Cu un mini-turneu la orizont cu Fluturi pe Asfalt, Pinholes și Nava Mamă, facem o scurtă trecere în revistă a celor trei trupe care alcătuiesc acest nucleu alternativ, dar legat mai ales de un anumit punct comun: emoția. Fie ea dezvăluită pe unde de chitară care-ți bântuie auzul și zile mai târziu, ori pe lirica poetică care vorbește sinelui așa cum știe ea mai bine: cu melancolie, suspine și gânduri culese dintre cele mai adânci dedesubturi care ne compun, în căutarea unui luminiș cu greu expus unui univers întreg.
Supersomnic Records și BandBook ne ajută să ne regăsim cu ei și noi așadar pe 20 noiembrie, în Control, București, pe 21 noiembrie în Urbana, Iași și pe 22 noiembrie în Machines, Cluj-Napoca pentru a sărbători ultimul sfârșit al lumii cu un concert ce îi include pe toți membrii formațiilor și un set cu piese de jale neauzite de foarte mult timp. Astăzi începem și mini-seria noastră de readucere aminte cu Fluturi pe Asfalt.
Sunteți o trupă care apare și dispare cu discreție, când are ceva de spus. Cum funcționează acest ritm creativ intermitent pentru voi?
Viața trece, lucrurile se întâmplă. Normal că nu mai avem timpul pe care-l aveam când ne-am apucat. Au apărut responsabilități noi și diverse. Dar mereu ne bucurăm să ne întâlnim și să petrecem timp împreună, orice am face. Uneori doar vorbim, alteori curge câte o piesă dintr-o improvizație. Nu ne întreținem din muzică, așa că ne permitem să apărem și să dispărem când vrem.
Procesul vostru de creație inspiră multă atenție la detalii. Cum știți când un album e, în sfârșit, „gata”?
E gata când primim masterFPA-final-final-final31.
De unde vine latura voastră melancolică?
Probabil din necazurile vieții. Improvizăm note și cuvinte și ne agățăm de părțile care ne plac. Asta iese deseori din noi, nu este intenționat sau plănuit și ne place așa.
Cum vă raportați la scena alternativă actuală din Cluj, față de cea de acum 10‑15 ani?
Nu ne lăudăm că o cunoaștem. Am putea zice că înainte era mai bine, pentru că eram mai tineri, ieșeam mai mult, probabil se întâmplau mai multe. Acum suntem mai bătrâni și mergem mai rar la concerte, pe motiv de comoditate și dureri de spate.
Există un moment pe scenă sau în studio care v-a rămas întipărit ca definitoriu pentru Fluturi pe Asfalt?
Probabil înregistrarea albumului „Munți sub Mări”. A avut loc într-un context tragic spontan, context pe care nu aș vrea să-l exploatăm, așa că uitați ce am zis.
Cum se simte să împărțiți scena cu Pinholes și Nava Mamă?
Nu e prima dată când împărțim scena. Pe lângă asta împărțim multe lucruri: membrii, dubă, sala de repetiții, paturile, berile, glumele proaste. Ce-i clar e că ne bucurăm să petrecem niște zile împreună, din nou.
Fluturi pe Asfalt s-au format în anul 2009 în Cluj-Napoca, iar după o scurtă perioadă de acomodare au debutat pe scenă la începutul anului 2010. Încă de la început, FpA s-au transformat într-un secret bine păstrat în rândul ascultătorilor. Dincolo de cuvintele pretențioase realitatea Fluturi pe Asfalt este destul de simplă: apar cu un nou album doar ca să se evapore iarăși câțiva ani. Un timp în care grupul modifică, cizelează și perfecționează sunetul ce va da suflet bucăților de plastic pe care va fi printat.
