Cu ocazia noii ediții DWMT la Conac, ce avea loc în perioada 7-8 septembrie, la Conacul Udriște-Năsturel, am stat de vorbă cu o parte din artiștii ce vor urca pe scenă să-ncânte publicul de data aceasta. Pornim la drum cu DELTA PE OBRAZ, un nume deloc nou pe valurile muzicale, dar cu toate acestea întotdeauna surprinzător și care ne-a luat pe neașteptate încă de la prima apariție, neîncetat fiind numele lor folosit apoi prin toate locurile care ne interesează. Așadar, DELTA PE OBRAZ.
Pentru cititori, de ce Delta pe Obraz, de ce voi?
Ne plac întrebările formulate straniu.
Pentru că nu alții. Pentru că nu voi. Pentru că DELTA poate doar pe OBRAZ.
Poeticul este ceva așteptat în lirica voastră. Ce vă inspiră liric?
În forme indirecte e preluat și din compozițiile altor artiști, și din filme, și din toată arta pe care o consumăm și care a avut impact asupra noastră, dar… mai mult lirism este și plutește zilnic pe lângă noi. În simplu fapt că respirăm este atâta lirism. În dialoguri, în simple schimburi de energii. Trebuie să fim mai atenți cu prezentul și să nu-l neglijăm.
Ați pornit proiectul încrezători că va avea succesul de acum sau doar din pură pasiune?
L-am pornit la fel cum și îl continuăm – din pasiune. Trecerea timpului a făcut să se schimbe scopurile și abordările, dar la bază stă simplul fapt că PUR ȘI SIMPLU NE PLACE SĂ FACEM MUZICĂ.
Nu prea vedem o altă formă de funcționare. Cei care și-au pierdut pasiunea, nu mai cântă în DELTA. Atunci când nu avem chef să facem muzică, din păcate sau din fericire, nu o facem. Niciodată nu vom ști dacă unele decizii au fost bune sau nu. Ne acceptăm parcursul, oricare ar fi el și dornici de a crea cât mai mult timp doar din pasiune.
Cât din voi și timpul vostru investiți în trupă?
Insuficient. Cred că e cel mai potrivit cuvânt.
Avem destule aspecte să le perfecționăm, dar din cauze “neștiute”, nu oferim destul timp. Am vrea să investim mai mult timp în caracterul sunetului, în producției și în asocierea vizuală. Asta ne-ar ajuta să dăm o formă provizorie de integritate. Provizorie, pentru că nu tindem să creăm un cult-etern-nemuritor venerat de generații. Vrem să fim în continuă schimbare. Vrem să fim asociați cu schimbarea. Schimbarea la fel necesită timp.
Dacă ar fi să alegeți o piesă să vă descrie unui prim ascultător, care ar fi ea?
Nu am face asta. E stupid să-ți propui să descrii o trupă după ascultarea unei singure compoziții.
Așa că o să facem un top 3:
1. Ritmul meu color
2. Nu mă ating
3. Limpede (versiunea extinsă)
6. Încotro mergeți?
Spre noi. Ne găsim și apoi pornim spre voi.
