Cu un nou album gata să părăsească cuptorul imaginației, E-an-na, una dintre trupele reprezentative pentru creativitatea izvorâtă din folclor de pe plaiurile locale, își adâncește rădăcinile, atât în originile trupei cât și în ale popularului care ne-a închegat prezentul, și trece dincolo de ele cu o nouă maturitate, multă experiență căpătată între timp și o întregire a sinelui fiecărui membru într-un tot. Stăm de vorbă cu ei despre învățămintele de până acum, perspective și viitor în interviul de mai jos.
Ați trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului, multe experiențe cu bune și rele. Care considerați că e cea mai marcantă de până acum și cum v-a definit pe voi ca trupă în prezent?
Andrei Oltean: Nu cred că pot să mă gândesc la o ierarhie a evenimentelor. Cred că e un flux continuu de întâmplări, atât în directă legătură cu trupa, cât şi în vieţile individuale ale membrilor. Aş pomeni poate faptul că pentru acest album ne-am strâns de câteva ori în acelaşi loc, să-l facem “real time”, cu mai puţine ecrane şi conexiuni proaste de internet între noi. Cred că apropierea asta cu mai puţine distrageri ne-a ajutat să ajungem la forma asta a muzicii noastre. E o formă de care-s chiar mândru.
Ovidiu Ban: Aș zice Wacken / Eurovision, pentru că mi se pare că a fost prea diferit față de ceea ce vedem în fiecare zi. Această trupă pare să aibă o obsesie de a ne arunca în ceva ce pare foarte îndepărtat, pentru a ne dovedi că putem face acel lucru, chiar dacă la început pare imposibil. Mă face să-mi amintesc de lucruri care păreau „imposibile” acum 9 ani, iar acum le consider „ușor” de realizat. Prin urmare, privesc diferit lucrurile care par „imposibile” în prezent.
Dragoș Geomolean: Pentru mine categoric cea mai marcantă experiență a fost perioada de pandemie din 2020-2021. Lunile lungi petrecute între 4 pereți cu foarte mult timp liber la dispoziție ne-au dovedit că putem face muzică într-un mod constant și asta ne-a încurajat să ne extindem paleta de stiluri pe care le abordăm.
Paul Bucataru: Probabil cel mai marcant eveniment a fost participarea la Eurovision, împreuna cu lansarea albumului M.L.R., care avea un potențial să genereze scandal și peste care am trecut cu bine. Ne-a ajutat să ne maturizăm muzical și să nu rămânem blocați într-o bulă a unui stil specific.
Ioana Popescu: Wacken/Eurovision sunt cele mai notabile momente din existența trupei, aș zice. Personal, consider că toate experiențele de care am avut parte, mai mari sau mai mici, care s-au întâmplat atât pe scenă cât și în afara ei, toate ne-au modelat și influențat astfel încât să devenim ceea ce existăm astăzi.
Roxana Amarandi: Cred că cea mai marcantă experiență pentru mine, deși poate părea mică, e că reușim să ne ținem de treabă în mod constant pentru că întotdeauna avem ceva de transmis. Pe mine întotdeauna mă îmbărbătează și motivează angajamentul ăsta profund pe care îl avem toți pentru a transmite stări și emoții prin muzică, indiferent cât de dificil ar fi câteodată. Ce ne definește ca trupă acum? Perseverența și nevoia continuă de descoperire prin creație.
„Nomad”. Cum s-a maturizat stilul noului album în mâinile voastre? Și ce i-a pus bazele?
AO: Aş spune că bazele i le-au pus cei trei chitarişti de la asfinţit. E din nou o oarecare schimbare de direcţie, în special în ceea ce priveşte calitatea rezultatului. Cred că am făcut un salt înainte pe partea asta, şi o să se vadă.
OB: Noi avem diverse platforme pe internet unde punem demo-uri și am realizat într-o zi că atât eu, cât și Piper (chitară) și Geomolean (chitară și ocazional bass) ne îndreptăm într-o direcție stilistică asemănătoare, fără să fi discutat în prealabil. E mult mai frumos să urmezi ceea ce simți, decât să-ți impui o direcție anume. Ce îmi place mult la acest album este că nu ne-am mai temut să încercăm ceva nebunesc doar pentru că nu era „clasic”. De exemplu, când am lucrat cu Piper într-o seară la o piesă de EDM, nu ne-am întrebat niciodată dacă „se potrivește cu formația”, ci ne-am lăsat purtați de magia momentului.
Ideea din spatele albumului este să pornești într-o călătorie în diverse moduri, atât liric, cât și muzical. Oricum, E-an-na a demonstrat deja că este un act artistic nomad, care nu se limitează la o singură zonă.
