Fondată prin 2012, Caustic vine de pe meleagurile Clujului, din şi pentru pasiunea izvorâtă din muzică. Inspiraţi de muzele zilnicului şi transpuşi într-o lirică cu ţintă moralul, cei din Caustic îşi regăsesc ideile şi speranţele în compoziţiile proprii. Relativ de curând trupa a lansat materialul „Acustic” în online, piesele cu versuri ce lovesc aproape de casă care-l compun fiind date spre ascultare treptat, printre ultimele numărându–se şi cea care îi dă titlul. Cu ocazia aceasta ne-am gândit să aflăm dedesubturile inspiraţiei trupei şi planurile sale de viitor.
Spuneţi–mi câte ceva despre “Acustic”.
Elsis: Salutare.
Întotdeauna, la noi, piesele se nasc acustic: o chitară şi o voce. Sunt, poate, cele mai sincere momente din viaţa unei piese. Merită să rămână imprimate.
De mult timp am vrut să înregistrăm acest album. Anul acesta am reuşit să ne facem puţin timp.
Abumul îl vom lansa spre sfârşitul lui septembrie, acum e în studiou, în faza de masterizare.
Nu suntem siguri că se va numi “Acustic”. Cel mai probabil că “Anomalii”.
Încă nu ne-am gândit serios la denumirea lui.
Cât timp aţi lucrat la acest material şi ce sacrificii aţi făcut pentru terminarea sa?
Elsis: Începând din ianuarie. Aproape în fiecare seară, după job, până noaptea târziu…
Majoritatea pieselor erau deja compuse. Dar pentru a suna bine acustic, am refăcut aranjamente, am transpus, am schimbat solouri, teme… A fost ceva de muncă.
În paralel am mai compus şi terminat alte 4 piese noi, încă neînregistrate electric.
Am ţinut neapărat şi să pun pe acest album şi 2 piese din perioada în care cântam în Buricul Pământului – “Razna” şi “Ultima zi cu faţă de om”. Încă mă reprezintă.
Care credeţi că este punctul forte al materialului? Aţi schimba ceva dacă aţi lua-o de la capăt?
Elsis: Sinceritatea. Stările în forma lor brută, necosmetizate, neîmbrăcate.
Cum spunea un amic: când cânţi acustic eşti în ca în fundul gol: e momentul adevărului. Fără efecte, fără alte instrumente care să mai ascundă, să mai acopere din falseturi, din greşeli. Doar o chitară şi tu. Atât.
Dacă aş schimba? Da . Aş mai adaugă încă vreo 2-3 piese. Dar… încă mai avem timp.
“Încă o zi” a prins cel mai bine la public. De ce aţi ales acest single?
Elsis: Nu un motiv pragmatic, comercial. Pur şi simplu ne-am identificat, în acea perioadă, cu piesa.
Şi… întotdeauna ultima piesă compusă ţi se pare cea mai tare. N-ai cum altfel, e ca şi un nou-născut, al tău.Nu am inclus-o pe acest material. Poate pe următorul.
https://www.youtube.com/watch?v=fdu-RP7jr38
Consideraţi că abordaţi un gen muzical accesibil publicului?
Elsis: Publicului larg? Nu cred. Nici nu trebuie, au destul balast muzical de digerat. Asta e viaţa multora: formă fără conţinut. Nu ne adresăm lor, categoric.
Creem pentru oamenii care au nevoie şi de mesaj. De conţinut. Să fie siguri că nu sunt singuri.
Plantezi o sămânţă în mintea unui om şi e frumos să vezi că l-ai schimbat şi tu puţin, prin ceea ce i-ai dăruit. Că l-ai ajutat într-un fel.
Cât de importante credeţi că sunt festivalurile şi concursurile în CV-ul unei trupe?
Elsis: Sunt. Pentru vizibilitate. Pentru a intra într-un trend, o modă. Dar, oricum, asta nu durează mult. Lumea are săptămâna viitoare alt festival. Şi încă unul. Dacă nu te menţii prezent, activ, vei fi uitat repede.
Dacă faci ceva sincer şi aproape de sufletele celor care te ascultă, cred că vei rămâne mult timp în inima lor. Indiferent dacă reuşeşti sau nu să treci de “pretenii” şi “bisericuţe” şi să urci pe o scenă.
Cum începe şi cum se termină o repetiţie cu trupa în cazul vostru?
Elsis: Nu repetăm regulat. Am pornit de la ideea că nu vrem să fim o trupă de concerte. Ci doar să ne bucurăm de muzica pe care o facem. Când putem, după job, la o bere. Să mai înregistrăm câte ceva, să mai lansăm câte ceva…
Am fost conştienţi de la început că nu vom face bani din muzica noastră.
Aşa că, fiind în Ardeal, totul e molcom, nu e nicio grabă.
De câte investiţii credeţi că are nevoie o trupă pentru a creşte în ritm alert?
Elsis: Investiţii? Cam toţi banii care îţi rămân, după ce îţi plăteşti ratele, chiriile, facturile, mâncarea, benzina… eventual soțiile.
Categoric, pentru a te promova, pentru a investi în marketing, pentru a-ţi crea o imagine, e nevoie de mulţi bani. Şi relaţii. Dar nu e cazul nostru. Noi investim, cum spuneam, cât ne rămâne.
Vă gândiţi la un turneu?
Elsis: Poate, spre toamnă vom aranja ceva, în variantă acustică. Ar fi fain, ne place să vedem cum reacţionează oamenii la ceea ce le dăruim, faţă în faţă, pe viu. Să vedem cum vor reacţiona la album şi organizatorii şi cei care au cluburi în care se poate cânta acustic. Sperăm că va fi bine. Ar trebui, chiar e un album sincer şi fain. Merită.
