Relativ nou apăruți pe piața locală, Doomsday Astronaut readuc în atenția publicului progresivul sub umbrela modernului, cu un album care deja face furori prin underground, „Djent Djinn”. Trupa, a cărei baze pornește de la un proiect solo inițiat de Waqas Ahmed, s-a făcut remarcată prin prezența pe scenă în ultima perioadă la o serie de concursuri locale, unde a și reușit să câștige câteva premii precum „Cel mai bun chitarist” la Constelații rock sau premiul cel mai mare la Posada Rock în 2022, dar și la festivaluri precum Metalhead Meeting, Astra Rock sau Rock la Mureș. Prima piesă de pe album este “Born of Smokeless Fire” și oferă un mic intro în universul notelor multiple și al tranzițiilor cu arome moderne.
Despre album și proiect vorbim cu Waqas în interviul de mai jos.
Cu ce idee ați pornit în minte când ați pus bazele proiectului?
Lansez instrumentale și creez muzică din 2018. Am lansat albumul meu de debut solo în 2020, urmat de un EP în 2021. Albumele se intitulau Doomsday Astronaut și A perpetual winter. În februarie 2022 am reușit să adun o trupă pentru live-uri, de unde și Doomsday Astronaut.
Ce v-a determinat să mergeți pe latura progressive/djent?
Compun de două decenii și ca majoritatea artiștilor am pornit de la bază. Chestii heavy metal care în timp au ajutat la evoluția mea ca artist și ascultător. Am descoperit muzica progressive prin 2004 și am realizat că-mi oferă cea mai mare libertate pentru ce vreau să fac. A fost o evoluție naturală pentru mine și genul mi-a dat sentimentul de acasă.
Djentul a avut un val ascendent acum câțiva ani în lumea rock/metal însă și-a scăzut din avânt în ultimii ani. Cum este primit încă pe piața locală?
În primul rând nu consider că djent-ul este un gen muzical. Este doar progressive metal. Sigur, sună diferit de prog-ul tradițional din anii ’80 și ’90, dar nu e un gen de sine stătător. Sunt influențe de rock/metal modern infuzate cu prog. Prin urmare, sunt de acord cu Periphery, Djent-ul nu este un gen.
În al doilea rând creșterea în popularitate și declinul său din ultimii ani este similar oricărui gen de metal care a devenit o modă la un moment dat. Trendurile au fost la fel ca cu hair metal-ul anilor ’80, grunge-ul anilor ’90, nu metal sau metalcore. Apare, captează atenția puțin și oamenii se plictisesc apoi. Se plictisesc pentru că la un moment dat există prea multă muzică produsă și oamenii vor o schimbare. Local, djent-ul n-a fost niciodată un trend. Nu cred că are o bază mare de fani. Văd că românii tind mai degrabă spre stilurile tradiționale și sincer, chiar și global, nu există o trupă de djent care să fie headliner la festivaluri majore.
Te tentează și alte proiecte chitaristice în afara DA?
Sincer, nu. Fac ce vreau în DA, muzica mă reprezintă. Este greu, distractiv și cel mai important, o experiență foarte îmbucurătoare artistic. Nu doresc sau simt nevoia să mai lucrez la altceva. Sunt ok cu colaborări scurte, dar nu mă aventurez în alte proiecte de lungă durată.
Ce ne puteți spune despre viitorul material discografic?
Următorul album, „Djent Djinn”, este cel mai bun material al meu de până acum. Simt că am evoluat până în punctul în care am depășit materialele anterioare și am descoperit ceva care depășește limitele mele de muzician. Este o atenție mare la detalii și am lucrat intensiv la aranjamente și producție. Albumul este mixat și masterizat de Ovidiu Ban (E-an-na) și a făcut o treabă incredibilă. Cred că a pus în execuție viziunea mea perfect. Putem spune că amândoi suntem foarte mândri de ce am creat.
Pentru mai multe detalii despre trupă puteți urmări pagina sa de Facebook aici.