DG: Nomad a apărut ca răspuns la albumul nostru anterior, Alveolar. E o senzație greu de descris dar parcă simțeam că piesele nu erau la potențialul lor maxim, ca și cum nu au stat destul în cuptor. Am pus în practică câteva lecții importante învățate și ne-am îmbunătățit procesul de compus și produs, ne-am concentrat mai mult pe elementele pieselor care ni se par importante (cum ar fi voce, versuri, melodie etc) și am fost mai deschiși și direcți cu feedbackul pe care ni-l dădeam și s-au implicat mai mulți membri în procesul de compus. Rezultatul final mi se pare că este cu câteva trepte peste munca noastră anterioară, și sper ca ascultătorii să fie de aceeași părere.
PB: Bazele vin de la băieții veseli cu corzi și un concept de la Ovidiu a unei călătorii prin diferite sentimente. Eu personal percep piesele că o trecere prin acel mid-life crisis în care cumva te zbați să-ți înțelegi rostul și îmi mai place că se aseamănă și cu anumite trăiri din Faust (nu pisicul lui Ovidiu, el o duce bine).
IP: Știu că s-a plecat de la ideea numelui “Nomad”, implicit călătorie. Ei bine, călătoria noastră nu este una fizică, precum a unui nomad “oarecare”, ci este mai degrabă o căutare, o conștientizare a sentimentelor și fricilor fiecăruia dintre noi. Ne-am concentrat pe mesaj, pe ideile și senzațiile pe care vrem să le transmitem, astfel căutând și modurile muzicale cele mai potrivite pentru a reuși să exprimăm ceea ce ne-am dorit. Nu am fost fixați pe un stil anume, pur și simplu am făcut ceea ce am simțit. Am încercat să redăm asta cât de bine am putut prin muzica și versurle noastre, neținând cont de ce “ar trebui” să facem și ce nu.
RA: E adevărat că bazele albumului au fost puse de ‘greii’ (adică cu mult low end) noștri: Ovidiu, Piper și Dragoș, dar în timp, toți am contribuit cu ceva, și asta mă bucură tare mult, mai ales că e un album conceptual, despre călătoria dificilă către introspecție și autocunoaștere. Am vrut să fie ceva în care să se poată regăsi oricine, bazat pe fricile, tristețile și bucuriile noastre. Și sunt încântată că aude vocea fiecăruia pe acest album. :)
De ce ați ales „Efemer” ca prim single?
AO: Personal eu consider că asta e cea mai faină piesă de pe album (deşi sunt multe care-mi plac în mod deosebit). E mai simplă, mai “clasică” aş zice, şi mi se pare uşor să ajungi să rezonezi cu ea, s-o adaugi în colecţia zilnică de piese la care tot revii. Te prinde refrenu’ ăla.
OB: Mi s-a părut că i-am fi șocat cu alte piese de pe album, așa că am decis să-i luăm mai încet. Data trecută când i-am șocat, ne-au „răstignit” pe internet.
DG: Părea a fi piesa noastră preferată de pe Nomad, e scurtă, refrenul mi se pare super bun, e energică și pregătește destul de bine terenul pentru următoarele piese. Părea alegerea cea mai bună pentru un prim single.
PB: Am votat ca la Eurovision și aia a ieșit prima cu 12 puncte. Dar motivele au fost că e o piesă care e ușor de asimilat de către public, cu multe elemente cu care i-am obișnuit deja.
IP: După mai multe discuții, analize și voturi, ne-am oprit la Efemer pentru că deja obosisem de la atâta dezbătut. Glumesc. Oarecum. Toate cele enumerate mai devreme au avut loc, fără să exagerez. Motivele sunt cele menționate deja de colegii mei.
RA: Simplu, a ieșit top la vot. Și are și un mesaj profund, dar interpretabil, în care lumea se poate regăsi ușor.
Versul preferat de pe album și de ce.
AO: “Tu n-o să poţi să crezi că pot să te duc pe soare” – niciun vis nu e prea mare, prea ridicol.
OB: “Încontinuu-n cerc, încontinuu încerc” – pentru că descrie starea în care m-am aflat în ultimii ani, o stare de suferință repetitivă din care nu am știut cum să ies..
DG: Tot refrenul de pe Efemer mi se pare că încapsulează perfect senzația de căutare continuă pe care o simt când compun. Ca și cum aud în cap un sunet pe care nu stiu cum să îl produc, sau simt o senzație pe care nu știu cum să o exprim. Este ironic având în vedere faptul că am transmis doar o idee generală a ce îmi imaginam în materie de versuri la piesa asta, și colegii mei de trupă au dus-o la capăt într-un mod excepțional, chiar mai bine decât îmi imaginam. Poate chiar aia e soluția problemei. “Nu pot să te cuprind, ești efemer. Desene în nisip se șterg. Te vreau, te caut dar prin fum te pierd. Te rog să nu fi efemer”.
