Romanian Version
Alkaloid este noul proiect al unor muzicieni de vază din lumea tech death-ului cu influenţe care de care mai felurite, care provin din proiecte muzicale cunoscute precum Obscura, Necrophagist, God Dethroned, Blotted Science sau Spawn of Possession. Primul lor album, “The Malkuth Grimoire” este o capodoperă a vitezei, complexităţii şi agresivităţii.
Pe “The Malkuth Grimoire”, trupa de extreme metal rearanjează şi reconstruieşte auditiv un amestec total şi compact de prog, death metal şi fusion. Albumul conţine 12 piese, testimonial al virtuozităţii artiştilor, o sumă a influenţelor muzicale care nu omite să lase loc melodicităţii printre valurile de tehnicitate.
Vorbim astăzi despre album și muzică în general cu Hannes Grossmann, tobarul trupei Alkaloid și fost membru al trupelor Obscura, Blotted Science și Necrophagist.
Albumul “The Malkuth Grimoire” este unul într–adevăr special. De unde numele său?
Hannes: Titlul albumului a fost ideea vocalului/chitaristului nostru, Morean, care are multe cunoştinţe despre religie, cosmologie, magie şi ocult. Nu aş putea să vă răspund la fel de bine ca el, dar o să încerc, haha. Deci, “Malkuth” – sau Malchuth, este cel de-al zecelea soldat sau emanaţie în copacul vieţii, kabbala, care reprezintă de fapt lumea fizică. Contrar acesteia, un “grimoire” este reprezentarea lui Necronomicon, o carte care te conectează cu lumea spirituală prin invocarea demonilor. Deci atunci când alături ambele cuvinte obţii un titlu care împreunează două lumi, una fizică şi a prezentului pe de o parte, şi alta foarte spirituală pe de altă parte. Încercăm să reconciliem contradicţia şi să obţinem o singură lume – auditiv şi liric.
Care a fost elementul central pe care v-aţi bazat înregistrarea albumului?
Hannes: Atunci când am început să facem albumul, situaţia fiecăruia dintre noi în celelalte trupe staţiona. De exemplu, când Alkaloid s-a lansat eram încă membru în Obscura, dar să fiu sincer, eram destul de dezamăgit de evoluţia lucrurilor, muzical, personal şi din punct de vedere al muncii. Aşa că ideea noastră era să creem muzică doar de dragul de a o face, fără să compromitem calitatea sau să ne bazăm pe o singură regulă. Când începi o trupă te gândeşti să încorporezi toate elementele muzicale, fără limitările impuse de alte proiecte muzicale. Este aproape imposibil să creezi ceva nou fără ca măcar să vrei să faci un album original şi care depăşeşte nişte limite, ceea ce cred că noi am reuşit să facem.
Albumul este unul dintre cele mai extreme din rândul lansărilor progressive din acest ultim an. Este progressive-ul unul din elementele care reuneşte totul?
Hannes: Cred că mai degrabă elementul de care pomeneşti este death metal-ul. Cu toţii provenim din trupe de death şi acesta este motivul pentru care albumul este mai heavy decât orice alt album prog. Întotdeauna mi-a plăcut faptul că Opeth reuneşte death-ul cu prog rock-ul, dar întotdeauna am considerat că ei s-au oprit la un anumit nivel de agresivitate, viteză sau “nebunie”, dacă vrei să o numeşti aşa. Noi ne-am gândit să dăm tot ce avem mai bun şi să facem părţile extreme ale albumului pe atât de extreme pe cât un album death metal le-ar avea, dar în acelaşi timp să încorporăm şi alte stiluri muzicale şi influenţe, precum prog rock sau chiar Reggae, pe care poţi să le auzi în piesa “Dyson Sphere”.
O viteză incredibilă pe album. A fost grea înregistrarea şi scrierea părţilor de tobă?
Hannes: Nu chiar. Am înregistrat albume cu Necrophagist, Obscura şi Blotted Science, deci sunt obişnuit să cânt lucruri dificile. Partea grea a fost să facem totul să sune legat. Doar de asta îmi pasă atunci când scriu şi înregistrez părţi de tobă. Nu cânt chestii complicate doar ca să fie, ci pentru că asta leagă muzica cel mai bine. Din fericire, cânt un stil de muzică care–ţi permite să te joci. Deci da, a fost greu, dar nimic din ce nu am mai făcut şi înainte.
Ce vă inspiră munca?
