Pe Orkid îi cunoaștem din 2016, de când și-au lansat albumul de debut „Standing Still in the Dark”, adică o călătorie de aproape o oră printre amintiri și emoții pe parcursul a 9 piese dinamice dar pline de sensibilitate. Acum ne-am reîntâlnit cu ei pentru a povesti puțin despre cel mai recent single al lor, „Beasts Apart”, despre munca din spatele videoclipului și planuri de viitor.
Povestiți-ne puțin despre „Beasts Apart”, cât timp ați lucrat la acest single și ce v-a inspirat, este o piesă așa plină de nostalgie și emoție!
Am început să lucrăm la piesa asta la sfârșitul lui 2016. Apoi am cântat-o prima oară live în februarie 2017. Pe parcursul anului am trecut prin câteva schimbări importante de componență și „Beasts Apart” s-a schimbat și ea odată cu formația. La începutul lui noiembrie am intrat în sfârșit în studio cu ea. Însă am avut nevoie de aproape o săptămână întreagă de înregistrat și reînregistrat, două studiouri și apoi de o lună și ceva de mixuri și remixuri de masterizare și remasterizare. Am muncit la o singură piesă aproape cât la tot albumul trecut. Tocmai de asta avem acum două versiuni de mix și nu suntem nici până acum hotărâți care ne place mai mult.
„Beasts Apart” este despre însingurare și pierdere (sau lipsă) și este dedicată memoriei celor care nu mai sunt lângă noi – familie, prieteni și fiare.
Cum au fost filmările pentru videoclipul piesei?
A fost o zi foarte mișto, deși destul de complicată, pentru noi toți. Pentru mine începutul iernii la mare e pur și simplu perfecțiunea. Atunci când nu e nimeni, când începe să fie pe bune frig, când marea e mai tot timpul turbată.
A fost o filmare specială pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru fratele nostru, Gabriel Copoeru – cel care a filmat, regizat și montat videoclipul – care tocmai încasa pierderea unui prieten bun, profesorul Valentin Perciun, unul dintre cei cărora le este dedicat videoclipul.
Gabi este video wizard-ul nostru, cel responsabil pentru filmările la toate videoclipurile noastre, inclusiv la Stargaze, care este animație rotoscopică (desen peste material filmat). Și pentru majoritatea filmărilor de la live-uri.
Și e ajutat cam tot timpul de celălalt frate al nostru, Cosmin Tița, care în plus se mai ocupă și de vizualuri și lumini la gig-urile noastre. Și ne face super fotografii. Și mai și filmează din când în când.
Suntem super norocoși pentru că avem cea mai tare echipă și niște oameni super mișto lângă noi.
Ce s-a mai schimbat pentru voi de la „Standing Still in the Dark” încoace? Am observat în primul rând o schimbare a componenței.
În cei 2 ani și un pic de existență am trecut prin multe schimbări de componență. Doar eu și Radu Pop (tobe, art direction, animații, vizualuri) am trecut prin toate. Fiecare din cei care au fost în trupa asta pentru un timp mai scurt sau mai lung au lăsat câte ceva foarte mișto în urma lor și le suntem tuturor recunoscători.
Lui Andrei Tănase cu siguranță cel mai mult. Cu el am înregistrat aproape integral primul album, el este responsabil (alături de Gabi, din nou) pentru clipul de la Standstill (după ce deja părăsise formația). La un moment dat a decis că trebuie să se focuseze exclusiv pe principala lui ocupație, care e regia de film, însă a rămas apropiat al trupei și vine la majoritatea gig-urilor.
Massimilliano Narduli, Bogdan Topîrceanu și Cosmin Stanciu au lăsat și ei câte un lick, un vibe, o armonie, o stare sau mai multe. We thank them all! 🙂
Ce ne bucură maxim este că în sfârșit am găsit formula optimă pentru trupa noastră și ea este completată de George Frătica la bass și, un pic mai târziu, de Alexandru ‘Donny’ Andone la chitară și la multe alte instrumente ciudate (în cea mai mare parte manufacturate chiar de el).
Și suntem în sfârșit cei patru muschetari! Sau ăia erau trei? 🙂
Ok, atunci țestoasele ninja, doar că mai marine. Cetaceele ninja! 🙂
Nouă ni se alătură, atunci când poate, un super muzician și bun prieten, Sebastian Burneci, la trompetă și synth-uri.
Și e foarte bine!
Astfel că în ultimul an am reușit să compunem și să aranjăm enorm de mult material nou. Am avut un bandcamp de zece zile în vară, am petrecut foarte mult timp împreună, astfel că acum avem material cât pentru un nou album, de data asta dublu, plus încă un EP instrumental.
Nu știm exact când le vom lansa pe fiecare, însă știm că în momentul ăsta suntem foarte interesați de muzica de film. Lucrăm la o coloană sonoră pentru un scurt metraj, mai avem câteva cereri de colaborare și sperăm să avem online și EP-ul instrumental, la un moment dat.
Cum a fost să cântați în deschidere pentru Takaakira „Taka” Goto (Mono) și pentru Mogwai? Cum a fost atmosfera la aceste concerte?
Înainte de Taka, la Fabrica, am avut poate cele mai plăcute și intense 30 de minute pe o scenă, în fața unui public nu foarte numeros însă foarte dedicat. În plus o organizare tehnică perfectă – (a fost a doua oară când am avut mai multe lucruri de cât am cerut în rider). Iar performance-ul lui Taka a fost atât cât se poate de intens emoțional și flawless muzical. O noapte perfectă pentru noi.
La TimeShift inainte de Mogwai am avut cea mai bună sonorizare din istoria noastră. Vlad Marinescu și Fane Panea sunt preferații noștri la butoane. Și acolo au fost amândoi, plus backline și frontline perfecte. Însă erau 40 si ceva de grade, au fost ceva probleme de comunicare a programului și am avut puțin public. Seara, mai târziu, la Mogwai a fost perfect. Nu ne venea să credem că am cântat pe aceeași scenă. E una din trupele noastre preferate din istoria muzicii, ca și Mono, ambele pe primele locuri acolo, la bătaie.
Să cânți în același an înainte de două nume ca astea e pur și simplu perfecțiunea. Și le suntem suntem super recunoscători organizatorilor pentru asta. Cei de la Control (scena de la Timeshift era organizată de ei) au fost absolut minunați cu noi de fiecare dată.
Ce planuri de viitor aveți? Pe când un nou album?
Cât mai multe concerte, cât mai multe release-uri – al căror timing încă nu îl avem, după cum ziceam. Și mai ales, sperăm chiar cât mai curând, un film cu coloană sonoră semnată integral de Orkid.
Mulțumim!
