Acum câțiva ani, scena underground românească s-a îmbogățit cu o nouă și promițătoare trupă – Hybrid Symphony, din Sighetu Marmației, și-a început activitatea în 2013, lansând primul EP, demoul intitulat Whispers, în 2014. Muzicienii s-au făcut remarcați prin abordarea originală și prin profesionalism, în ciuda bugetului redus și a timpului limitat pe care l-au avut la dispoziție. Câteva participări la festivaluri autohtone au consolidat reputația trupei, care a continuat să lucreze, compunând câteva noi piese. După ce au interpretat noile compoziții în cadrul câtorva concerte, trupa le-a inclus într-un nou EP, ce a fost lansat în mai 2016.
Noul material discografic reprezintă următorul pas (și cel mai mare făcut până acum) al formației Hybrid Symphony spre scenele principale – ieșirea din underground le este acum mai la îndemână ca oricând. EP-ul aduce cu sine câteva noutăți pentru muzica sighetenilor. Acesta este disponibil și în format fizic (CD), și poate cel mai inedit detaliu este lipsa unui titlu. Membrii grupului au menționat că au luat această decizie, de a nu-și intitula EP-ul, din dorința de a permite fiecărui ascultător să ofere o interpretare individuală pieselor și albumului – putem deci denumi acest EP conform cu imaginația noastră. Recunosc că eu l-am intitulat din motive practice, deloc imaginativ, Noul Hybrid Symphony…
Mă bucură deosebit să văd că o tânără trupă românească depune eforturi considerabile în procesul îndelungat dar plăcut de a crea noi cântece, dovedind astfel că nu se lasă învinsă de greutățile scenei autohtone underground și de gurile rele care amintesc omniprezența insuccesului și că nu sunt șanse să reușească. Un alt lucru îmbucurător este că se poate constata cu ușurință un progres, atât din punct de vedere al compoziției cât și al înregistrării și masterizării. Piesele sunt mai complexe și adună la un loc mai multe influențe și stiluri – de la lenta și melancolica Sigiliu (singura piesă în română) până la influențele metalcore de pe Bloodshot – albumul este mult mai divers și variat ca precedentul.
Primul cântec, Invocation, a fost lansat în anticiparea EP-ului și este însoțit de un videoclip cu versuri care a fost distribuit pe rețelele de socializare cu câteva săptămâni înaintea de apariția propriu-zisă a materialului discografic. Am remarcat de la început că instrumentalul este mult mai lucrat și că s-a pus accent pe o înregistrare cât mai bună a acestuia. Departe de simplu fără a fi însă prea tehnic, acesta face ascultătorul atent și îl poate captiva cu ușurință prin ritm și mai ales prin părțile de vioară foarte bine potrivite în cadrul unei melodii. Hybrid Symphony au menținut o structură similară cu cea întâlnită pe demoul Whispers – o piesă liniștită în română și restul mai agresive în engleză, iar duratele și structurile cântecelor sunt similare cu ceea ce întâlnim pe precedenta înregistrare. Interesant este că în ciuda asemănărilor, noul EP nu este o continuare a direcției muzicale de pe precedentul, ci deschide drumuri noi pentru sigheteni.
Înregistrarea acestui EP a însemnat o colaborare cu Blana Recording Studio, al lui Vlad Bornuz, care s-a ocupat și de mixaj și masterizare. Deși aș fi preferat ca notele joase să fie puțin mai bogate și basul puțin mai puternic, produsul final este de o calitate deosebită și rivalizează cu ușurință din acest punct de vedere cu lansări ale unor trupe consacrate din România, și am fost plăcut impresionat de acest pas înainte. Artworkul este opera lui Gabriel Tamas, la fel și versurile a 2 melodii, celelalte fiind compuse de Alexandra Joicaliuc (voce). Nu pot trece mai departe fără să felicit cele două vocaliste (Miru și Alexandra) care au făcut o treabă grozavă (nu că pe demo nu s-ar fi descurcat foarte bine…). Cele două au voci diferite dar complementare și reușesc întotdeauna să se completeze perfect în duet, atât pe părțile clean de pe Invocation cât și pe cele de scream de pe ultima piesă, Bloodshot, care arată că cele două soliste știu câte puțin din toată aria vocală a muzicii metal.
Cred că dovezile înscrierii sighetenilor din Hybrid Symphony pe un drum ascendent m-au bucurat cel mai mult, mai mult chiar decât actul artistic în sine. Sper să continue pe această cale a progresului și le doresc să găsească o cale spre reflectoarele scenelor mai mari, poate chiar să încerce în câțiva ani debutul pe scena internațională.
Albumul poate fi cumpărat de la membrii trupei, trimițând un mesaj pe pagina oficială de Facebook, sau către toboșarul lor, Gabo. Poate fi ascultat aici.
Notă finală: 8.5/10.
