Miorița este cel mai nou material discografic de la Bucium, un album cu 13 piese de o lungime generoasă, lansat pe data de 25 decembrie 2017, fiind primul LP pe care l-au lansat de când cu debutul lor, Voievozii.
Bucium s-a format în București, sub conducerea lui Andi Dumitrescu, forța creativă principală din trupă, și este caracterizează ca fiind o trupă de rock, cu influențe de folk, ambient și metal simfonic. Trupa are în componență pe Andi Dumitrescu responsabil pentru voce, chitară, clape și insturmente de suflat, violoniștii Alexa Milea și Mihai Balabaș, toboșarul Cristian Răducanu și basistul Robert Ardeleanu.
Voi recunoaște că nu am fost fan Bucium și nu i-am ascultat foarte mult înainte de acest album, nefiind în mod normal un ascultător de folk-rock/folk-metal. Însă, din momentul în care i-am văzut live în Rockstadt, la concertul lor de lansare de album, am rămas complet stupefiat de evoluția, adâncimea și complexitatea noilor piese. Miorița este un album care sparge toate stereotipurile folk rock-ului, abandonând muzica săltăreață în favoarea unei muzici introspective, complexe și foarte emoționale, atașând un sentiment puternic de familiaritate și nostalgie compozițiilor cu fond tradițional.
În primul rând am remarcat pachetul special în care este prezentat albumul, venind ambalat mai mult ca un disc vinyl, decât un CD, cu câte o pagină dedicată fiecărei piese, cu versurile și artwork-ul fiind ilustrate pe cartoane mari, ca să se poată observa toate detaliile. Am apreciat mult caracterul tactil și interactiv al ambalajului, efortul depus meritând din plin.
Artwork-ul a fost realizat de Radu Damian, cunoscut pentru colaborarea lui cu Goodbye To Gravity, artwork ce pare să combine simbolistica tradițională românească cu un stil aparte de artă orientală, creând niște imagini unice, celeste, magnifice și visătoare, parcă scoase din povești nemuritoare.
Din nefericire, trupa Bucium a fost lovită puternic de tragedia din Colectiv, pierzând-ul pe Alex Pascu, liderul Goodbye To Gravity, care a înregistrat o mare parte din bas pe acest material, și pe Adrian Rugină, primul toboșar Bucium. În ciuda acestei tragedii, membrii Bucium au perseverat și au dus munca până la capăt, iar rezultatul este unul copleșitor de frumos, încărcat cu emoție pură, melancolie și o sinceritate nemaiîntalnită, fiind, în opinia mea, cel mai bun omagiu pe care ar fi putut să-l aducă celor pierduți.
Prima piesă de pe Miorița împarte titlul cu albumul și este o compoziție instrumentală, lungă, de aproximativ 9 minute, ce pare să exploreze teritoriul rock-ului progresiv. Începând cu un intro lung și visător, având reminiscențe din Pink Floyd, dar aducând un fler tradițional, piesa evoluează într-o frumoasă progresie pe chitară, susținută de tobe, bas, clape și vioară, care aduce niște sensibilități post-rock compoziției. După un scurt interludiu, piesa aduce un pasaj agresiv, săltăreț, cu chitară distorsionată și vioare dansante, înainte să se liniștească din nou într-un pasaj introspectiv, lent, progressive, condus de cei doi violoniști cu precizie și virtuozitate. Piesa culminează tot mai intens într-un amalgam de instrumente care se întrerupe abrupt, lăsând ascultătorului un scurt moment de răgaz, înainte să înceapă următoarea piesă.
Codrule, Măria Ta este o compoziție ambientală, ce prinde caracterul unei incantații, condusă de un design de sunet elaborat, prin care vocea lui Andi Dumitrescu, ca o apă, curge printre crăpături, iar în momente cheie, te pălește precum valurile unei mări lovesc țărmul.
A treia piesă este Frunză Verde de Trei Flori, o piesă cu un caracter jovial și plin de nostalgie, cu un fir emoțional ce este continuat în Frunză Verde, Foi Mărunte, care introduce un dram de melancolie, iar fiecare rugă a lui Andi Dumitrescu este punctată de vocea delicată a Dorei Gaitanovici, invitata specială de pe această piesă.
Urmează Mândra Mea, Nu Mă Certa, o baladă plină de amintiri și nostalgie, care curge perfect în Mirel Tinerelu, o piesă structurată precum o călătorie, cu momente emoționale de introspecție și momente instrumentale eroice, joviale și pline de aventură și speranță.
Desigur, voi dedica un paragraf întreg piesei mele preferate de pe acest material, Voinicel Înstelat, o piesă care mă cutremură la cel mai adânc nivel și îmi face fiecare fir de păr să se zburlească. Piesa începe cu un pasaj delicat de chitară, îmbrăcat în ecou, susținut mai departe de restul instrumentelor, iar vocea principală vine ca o alinare pentru un suflet voinic care a fost bătut de necaz. După fiecare strofă, intră un pasaj sublim de vioare, care parcă te culege din cel mai întunecat colț și te leagănă într-un vals confortabil. Piesa se termină într-o revoltă explozivă cu chitară distorsionată și tobe agresive, elevate de un solo de bas excelent de la Alex Pascu, pasaj ce te lasă în final cu o imensă satisfacție.
Desigur, Miorița, nu se oprește din a impresiona, următoarele piese fiind Rai și Când De-Acasă Am Plecat, balade melancolice balansate armonios între vocea principală și solo-uri de vioară, continuate apoi de piese pline de voinicie sau de sentimente de grandoare, cu Cântecel De Asfințit și Zorile, iar apoi adăugând cireașa de pe tort cu încă o piesă în regim de incantație, La Marginea Codrului. Pe tot parcursul albumului, Bucium combină cu măiestrie sensibilitățile post-rock-ului cu tehnica și structura rock-ului progresiv, adăugând melancolie din partea folk-ului tradițional și un pic de agresiune din sfera metalului.
Albumul se încheie cu Sus, La Cheia Raiului, probabil cea mai complexă și agresivă piesă de pe album, balansând din nou la perfecție elemente de post-rock, folk, progressive și metal, aproape rezumând călătoria Mioriței. Piesa aceasta are, în opinia mea, cea mai bună performanță vocală a lui Andi Dumitrescu, arătând raza largă pe care o poate acoperi cu vocea, transmițând alinare, dar și furie nestăpânită. Cu siguranță, Miorița nu putea să aibă un sfârșit mai potrivit.
Pe latura de producție, albumul are un sound aproape impecabil, fiecare instrument este scos în valoare, iar atmosfera este redată perfect prin design-ul excelent de efecte de pe fiecare piesă. Singurul loc unde duce lipsă mix-ul, din punctul meu de vedere, este pe părțile mai agresive, unde chitara distorsionată parcă se pierde puțin, iar tobele nu sunt suficient de puternice ca să ducă intensitatea acestor pasaje.
Prin experimentare și maturitate muzicală, Bucium creează un material discografic incredibil de curajos, profund, plin de emoție brută și sinceritate, care reinventează cu totul muzica cu tentă folclorică, evitând absolut orice formă de clișeu. Pentru mine, Miorița este cel mai inovativ album folcloric din ultima perioadă și unul dintre cele mai frumoase albume românești din ultimii ani. Îl recomand cu toate căldura tuturor consumatorilor de muzică româneasca.
Albumul se poate achiziționa din următoarele locuri:
Alte link-uri utile:
https://www.facebook.com/Bucium/
https://www.youtube.com/channel/UCE28YS5iaY_RKZMjlzM917g
Redactor: Robert Cotoros
