Machiavellian God a devenit un nume omniprezent pe scenele locale și nu numai în ultima perioadă. Surprinzători prin profesionalism și un act live cu standarde internaționale, cei de la Machiavellian God au trecut prin schimbări importante, care însă i-au propulsat și mai departe. Turneu național prin toate colțurile țării, prezență și pe scene internaționale și un contract cu o casă de discuri suedeză sunt doar câteva dintre veștile trupei din ultimii ani, dovadă a muncii intense din spatele proiectului. Despre ce au învățat ei în perioada asta și ce i-a ajutat să ajungă până aici vorbim în interviul de mai jos.
Trupa a luat destul de mult avânt în ultimii ani. Ce considerați că v-a ajutat cel mai mult în această perioadă?
Înainte de a răspunde la întrebări, vrem să mulțumim mult pentru acest interviu!
Avântul luat din ultima perioadă s-a datorat, în primul rând, “bucătăriei” noastre interne și dorinței fiecărui membru de a depăși barierele standardelor deja existente în undergroundul românesc.
Ca să fiu mai explicit, prin “bucătărie internă” mă refer la orele petrecute în sala de repetiții ca să perfecționăm fiecare amănunt, am făcut investiții în echipamente mai bune, care tind spre high-end, ne-am documentat cu fiecare ocazie și mereu am privit cum se fac lucrurile la trupele cu experiență din afară. Un atu a fost și faptul că mulți dintre noi suntem implicați în organizări de evenimente și, având acces în backstage ca și staff, am avut nenumărate ocazii de a lega prietenii și a împărtăși diverse opinii cu trupele din afară.
Pe lângă lucrurile menționate mai sus, a existat și o schimbare de mentalitate cu privire la ce înseamnă o trupă pentru noi. Suntem de părere că o trupă va supraviețui și va crește organic după o perioadă de 5-6 ani doar dacă este privită și dintr-un punct de vedere business, anume: vrei să crești? Trebuie investiții – în cazul de față nu mai poți face lucrurile pe genunchi, pe sistemul “lasă că merge și așa”, ci trebuie să apelezi la terți, precum ingineri de sunet cu experiență pentru înregistrare, mixare și masterizare, ingineri de sunet pentru live ca show-ul tău să fie impecabil în orice context, designeri de artwork, light designeri etc. Toate aceste lucruri implică niște costuri, dar trebuie privite ca investiții. Nu mai are rost să intru și în ideea de merchandise, că se înțelege de la sine.
Ați semnat recent cu o nouă casă de discuri. Cum s-a legat toată treaba și de ce ați decis să faceți această mișcare?
Am semnat oficial la începutul acestui an cu casa de discuri ViciSolum Productions din Suedia. Am ajuns în legătură cu ei printr-o recomandare venită de la membrii trupei Diabolical, cât și a lui Teddy Moller, chitaristul și fondatorul trupei Loch Vostok. Am avut două concerte în mai 2023 împreună cu Diabolical și Sodomisery, unde Teddy era fill-in pentru cei din urmă menționați. Fiind un instrumentist cu vastă experiență în domeniu, a văzut atât prestația noastră live, cât și comportamentul pe care l-am avut în timpul probelor de sunet și în backstage: “You mother*****s are very good! Are you signed with any label?” Pe scurt, el a inițiat discuția legată de subiectul casă de discuri și noi, la rândul nostru, i-am menționat că ne orientăm către o casă de discuri de nivel mediu din exterior. El ne-a asigurat într-un fel sau altul că face tot posibilul să ne recomande unui bun prieten de-al lui care e CEO-ul casei de discuri ViciSolum Productions. Decizia de a semna cu ei a fost aproape instantă după ce le-am studiat portofoliul, plus angajamentul nostru de a-l accepta pe Teddy ca și producător al albumului “Beyond the Void”, cu care avem și featuring pe două piese. Aș putea spune că a fost omul potrivit la momentul potrivit.
Album nou, turneu cam peste tot prin țară. Cum decurge până acum turneul de promovare?
Din punctul nostru de vedere, turneul decurge foarte bine, ba chiar aș putea spune că ne sunt depășite așteptările, iar feedbackul este unul foarte bun. Partea cea mai dificilă a trecut, anume să rezervăm datele pentru locațiile în care vom cânta. Evident, mereu ne luăm în calcul potențiale situații când suntem departe de casă, cum ar fi lipsa backline-ului, dar mereu căutăm soluții să ducem la bun sfârșit o deplasare. Și dacă ajungem în impas, mereu avem alături o gașcă de oameni faini, mai exact colegii noștri din sala de repetiții, Warhymn și Eternal Fire, care mereu sar în ajutor dacă este cazul, dar și noi la rândul nostru îi susținem ori de câte ori se ivește o situație neprevăzută. Ba chiar mai mult, cu toții am lucrat la realizarea acestui turneu, fie că se discuta la locații sau se organiza partea de transport/logistică, cazare etc. Le mulțumim din nou pe această cale și “mai facem, băieți”!

Cu toată experiența acumulată de-a lungul timpului, cum a decurs compunerea „Beyond The Void” și ce s-a schimbat pentru albumul acesta?
