Noutăţi

Noi confirmări la Rockstadt Extreme Fest: Bloodbath și Clawfinger

După 6 ediții în care ne-am concentrat pe îmbunătățirea condițiilor și experienței oferite participanților de la an la an dar și pe creșterea acestui festival pentru a deveni unul de referință la nivel European noi credem am reușit, feed-back-ul referitor la aceste lucruri fiind unul mai mult decât pozitiv.

Astfel, a venit timpul facem un alt upgrade care ține și de calitatea artului artistic.

Începând de la ediția din 2019, Rockstadt Extreme Fest va avea DOUĂ SCENE MARI !

De asemenea, secțiunea food-court va fi mutată într-un alt areal din interiorul festivalului, cu acces facil și care va oferi o diversitate și mai mare în ceea ce privește mâncarea și cu un spațiu mult mai generos pentru servirea mesei.

CLAWFINGER s-a reunit și revine puternic după mai mult de patru ani de tăcere. Înființată la începutul anilor ‘90, formația își descrie stilul muzical drept „un soi de hardcore crossover rap-rock nu-metal cu vagi influențe de industrial”, stil adus la lumină de un grup de muzicieni cu personalități foarte diferite, dar care au rămas împreună pentru că iubesc muzica și pentru că au găsit un stil propriu în ciuda diferențelor de gusturi. Pe lângă asta, membrii trupei au fost și colegi de muncă, lucrând împreună la același spital – Zak Tell, Jocke Skog, Bård Torstensen și Erlend Ottem au fost colegi la Rosenlund Hospital din Stockholm.

Sound-ul lor agresiv, energia din piese și de pe scenă, întărite de versuri dominate de teme politice actuale și antirasiste, i-au făcut remarcați chiar de la începuturi. Demo-ul inițial (care conține trei piese – „Waste of Time”, „Nigger” și „Profit Preacher”) a atras rapid atenția, asigurându-le un loc în playlist-ul unui radio din Stockholm și curiozitatea label-ului MVG Records. „Nigger” este o piesă antirasistă controversată care a stârnit multă vâlvă la acea vreme și le-a adus vizibilitate neașteptată. Albumul de debut a venit în 1990, „Deaf Dumb Blind” și a fost întâmpinat foarte bine de critica de profil și de fani – lucru tradus prin vânzarea a peste 600.000 de exemplare în întreaga lume. Ca urmare, trupa a plecat în turneu, a urcat pe scena multor festivaluri europene și a cântat în deschiderea unor nume consacrate, precum Anthrax sau Alice in Chains.

Imediat după aceea, Clawfinger a primit și câteva premii importante, printre care se numără 2 Grammy Awards suedeze primite pentru „Cea mai bună trupă hard rock” și „Cel mai bun videoclip”.

Cel de-al doilea album, „Use Your Brain” (1995) i-a ajutat să-și consolideze poziția, grupul ajungând să cânte alături de trupe ca Megadeth, Faith No More sau Alice Cooper. Materialul cu numărul trei, „Clawfinger” (1997) marchează o îmbogățire a direcției muzicale cu care trupa și-a obișnuit fanii, pe acest album apărând și influențe din Orientul Mijlociu sau coruri de voci feminine. Explorarea a continuat și pe cel de-al patrulea material „A Whole Lot of Nothing”, unde pe lângă vocile și riff-urile agresive, cu distors și efecte, apar noi elemente muzicale care ajută la îmbogățirea și diversificarea paletei de sunete.

Dacă „A Whole Lot of Nothing” ne rămâne în memorie pentru complexitatea pieselor, următorul material „Zeros & Heroes” (2003) a devenit foarte cunoscut datorită controverselor generate de faptul că, în esență, albumul este dominat de o critică puternică la adresa fostului președinte american George W. Bush și a politicii militare aplicate în urma atentatelor din 11 Septembrie 2001 (critică evidentă mai ales în piesa „Step Aside”). În plus, sound-ul electronic și sintetizatoarele prezente pe fostul album dispar din „Zeros & Heroes”, fiind înlocuite de riff-uri mult mai complexe și melodice. Abordarea puternic politică a fost continuată pe „Hate Yourself With Style”, cel de-al șaselea album apărut în 2005 și pe „Life Will Kill You” (2007).

După tăcerea în care s-a învăluit, Clawfinger a revenit acum cu un nou single, „Save Our Souls” (lansat în august, anul acesta), o piesă care vorbește răspicat despre „modul în care Trumpism-ul a dat peste cap lumea și a transformat-o într-o mocirlă plină de indivizi fără inimă”, potrivit descrierii oferite de membrii trupei.

BLOODBATH

BLOODBATH, faimosul grup de death metal suedez, s-a născut din căutarea pasionată a unui sound nou, rezultat din îmbinarea direcției death metal-ului „old fashion” (clasic), de la începuturile „Entombed”, cu abordările inedite și rafinate. Trupa a fost înființată în 1998 (Suedia) și își trage numele de la piesa „Blood Bath” aparținând formației britanice de metal extrem „Cancer”, melodie inclusă pe albumul „To the Gory End”.

Dream team-ul ce a stat la baza și care asigură formula actuală a grupului a garantat succesul internațional și recenzii extrem de bune din partea criticii de specialitate – vorbim despre artiști precum: Nick Holmes (Paradise Lost), Anders Nyström (Katatonia), Martin Axenrot (Opeth), Joakim Karlsson (Craft) și Jonas Renkse (Katatonia), din Bloodbath făcând parte în trecut muzicieni ca Peter Tagtgren (Hypocrisy), Dan Swano (Edge Of Sanity, Therion) sau Mikael Akerfeldt (Opeth).

În ciuda istoriei tumultoase, marcate de frecvente schimbări de componență, grupul a reușit să aducă pe piață lucrări remarcabile. Bloodbath are la activ cinci albume full-lenght, două EP-uri și două DVD-uri ce includ show-urile susținute la Wacken Open Air (2005) și Bloodstock Open Air (2010). Bloodbath a început cu EP-ul „Breeding Death” (2000), urmat, după doi ani, de albumul de debut „Resurrection Through Carnage” (2002) și de cel de-al doilea material full lenght – „Nightmares Made Flesh” (2004). În martie 2008 a venit al doilea EP, „Unblessing the Purity”, pentru ca în toamna aceluiași an să lanseze cel de-al treilea album „The Fathomless Mastery”. După o pauză de câțiva ani, grupul a revenit în forță din umbră cu albumul „Grand Morbid Funeral” (2014), continuând prezența pe scena muzicală internațională cu „Autopsy vs Bloodbath” (un split material, 2017) și cu albumul lansat chiar anul acesta, „The Arrow of Satan Is Drawn”.

Mi-am început drumul prin jurnalism cu mai bine de patru ani în urmă, iar de atunci am navigat printre stiluri muzicale şi webzine de profil. Aici mă veţi cunoaşte cel mai bine prin rubrica Prog Talk.

Care este reacția ta la acest articol?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alții au citit si ...