonal heavy riffs, drone violins, opera, acapella etc etc. It seems like we are almost done with „IV”. Just few final touches once drums are done. Jim spends a lot of time in writing his parts (which i or anyone else in the band cannot write at all). I gotta be honest – my guitar parts make no sense without the sounds that these 3 guys (Derick, Jim, Andrey) create in AS. It doesn’t sound like ATOS, TQHC and Vectorscan at all yet, its pretty catchy and tricky. Goregaon Brass Orchestra did fantastic as usual, some brilliant tribal wind instrumentalists from my tribe in North East were recorded too, some ethnic and poppish vocal parts. Almost like an art-action movie soundtrack. And this is not a sequel to Vectorscan. It can be art-pop or avant garde or just a art-action film soundtrack. We really can’t wait to show this to everyone.
Derick: Honestly for me it’s been an honor to work with these 3, twisted individuals,who’s talents are beyond just musicianship or production… Every time I hear a new edit with additions in the mail, I’m like „Woah!!!”. The songs are constantly shape shifting sonically and emotionally from the germ of the idea to the final draft… they are like moving sonic sculptures.
Andrey: The work is in its final stages. We have went through a lot sonically and conceptually.
This album is going to be pretty different from everything you’ve heard until now. New ways of experimentation have been used, different approaches have been tested. The material sounds very fresh, catchy and ‘complete’ even despite the limitations reality has placed upon us. But after all hardships one can create only the best one’s capable of, right? This time we brought many a new instrument into the mix. Many of them we had to ‘prepare’ to get the unique sound. Let me provide an example for you. My bro Vaisberg helped me to modify my 12-string guitars into full-fledged lyres/harps/kotos/guslis/guzhengs, whatever those instruments became. Then I bowed both sides of the strings, converting the sound to midi and playing it backwards… ad infinitum. The experimentation was so severe that we still have more than 4 hours of music as leftovers – each of us has his own crazy stuff. We could create quadruple CD records, but we respect our audience’s time and refine material a great deal, just like always. If you hear something on the album – it’s there for a reason.
The first song off it, “Aai”, was insane. What inspires you while writing the new record?
Derick: The simple idea / bond of motherhood and the greater connection of creation and how we take it for granted … Everyone’s individual experience has been summed on „Aai”, which is incidentally also the birth of the new album.
You have some great bands there on this genre. How would you describe the scene there?
Vishal: We four hail from four different countries i.e Russia, Portugal, United States in India. Talking about India, the music scene in Mumbai is pretty good. Many early-prog rock/metal artists moving slightly towards Electronic music and people are very open to experimental music now. But to be honest, the „scene” is just as same everywhere in and around the world (even financially).
Derick: In Mumbai, India my earlier home, things are changing rather rapidly what once was Indie and struggling to fill a room now plays a stadium so Bollywood that once hogged the mainstream has no choice but to embrace fringe music to be cool… In Lisbon, Portugal, a lot of arts, culture and technology overlap so, the scene here is at a really exciting time as there is an audience for whatever music u make…
Andrey: Which ‘genre’ are we talking about? Our band mentality is ‘post-genre’ – we create original stuff, we don’t need to limit ourselves to ‘genres‘, unless the production is commercial, and Amogh Symphony is most definitely not ‘commercial production’. So yeah, ‘genre’… Not going to rant or anything, but each time I see people tag themselves “experimental” I feel betrayed. Copying and pasting the same riff over and over again is not at all ‘original’, people. And thousands of cool concepts are ignored. In Amogh Symphony we deal with ‘less likely to appear’ types of ideas and try all kinds of combinations until we find the ‘organic, yet innovative’ one.
One of you worked with Skyharbor (Vishal). How did that happen?
Vishal: That happened very longtime back when Skyharbor’s first album was in progress. Very cool guy and he writes solid riffs which I can’t even imagine to write and play. He asked me to play a guitar solo in the song „Celestial”. Marty Friedman played a great solo in the second half of the song and I realized that my solo ended up sounding like a 10 years old kid trying too hard to be melodic lol. It was good fun. Keshav is a sweetheart.
Ever thought about touring with them?
Jim: Not really. Very honestly, our music doesn’t fit for such tours. We were asked by event and fest organizers to perform several times but things doesn’t work under such budget and such performance fee(which is actually quite a decent budget for 4 piece or 5 piece standard band line-ups) excluding costs for tour buses, visas, hotels for a number of 20 guys. Too much for any Jazz festival and/or Prog rock festival. You know the „full line-up” consists of a string and brass/horn orchestra with visuals and other traditional ethnic instrumentalists, apart from four of us. It will be a financial disaster for the organizers. But you never know. If anybody is interested to invest on us even for a good event/show, we are on and ready with our tech-requirements. In fact, more than happy. All of us are full time musicians/producers so we are not really depending on tours. If it works, it will work. If not, nothing will change.
Andrey: Jim said it already. It’ll cost a fortune and require numerous teams of pros to create an event like this. Imagine a movie of four different genres happen on stage in real time. Likeliness of such event is close to zero percent.
What are your plans for the rest of the year?
Vishal: Waiting for this album to get done. Then start working on producing more music for films, bands and ads because that’s what my job is.
Derick: In Mumbai, its always been my work that got me more work. Now that I’ve moved to Lisbon, and nobody knows me here, I’m slowly squeezing my way into the industry here playing my music live, joining the dots. Lucky for me Mumbai,advertising and Bollywood still pays the bills.
Andrey: First immortality, then the peaches. Let us finish the album and you’ll see. Thank you!
Vishal: Thank you for this interview, Geanina. Have a great day. Regards from India.
Derick: Cheers Geanina, was fun. Regards from Portugal.
Jim: Thanks. Hope everyone will like this album. Best regards from USA.
Andrey: Thanks for your time and attention, best wishes. Regards from Russia.