Structura albumului a fost gata undeva prin primăvara anului 2022. S-a dorit de la bun început un sound mult mai apăsător, mai rapid, mult mai închegat, dar și mai atmosferic. Baza albumului sau “scheletul” a fost conceput de Mike și Emi în perioada pandemiei, iar restul ne-am pus amprenta prin prisma fiecărui instrument. Acum, dacă ascultăm prima înregistrare a albumului și apoi varianta de studio, am putea spune că sunt două lucruri din două galaxii diferite. Compunerea unei piese are un proces foarte simplu, sau poate așa considerăm noi: se vine cu ideea unor riff-uri, cu o tobă rudimentară, o linie de bass cât mai simplă, o orchestră basic. Înțelegem toți esența piesei și începem să o modificăm masiv, fie că adăugăm elemente, scoatem sau chiar ștergem. Ba chiar cerem și feedback din partea celor apropiați.
Albumul “Beyond the Void” a venit cu un rebranding complet al trupei după plecarea primului nostru vocal (Vlad Plapcianu) și venirea lui Mihu. Am schimbat logo-ul, imaginea trupei, dar și direcția muzicală. Pe lângă compoziția mult mai greoaie, Mihu a venit la pachet și cu vocea clean. Cum ziceam și mai sus, dorindu-ne un sound aparte, investițiile în echipamente au fost prioritare. Dacă în trecut ținteam spre o direcție Be’Lakor, azi ne îndreptăm spre Dark Tranquility.
Plănuiți să organizați un turneu de promovare mai extins și peste granițe?
Cu siguranță facem tot posibilul să ieșim cât mai mult peste graniță. Am avut câteva experiențe foarte plăcute la începutul verii, când am cântat în Slovacia, Italia și Franța. Nu am vrut să ne oprim aici și a urmat necesitatea acoperirii unui gol imens care să ne ajute în exterior: căutarea unei agenții de booking care să ne ajute să ieșim cât mai des. Cu această ocazie, vrem să reamintim tuturor că facem parte din roasterul Death Over Rome Bookings. În acest moment, nu vrem să fim party poopers și să dăm spoilere, dar ceva deosebit vom anunța cât de curând. Vom lua mai multe zile de concediu de la joburile noastre, asta pot spune sigur.
Ce ați sfătui trupele mai mici care ar vrea să aibă astfel de reușite?
Aici aș putea să fac o listă lungă de “Must do” și “forbidden things”. Trebuie să înțeleagă că în era în care trăim, fără investiții și networking, nu te bagă nimeni în seamă. Să nu aibă impresia că dacă abordează ceea ce e la modă în ziua de azi, succesul va fi garantat, ci dimpotrivă, vor fi ca niște picături într-un ocean. De asemenea, trebuie să aibă capacitatea să își autoevalueze obiectiv nivelul la care sunt: degeaba cântă la 300+ de oameni la un random festival și se cred rockstari, dar în realitate nu ar strânge nici 30 de plătitori. Creșterea unei trupe trebuie să fie organică și asta se face numai în timp. Să cânte cât mai des, dar nu în același loc, să se plimbe cât mai des cu o trupă mai experimentată ca să aibă cu adevărat expunere.
Cred că cel mai important aspect de scos în evidență la această întrebare este de ce trupele mici și la început de drum nu au un fee de “încurajare”. Ne-am lovit de-a lungul timpului de acest subiect, pe care inclusiv noi l-am experimentat. Trupele la început de drum trebuie să înțeleagă că în primii ani fac o investiție în ele. Acei bani pe care ar putea să îi primească (să ne înțelegem, vorbim de câteva zeci/sute de lei, nu de sume colosale) sunt fix contravaloarea unei campanii de promovare a concertului respectiv, costul sălii, sunetist, luminist, backline, protocol. Există și acele cazuri demoralizante în care trupele mici își organizează concerte pe cont propriu, dar sfârșesc prin a veni cu bani de acasă să acopere găuri financiare.
Și nu în ultimul rând, o șansă la reușită este dată de stabilitatea membrilor. Schimbarea unui membru reprezintă un pas în spate pentru orice trupă. Practic, ar însemna o pauză de minim jumătate de an până când noul venit prinde mersul și vibe-ul trupei. De îndată ce se schimbă mai mulți membri într-o perioadă scurtă, proiectul respectiv este deja sortit eșecului. Casele de discuri, inclusiv cele locale, și tot staff-ul implicat în organizarea unui eveniment sunt atenți la aceste aspecte.
La ce alte planuri să ne așteptăm de la voi?
În afară de turneul deja anunțat în țară, lucrăm să încheiem noi colaborări cu diversi promotori și trupe din afara țării, pentru schimburi de experiență; mai concret, “vin la tine să cânt, vii și tu la mine”. Pe lângă aceste lucruri, s-a început deja schițarea celui de-al treilea album, precum și a conceptului din spatele acestuia.
Mereu ne place să surprindem cu activitatea noastră, așa că nu voi intra prea mult în detalii. Urmăriți-ne pe paginile de social media Facebook/Instagram și detaliile vor apărea pe parcurs.