Cu un mini-turneu la orizont cu Fluturi pe Asfalt, Pinholes și Nava Mamă, facem o scurtă trecere în revistă a celor trei trupe care alcătuiesc acest nucleu alternativ, dar legat mai ales de un anumit punct comun: emoția. Fie ea dezvăluită pe unde de chitară care-ți bântuie auzul și zile mai târziu, ori pe lirica poetică care vorbește sinelui așa cum știe ea mai bine: cu melancolie, suspine și gânduri culese dintre cele mai adânci dedesubturi care ne compun, în căutarea unui luminiș cu greu expus unui univers întreg.
Supersomnic Records și BandBook ne ajută să ne regăsim cu ei și noi așadar pe 20 noiembrie, în Control, București, pe 21 noiembrie în Urbana, Iași și pe 22 noiembrie în Machines, Cluj-Napoca pentru a sărbători ultimul sfârșit al lumii cu un concert ce îi include pe toți membrii formațiilor și un set cu piese de jale neauzite de foarte mult timp. Continuăm mini-seria noastră de readucere aminte cu Nava Mamă.
Nava Mamă e o trupă greu de încadrat într-un gen clar. Cum reușiți să navigați între folk, rock și metal?
Asta e bine. Suntem diferiți și avem influențe diferite. Dar ne înțelegem bine și avem noroc să ne întâlnim la mijloc, într-un punct plin de inspirație și voie bună. Acest punct este încadrat în genurile Pop Folcloric, R&B Satanic și Jazz etnobotanic.
Ce v-a inspirat cel mai mult la începuturi și cum s-au schimbat sursele voastre de inspirație de-a lungul anilor?
Tocmai diferențele dintre noi și rezultatul ciocnirii lor. E suficient să fim împreună ca să fim inspirați. Probabil că ajută și sesiunile de rugăciune dinaintea fiecărei repetiții.
Ce rol are colaborarea între membrii trupei în procesul de compoziție – există un „căpitan” al Navei Mamă sau totul e un echilibru de idei?
Colaborarea este esențială. Nu avem un dictator care face totul dinainte și apoi dă ordine. Nu că ar fi greșită abordarea dictatorială într-o trupă, dar niciunul din noi nu s-ar potrivi în acest rol. Există în schimb un căpitan pe pian și teorie, un căpitan pe bas și glume de calitate, un căpitan pe cuvinte și miorlăieli și altul pe percuție și dispariții spontane.
Cum priviți scena actuală? Simțiți că publicul e mai deschis acum către experiment și amestec de stiluri?
Există un public care caută lucuri noi, experimentale și un public care preferă familiarul. Oricât de deschis ar fi publicul acum, e clar că se gândește mai bine înainte să meargă la un concert unde cheltuie prea mult pe niște beri de proastă calitate.
Cum se simte să împărțiți scena cu Pinholes și Fluturi pe Asfalt?
Am mai împărțit-o. Nu e o noutate pentru noi și nici pentru cei câțiva oameni care ne-au urmărit intens. Împărțim multe lucruri. Ce-i clar e că nu ne așteptam să avem prea curând o adunare din asta, dar ne bucurăm să mai petrecem niște timp împreună. Mulțumim pe această cale celor implicați în organizarea acestui eveniment nostalgic.
Un proiect din flori apărut în 2014, fără intenția de a funcționa ca o trupă “normală”.
Popularitatea infecțioasă a grupului este balansată de absența lui din circuitul turneelor din țară și ai putea spune că, odată cu alinierea unor planete cheie, cei norocoși sunt cuvântați de iubirea Navei.
Piesele NM sunt rezultatul unor jam-uri extinse, nedefinite, structuri catastrofale care par a funcționa împreună, balansate de versuri curse dintr-o rană deschisă.
Dar totuși, să nu ne luăm mult prea în serios. Nava Mamă va rămâne o ghicitoare cu simț ironic.
