Lansat pe 28 aprilie 2006, 10,000 Days rămâne, aproape două decenii mai târziu, o operă complexă, încă greu de pătruns în întregime, dar în mod clar demnă de celebrat. Este un album care a cerut timp — și iată, timpul i-a dat dreptate. După succesul uriaș și influența profundă a Lateralus, fanii au așteptat cu sufletul la gură următorul pas. Cinci ani mai târziu, au venit cu 10,000 Days, un album care a oferit ceva mai introspectiv, mai lent, mai spiritual. Dacă Ænima era revoltat, iar Lateralus era cosmic, 10,000 Days este profund uman.
Piese precum “Vicarious” și “Jambi”, sunt cele mai accesibile și familiare pentru fanii vechi – agresive, bine structurate, cu dinamici clare și o energie directă. În contrast, piesele centrale – “Wings for Marie (Pt. 1)” și “10,000 Days (Wings Pt. 2)” – formează un diptic emoțional dedicat mamei lui Keenan. Acestea sunt piese lente, introspective, care se construiesc treptat, refuzând climaxuri evidente, și aleg în schimb o acumulare de tensiune și emoție.
“Lost Keys” și “Rosetta Stoned” formează un alt moment-cheie, o călătorie halucinantă care îmbină absurdul cu psihedelicul. “The Pot”, cu intro-ul său vocal a cappella și groove-ul de bas memorabil, e probabil cea mai accesibilă piesă de pe album, iar “Right in Two” combină un lirism aproape biblic cu o construcție muzicală elaborată.
La 19 ani distanță, 10,000 Days rămâne un album care nu se lasă ușor înțeles, dar care se dezvăluie în straturi, asemenea unei meditații profunde.