PB: “Ca alt loc o să-mi dea, ce mie îmi lipsea” – cumva înglobează toată ideea de căutare.
IP: Este o întrebare dificilă și voi încerca să nu supraanalizez (de 2 zile mă gandesc la ea). Voi alege însă “M-am amăgit crezând/C-afar’ o să găsesc/Ce mie îmi lipsea”. Pentru mine ăsta reprezintă finalul albumului “Nomad” și concluzia la care am ajuns. Practic după atâtea căutări, apare sfârșitul iluziei că poți umple golurile interioare cu ceva din exterior. Nu poți.
RA: E foarte dificilă întrebarea asta pentru mine, sunt atât de multe versuri de pe albumul ăsta care m-au purtat prin stări. Dar cred că o să mă opresc la ‘Am dat de-atâtea uși închise/Când în oglindă m-am uitat’, care de fapt, e realizarea nevoii de introspecție pentru a ajunge să te cunoști cu adevărat.
Ceva invitați speciali sau neașteptate pe „Nomad”?
OB: Poate chiar din trupă, se pune?
DG: Absolut, doar ca din motive care sper ca vor fi evidente la momentul respectiv, nu putem să dezvăluim încă.
PB: Deocamdată neașteptate.
IP: Eu zic că vor fi sigur momente neașteptate.
RA: Absolut, suntem plini de surprize.
Cum plănuiți să promovați noul album? Poate și peste hotare?
OB: Lucrez la un plan de promovare destul de complex, iar pe parcurs se vor vedea rezultatele. Pentru mine, acesta nu este un album cu „fillers”. De obicei, lumea promovează doar single-urile, însă eu vreau ca publicul să asculte și să trăiască întregul album, nu doar 3-4 piese. Vom avea multe concerte unde vom cânta piese de pe album, și deja am gândit momente speciale prin care să ne apropiem de public și să trăim împreună aceste experiențe.
Nu înțeleg această dorință de a merge în afara țării când încă nu am „cucerit” România.
DG: Departamentul nostru de marketing (Ovidiu) pregateste negresit ceva plan ingenios. Noi restul facem videouri si poze pentru a ajuta in batalia continua cu algoritmul. Dincolo de asta sper ca piesele si albumul sa se promoveze singure.
RA: Eu nu mă pricep deloc la strategii de marketing, dar înțeleg că devine din ce în ce mai dificilă promovarea unui întreg album, mai ales a unuia cu atâtea piese care, după cum a zis și Ovidiu, nu sunt ‘fillers’. Dar am încredere că o să se facă cele mai bune alegeri. Eu deja sunt mulțumită că ne place nouă foarte mult :)
La ce să se aștepte fanii de la concertul vostru de lansare din Quantic?
AO: La unul dintre cele mai bune albume din România ultimilor ani (modest, ştiu) manifestându-se pe viu. Sperăm să-l facem să se simte aşa cum se simte când îl ascultăm în căşti.
OB: Probabil cel mai nebun concert de club pe care l-am avut vreodată și o amintire care va rămâne cu noi pentru totdeauna. Sunt șanse mari să împlinim chiar un vis în seara lansării. Vă pup și ne vedem cu bine pe 18 decembrie la Quantic!
DG: Împreună cu îmbunătățirea producției muzicale intenționăm să facem la fel cu show-ul live. Mereu am știut că avem anumite lipsuri pe scenă, în principiu când vine vorba de proiecții și lumini. Fiind un concert important pentru noi, vrem să facem tot ce putem ca să fie de neuitat și să marcheze o etapă nouă pentru E-an-na.
PB: Probabil la cel mai bine lucrat show din cariera noastră, pentru că am învățat multe în toți anii ăștia și vrem să punem în aplicare ce considerăm a fi un show complet.
IP: O să fim tot noi în esență, doar că am mai crescut. Eu una aștept cu mare nerăbdare lansarea acestui album și sunt mai mult decât încântată de faptul că vom cânta live piese de pe el. Ne vom strădui cum putem mai bine să transmitem tot ceea ce ne-a inspirat să facem muzica asta și celor care vin să ni se alăture în trăirile din acest concert.
RA: Să se aștepte să treacă prin mai multe valuri de emoții și trăiri. Concertul o să aibă atât o parte acustică, mai de ascultat în tihnă, cât și una full electric, care neapărat cere și din energia publicului ca să fie o experiență completă. Pe scurt, va fi fain tare și de-abia așteptăm să vă arătăm ce am pregătit.
Mulțumim!
