Cei de la Flesh Rodeo revin pe scenă, de data aceasta în club Expirat, pe 26 februarie, alături de Mountains On My Back, pentru a lansa un videoclip special pentru o piesă extrasă de pe cel mai recent material al trupei, „Things Will Never Get Better”. Despre videoclip și anii acumulați de trupă până acum vorbim cu Flesh Rodeo.
Lansați un nou videoclip. Anunță acesta și un nou album?
Radu: Albumul este de sine-stătător, mai conceptual, o poveste scurtă în două părți.
Alex: Videoclipul anunță, mai degrabă, un vechi album… Piesa face parte de pe „Things Will Never Get Better”, apărut în 2017, un material care, în opinia mea, reprezintă și va rămâne, foarte probabil, așa cum avertizează și titlul, apogeul activității Flesh Rodeo… Din păcate, din diverse motive care au ținut atât de noi cât și de ceea ce publicul și scena pare că doresc, albumul nu a beneficiat de o promovare prea intensă și am dorit să îl revitalizăm puțin prin lansarea acestui videoclip… Lucrăm în prezent și la un album nou, dar există încă multe necunoscute în privința momentului în care acesta va fi disponibil ascultătorilor.
Bogdan: Videoclipul este unul din ecourile albumului lansat anterior, material care, deși trecut cu destul de puțină promovare și deci recunoaștere publică, încă exprimă mult din ceea ce înseamnă Flesh Rodeo.
Care este povestea single-ului?
Radu: Pentru mine povestea cântecului se rezumă la versul ”all apocryphal”.
Alex: Titlul piesei, „Hatred, Anger And Hostility”, este dat de mine în momentul în care am venit cu structura de bază a compoziției, versurile fiind, ca de obicei, creația exclusivă a lui Radu. Sunt sentimente prezente în permanență în viețile tuturor, cu care trebuie, cumva, să ne împăcăm – sunt parte din noi. Doream de mult timp să colaborăm cu Anya Dimitrov / BlueCat Studio pentru un clip, iar atunci când planetele s-au aliniat, în sfârșit, am ales această piesă pentru că este destul de scurtă și nu este foarte agresivă – caracteristici căutate, de regulă, într-un „single”.
Adrian: Este una dintre cele mai “liniștite” piese ale noastre, cu toate ca titlul inspiră agresivitate, ostilitate li ură. Cred că tocmai această antiteză dintre titlu și starea piesei oferă o abordare interesantî sentimentelor și stărilor noastre în timpul perioadei TWNGB.
Ați spus că lucrați la o serie de piese noi, în limba maternă. De ce ați luat această decizie?
Radu: Cu fiecare piesă/ album încercăm, fiecare dintre noi, să ne autodepățim, să ne complicăm situația, în loc de a merge pe un drum pe care l-am mai bătătorit o dată. Pentru mine provocarea pe care mi-am dat-o pentru acest album este să scriu și să cânt versuri în limba română.
Alex: Flesh Rodeo este o veritabilă democrație, vocea majorității decide, iar pentru albumul al treilea s-a hotărât efectuarea acestui experiment lingvistic singular. Eu înclin întotdeauna către limba engleză în muzică deoarece simt că folosirea limbilor locale imprimă deseori compozițiilor un provincialism incompatibil cu nevoia de universalitate a artei.
Bogdan: Fiecare își îndeplinește rolul în trupă, iar Radu își propusese să experimenteze cu versuri în română de ceva timp. Așa că am abordat și direcția asta cu ocazia materialului nou, pe lângă alte câteva schimbări la procesul de compoziție.
Adrian: Am fost total de acord cu ideea lui Radu de a experimenta cu versuri în limba romană.
Chiar dacă exista riscul de a limita ideea artistică, consider că versurile în limba maternă exprimă mai puternic sentimentele și emoțiile izvorâte din adâncul nostru.
Cum credeți că s-a schimbat trupa de-a lungul timpului? Nu sunteți tocmai noi pe scenă.
Radu: Ne-am închegat destul de bine. Suntem deschiși la mai multe experimente decât acum 5-7 ani.
Alex: Într-adevăr, bazele trupei au fost puse acum mai bine 11 ani și susținem concerte de aproximativ 8 ani… Stilistic, formația a pornit abordând un alternative metal mult mai ritmat, alert și ceva mai transparent, fiind vizibile câteva influențe clare în măruntaiele compozițiilor. Odată cu plecarea primului nostru basist, Teo Antim, și cooptarea lui Adrian Iosif, tempo-ul a scăzut drastic, în acord și cu evoluția preferințelor stilistice ale celorlalți membri. Căpătând experiență muzicală individuală și colectivă, am reușit să ne construim o identitate muzicală tot mai puternică și să lăsăm în urmă influențele care ne-au însoțit în prima parte a drumului.
Bogdan: Pe lângă schimbarea de componență menționată, Flesh Rodeo este într-o continuă evoluție conceptuală și muzicală, de așteptat odată cu maturizarea membrilor. Suntem în primul rând mai pretențioși cu noi înșine, cu felul în care compunem și transmitem muzica mai departe.
Ce v-a învățat scena până acum ? Și ce credeți că ați refuzat să învățați din încăpățânare?
Radu: Un lucru pe care l-am învățat e că un concert trăit pe scenă nu este egal cu cel trăit de public. Mi se poate părea că am cântat prost, eu sau noi ca grup, și oamenii să aibă o impresie opusă. Cred că refuzăm să dăm piese care plac publicului în detrimentul celor care ne plac nouă.
Alex: Scena m-a învățat să păstrez distanța și că nu merită să faci compromisuri doar pentru a avea un partener de scăldat în mocirla „showbiz”-ului. Încăpățânarea m-a oprit, uneori, să recunosc unele erori proprii de judecată care au dus la decizii mai puțin inspirate.
Care sunt cele mai mari piedici de care v-ați împiedicat până acum ca trupă?
Radu: Timpul. Nu avem timp destul de muncă, familie și muzică.
Alex: Toți suntem indivizi destul de retrași, care își prețuiesc intimitatea și nu agreează circul și disecția vieții private în fața unui public însetat de controverse. Reticența noastră de a socializa cu forța ne-a menținut într-o constantă izolare în cadrul unei scene care deseori prețuiește mai mult prietenia decât valoarea muzicală. Prietenii organizează concerte pentru prieteni, iar cei care nu au foarte mulți prieteni sunt lăsați în urmă.
Foto: Anya Dimitrov
