OPUS 25 marchează o carieră artistică întinsă pe ultimul sfert de veac, prezentând lucrări de sculptură din mai multe etape de creație şi oferă o privire asupra coerenței tematice a sculptoriței, care s-a devotat tematic statutului ontologic privilegiat al umanității din tradiția iudeo-creștină şi a sentimentului de reverență în fața cosmosului. Temele Lindei-Saskia Menczel sunt un răspuns vizual la marile întrebări ale umanității: de unde venim, cine suntem și ce menire avem.
Expozitia va fi gazda unor evenimente culturale inedite, Linda-Saskia Menczel va susţine un artist-talk în care va dezvălui semnificația inscripțiilor şi a simbolisticii din lucrările sale alături de lansare unei cărți autobiografice, două concerte de muzică de cameră, o expoziție de fotografie şi o a doua lansare de carte realizată de elevii pe care îi coordonează. De asemenea artista va întâmpina personal publicul în cadrul evenimentelor „Întâlnire cu artistul” care vor fi anunțate şi în mass-media, şi unde se pot programa şi grupuri de vizitatori. Mai multe despre OPUS 25, sau despre colecția impresionanată de sculpturi, ne vorbește artista în interviul de mai jos.
Bună, Linda! Sculptura a fost o întâmplare sau mai degrabă o alegere proprie?
Este o alegere, dar cred că au fost multe întâmplări care au dus la această alegere. În copilărie am fost înconjurată de sculpturile maestrului Constantin Grangure, care îşi depozita lucrările din lemn la noi în casă. Apoi, la liceul de arte, după clasa a 9-a trebuia să ne alegem trei materii principale pentru bacalaureat, şi una dintre ele a fost pictura, însă profesorii mei de pictură şi sculptură au vorbit între ei, și mi-au recomandat să schimb pictura cu sculptura. Aşa am făcut, şi se pare că intuiţia lor a fost corectă. Apoi am intrat la facultatea de design în România, însă după un an s-a înfiinţat secţia de sculptură, şi am dat examen din nou pentru am simţit că acolo e locul meu. Deci cred că au fost momente providenţiale care m-au adus în punctul în care am decis că voi merge pe drumul acesta.
Cât de mult pui accent pe spontaneitate?
Deloc. Mesajul este primordial, iar forma îi urmează. Nu folosesc arta să îmi exprim emoţii efemere.
Ce mesaj vrei să transmiți prin sculpturile tale?
Uimirea şi reverenţa în faţa universului şi a omului ca fiu al Creatorului.
Ai studiat la un moment dat în Johannesburg? De ce te-ai întors în România?
Povestea este complexă şi în acelaşi timp are o versiune scurtă: m-am întors din impuls, dar nu ştiu de ce am rămas. Poate întâmplări şi oameni m-au ţinut aici, şi nu regret acest lucru.
Aș dori să aflu mai multe despre influențele care ți-au ghidat călătoria, atât din trecut, cât și din prezent.
Cred că ceea ce citesc mă influenţează cel mai mult, din punct de vedere al tematicii lucrărilor. Personal, în afara lecturilor, am avut privilegiul să întâlnesc câţiva oameni providenţiali, modele de viaţă, de credinţă, de umor şi bonhomie.
Din impresionanta colecţie de sculpturi, există vreo lucrare pe care o iubești la modul absolut?
Nu, aproape fiecare deţine la un moment dat acest loc, de lucrare preferată, apoi vine alta şi alta.
Mai mult, ți s-a întâmplat să faci sculpturi de care să te atașați și pe care să nu vrei să le vinzi?
Da, dar pentru o scurtă perioadă de timp, însă am avut mai degrabă sentimentul că nu vreau să dau o anumită lucrare cuiva anume, sau, invers, tare mă bucură când ajunge o piesă la o persoană căruia parcă îi este destinată de la bun început.
Ne poți spune mai multe despre OPUS 25, expoziția care a inaugurat Galeria Pod? La ce ar trebui să se aștepte vizitatorii?
Spre deosebire de alte expoziţii, ea nu este una axată pe o tematică, ci este mai degrabă o radiogafie a trecutului şi a prezentului meu artistic. Sunt lucrări, unele de mici dimensiune, pe care încă nu le-am scos din atelier, sunt si câteva reprezentative, şi este şi ceva nou, proaspăt ieşit din turnătorie acum câteva zile. Este un autoportret, cu bune si rele, un bilanţ al ultimilor 25 de ani.
Cei care ar vrea să vadă sculpturile tale, dar nu ajung la Timişoara, unde o pot face?
Lucrarile mele se pot vedea pe saskia.ro, Facebook, Instagram, însă invitația mea rămâne în atelier, acolo unde şi eu, si ele, suntem acasă.
În final, ai vreun sfat pentru tinerii sculptori aspiranți?
Să nu le fie frică de frumos.