Hannes: Fiecare muzician din trupă este inspirat de lucruri diverse. Când ne întâlnim, ne inspirăm reciproc şi creem muzică. Multe trupe încearcă să sune ca trupele lor preferate, dar nu de asta creem muzică. Întotdeauna simt că vreau să scriu ceva când nu găsesc nimic în colecţia de albume pe care o am care să exprime starea mea de atunci. Rămâne deci singura opţiune pe care o am: să scriu ceva chiar eu care să exprime ce simt. Pentru că de asta ascultăm muzică, nu? Să o simţim. Ştiu, unii o abordează mai intelectual, dar eu nu. Cea mai mare parte din ce cânt este spontană, nu scrisă. Vreau să simt ce e în interiorul muzicii şi intelectul de multe ori stă în calea emoţiilor. Până la urmă, muzica este artă şi îţi permite să te exprimi în propriile cuvinte sau propriul stil. Acest stil poate fi influenţat de o grămadă de lucruri, dar este al tău. Asta ne inspiră, iubirea noastră individuală sau colectivă pentru artă şi muzică.
Ceva planuri secrete pentru 2016?
Hannes: Da, dar după cum ai zis şi tu, sunt secrete, haha. Dar nu vă faceţi griji, vom anunţa la ce lucrăm când va fi vremea.
**
English Version
Alkaloid is the mere project of some well-known musicians from the world of tech death with all kinds of influences, who originate from extremely appreciated projects as Obscura, Necrophagist, God Dethroned, Blotted Science and Spawn of Possession. Their first record, “The Malkuth Grimoire” is a masterpiece of speed, complexity and aggressiveness.
During “The Malkuth Grimoire”, the extreme metal band is rearranging and rebuilding musically a complete and compact blend of prog, death metal and fusion. The record is made out of twelve songs, a testimonial of their virtuosity, a sum of miscellaneous musical influences that do not fail in giving its right place to atmosphere amongst the tireless waves of technicality.
We’re talking today about the record and music with their drummer, Hannes Grossmann.
“The Malkuth Grimoire” is a pretty special record. Why the name?
Hannes: The album title was the idea of our singer/guitar player Morean, who has an extensive knowledge about religion, cosmology, magic and occultism. I can’t answer that question as good as he could, but I’ll try my very best, haha. Well, “Malkuth” – or Malchuth is the tenth sephiroth or emanation in the kabbala tree of life, which represents the physical world. Opposed to that, a grimoire is, like for instance the Necronomicon, a book to connect with the spiritual world by invoking demons. So when you put both words together you get a title that brings together two worlds, a physically present world on the one hand and a highly spiritual one on the other. We try to resolve this contradiction and make both worlds become one – sonically and lyrically.
What was the key element that drove you when you started recording?
Hannes: At the time we started producing the album, the situations in the bands we played in were kinda stuck. For example, when Alkaloid started I was still a member of Obscura, but I was honestly disappointed in how things developed musically, personally and from a business point of view. So our main idea was to create music for the sake of it without compromising on the quality, not having to stick to any formula. To start a band that can incorporate all our musical interests, without any limitations a common band name might bring. It is almost impossible to create something completely new, but at least we wanted to make an album that is original and that crossed some musical boundaries, which I think we managed well.
The record was one of the most extreme albums in progressive this past year. Is progressive the glue that holds everything together for you?
Hannes: I think that glue you’re talking about is death metal. We all come from death metal bands and that’s the reason the album is way heavier than any other prog album. I always liked Opeth for bringing death metal and prog rock, but always had the feeling that they stopped at a certain heaviness, speed or whatever…”madness” if you will. We just thought to go all-in and make the extreme parts of the album just as extreme as any death metal album could go, but at the same time bring other styles into our music, like (prog) rock…or even Reggae, which you can hear in the song “Dyson Sphere”.
Smashing speed on the record. Was the writing and recording of the drums challenging?
Hannes: Not in particular. I recorded albums with Necrophagist, Obscura and Blotted Science, so I’m used to playing difficult stuff. The challenging part is always to make the composition resolve best. That’s all I care about when writing and recording drum parts. I don’t like to play complicated fills for the sake of it, just what’s best for the music. Luckily I play a style of music that welcomes playfulness. So yes, it was challenging, but nothing that I haven’t done before.
What is it that inspires your work?
Hannes: Each musician in the band is inspired by a thousand different things. When we get together we inspire each other and thus we create music. Many bands try to sound like their own favorite bands, however that’s not the reason why we make music. I always feel like writing a song when I can’t find something in my record collection that expresses my current mood. So then the only option is to write something myself in order to express what I feel. Because that’s the reason you listen to music, aren’t you? To feel it. I know, some folks are approaching it very intellectually, but really I don’t. Most of my drumming for example is spontaneous, not written out. I wanna feel what’s inside the music, and intellect sometimes is in the way of emotion. After all, music is art and that’s all about expressing yourself, in your own words and by your own style. That style might be influenced by a thousand things, but it is still yours. That’s what inspires us, our individual and collective love for arts and music.
Hannes: Any secret plans for 2016?
Yes, but like you said, they are still secret, haha. But don’t worry, what is in the works will be announced when the time is right.
Autor: Geanina Chiricuță
