**
Romanian Version
Soen se numără, fără pic de îndoială, printre trupele mele preferate. Deşi cârcotaşi de pe la multe colţuri pun la îndoială originalitatea abordării lor, ceea ce m-a atras la trupă prima dată când am parcurs „Cognitive” a fost emoţia, pasiunea şi profesionalismul care se citeşte în fiecare minut din cele aproximativ 60 ale albumului lor de debut. O trupă care nu încetează să uimească, perfecţionistă până la măduvă şi cu o prezenţă greu de ignorat, Soen a avut şi are în componenţă nişte artişti de mare calibru, precum Martin Lopez (ex-Opeth) sau DiGiorgio (ex-Death, Testament şi Sadus), prin urmare reţeta succesului se scrie de la sine.
Cel de-al doilea album al trupei, „Tellurian”, a fost o cucerire fără de seamăn a unui sunet însuşit de acum ca fiind al lor şi o reasigurare a măiestriei muzicienilor care impresionează prin simplul fapt că reuşesc să concilieze de minune plănuirea până la cel mai mic detaliu atât al pieselor, cât şi al prestaţiilor live cu un val de sentiment greu de încarcerat şi limitat într-o singură sferă.
Materialele lor discografice te capturează prin dinamism şi ieşire din tipare asigurate de Lopez, o voce pe cât de versatilă, pe atât de natural pliabilă pe emoţii, un bass care nu se lasă deloc umbrit de imensitatea talentului confraţilor săi şi sare în mijlocul acţiunii adăugându-i esenţa de atipic, precum şi de o chitară care oferă cea de-a doua voce unui ansamblu destul de aproape de perfecţiune aşa cum este.
Despre trupă, „Tellurian” şi planuri de viitor vorbim astăzi cu unul dintre toboşarii care ne-a făcut să ne îndrăgostim iremediabil de lumea prog-ului, Martin Lopez.
Mi-au plăcut foarte mult variantele acustice cântate la „Off the Record”. V-aţi gândit să le includeţi şi în concertele live?
Martin: S-ar putea întâmpla, lucrăm deja la o piesă care s-ar putea sau nu să fie complet acustică, vom vedea în timp.
„Tellurian” pune în valoare influenţele rădăcinilor tale. Ce te-a făcut să revii la ele?
Martin: Albumul s-a întâmplat să iasă aşa. Nu am plănuit nimic dinainte şi nici nu ne-am fi abătut de la el din vreun motiv chiar dacă ne plăcea sau nu şi asta am simţit că ar fi potrivit atunci.
Aveţi un echilibru grozav între tehnicitate şi emoţie. Cum reuşiţi să le împăcaţi pe cele două?
Martin: Cred că piesele au nevoie de ambele elemente ca să fie bune, cel puţin din perspectiva tempo-ului. Ai nevoie de emoţie, dar şi de ceva care să facă piesa cât mai dinamică şi interesantă.
Am citit undeva că vă bazaţi mult piesele pe liniile de bass pe care le compui înainte să înregistraţi. De ce aşa?
Martin: Îmi place să cânt la bass şi rar am ocazia să fac asta acasă. Bass-ul are atât ritm, cât şi melodie şi îţi oferă mai uşor o perspectivă generală asupra ritmului pe care ar trebui să îl urmeze toba şi chitara.
„Tellurian” abordează multe experienţe umane şi o gamă largă de emoţii. De ce diferenţa asta, faţă de „Cognitive”?
Martin: Aşa s-a întâmplat să fie. Soen încă se dezvoltă şi avem multe idei şi emoţii noi care sunt adăugate muzicii noastre pe parcurs. „Cognitive” a fost puţin mai îndepărtat de emoţia pură de care aveam nevoie să ne exprimăm, aşa că „Tellurian” a ieşit mai „uman”, să zicem aşa.
Întotdeauna ai fost înclinat să te alături unor proiecte de progressive. De ce preferi genul? Este mai provocator decât celelalte?
Martin: Nu ştiu dar cred că mă plictisesc destul de repede dacă trebuie să cant mereu acelaşi tip de muzică şi care nu-mi permite să mă exprim complet şi prog-ul îmi oferă această libertate, să fac din punct de vedere muzical, ceea ce îmi doresc.
Lucraţi la un material nou?
Martin: Da, înregistrăm un nou album acum.
Ce planuri mai aveţi pentru 2016?
Martin: Vom lansa albumul nou până la sfârşitul anului şi o să avem ceva concerte live de promovare.
**
English Version
Soen is, without a shadow of doubt, amongst my favorite bands. What pulled me towards them ever since their beginning was my first audition of the record „Cognitive”, where you could simply read in every minute of all those 60 on it, the emotion, the passion and the professionalism. A band that never ceases to amaze, perfectionist to the marrow and with a presence that you can hardly ignore, Soen has had and still has many great musicians in it’s entirety, as are Martin Lopez (ex-Opeth) or DiGiorgio (ex-Death, Testament or Sadus), so the recipe for success pretty much writes itself.
Their second record, „Tellurian”, was an uncommon conquer of what is now a sound of their own and a reassurance of their artistry that manages to impress just because they are able to reconcile the planning to the last details of the songs with a wave of emotion that is hard to contain and limit to a single range.
Their discography incarcerates you through their dynamic feel and ability to step out of common lines assured by Lopez, the vocals that beyond being versatile, are also naturally foldable on feelings, the bass that jumps right into the middle of the action and does not let itself be overpowered by the other instruments while adding at the same time that atypical flavor to the songs and through the second voice of an ensemble pretty much reaching perfection as it is, the guitar.
About the band, „Tellurian” and the band’s future we are talking today with one of the drummers that made us fall irremediably in love with the genre, Martin Lopez.
I really enjoyed the acoustic versions of the songs you played on “Off the Record”. Would you consider including some acoustic songs in your gigs or records?
Martin: It may happen, we are working on a song for the next album that may or not be completely acoustic, time will tell.
“Tellurian” resurfaced much more of your roots. Why did you decide to dig deeper into them?
Martin: The album just came out that way. We didn’t plan it that way before hand neither would we stop the path the music has taken for any other reason than if we like it or not and it felt like the right thing to do at the moment.
There’s a lot of balance between technicality and emotions. How did you manage to reconcile the two?
Martin: For the most I feel that songs need to have both aspects to be good songs, at least when we talk up tempo songs. You need the emotion and also to have something that makes the song adventurous and keeps it interesting.
I read somewhere that you rely most of your songs on the basslines you write before recording. Why is that?
Martin: I just enjoy playing bass and very often do so while at home which leads to basslines that we build further on.
Bass has both the rhythm and melody so it’s quite easy to get a broader perspective of where the song is going than with just drums or guitar.
“Tellurian” covers many human experiences and an entire range of emotions. Why this difference, compared to “Cognitive”?
Martin: It just happened that way, Soen is still developing and a lot of new ideas and emotions are being added to our music as we go. “Cognitive” was a little far from the raw emotions we needed to express in our music so “Tellurian” came out more human so to speak.
You’ve always been inclined to start or play in progressive based projects. Why would you say you prefer progressive? Is it more challenging than other genres?
Martin: I don’t know but I guess that I get bored quite easily if I need to follow any kind of musical direction that doesn’t allow me to express myself through my music entirely as I wish and prog gives you the freedom to musically do whatever you want.
Did you start working on some new materials?
Martin: Yes, we are recording our new album at the moment.
What does 2016 bring for the band?
Martin: We’ll release our next album before the year ends and we’ll do a few shows to support the album.
Author: Geanina Chiricuță
