**Romanian Version (English Below)**
Hadeon este o nouă trupă de progressive care se naște pe teritoriul Italiei. Cu istoria prog-ului pe acest teritoriu în minte, ne-am gândit să aflăm mai multe despre Hadeon și albumul pe care l-au creat ei în următorul interviu.
Prog-ul a însemnat întotdeauna mult în Italia. Ce v-a atras la acest gen?
Alessandro: În Italia prog-ul este mereu în creștere și are mulți fani, într–adevăr. Am fost atrași de acesta datorită libertății de exprimare pe care o permite; iubesc acest gen pentru atmosfera subtilă, melodiile evocatoare și munca pe care trebuie să o depui atât ca muzician cât și ca ascultător pentru a îl înțelege.
Este vreo trupă veche italiană care v-a inspirat?
Alessandro: Sunt multe nume mari în scena prog italiană (mai ales din anii ’70) pe care le ascultăm și le iubim (PFM, „Banco del mutuo soccorso” și „Le Orme”, printre altele), dar nu am spune că doar una ne-a influențat… sigur multe influențe involuntare se regăsesc în muzica noastră, dar prog-ul italian nu cred că este printre cele principale. Suntem atrași mai mult de cel englez și american. Mă refer la trupe precum Genesis, Yes, King Crimson și Gentle Giant, dar și unele trupe mai moderne precum Dream Theater, Haken, Threshold, Marillion, Transatlantic, IQ și Spock’s Beard; acestea ne-au transmis influențele, ideile și atmosfera.
Ce credeți că aduceți nou?
Alessandro: E o întrebare dificilă… suntem o trupă nouă și nu ne gândim la astfel de lucruri… doar iubim muzica și încercăm să facem ce putem mai bine. Dacă ar fi să zicem ceva este că spunem povești și că muzica este soundtrack-ul lor. Piesele nu urmează tipare dar au un parcurs melodic care se dezvoltă și moare odată cu firul narativ. Cel mai important element este căutarea continuă după melodie și emoție. Scopul nostru e să creăm povești și melodii ca să dăm viață unui șir emoțional ce se va transpune într-o călătorie magică pentru ascultătorul nostru.
Care este povestea din spatele albumului „Sunrise”?
Alessandro: Povestea albumului începe în sala de repetiții prin 2014. Am vrut să experimentăm cu muzica (fiecare venim din proiecte ceva mai metal). Unii cântau heavy, thrash sau death, pe când alții cântau fusion, jazz și progressive sau acustic. Am discutat și am realizat că voiam să legăm toate aceste genuri. Și cu acest scop în minte am compus și pentru „Sunrise”. Fiecare piesă descrie o nouă temă, de la sindromul Stendhal la bipolaritate, de la anorexie la nebunie. Am încercat să integrăm aceste suferințe în sunet, să fim atenți când reconstruim acel tip de emoții.
Care credeți că este single-ul caracteristic pentru muzica voastră?
Alessandro: Fără îndoială, piesa „Sunrise”, o piesă emblematică care oferă o scăpare din emoțional, psihologic și uman. Piesa vorbește despre întoarcerea la adevărata esență umană și despre eliberarea de constrângerile pe care ni le impune societatea sau noi singuri. Muzical vorbind, sunt două piese pe album care ne descriu cel mai bine: „Sunrise” și „I, Divided” sunt rezumatul nostru. Teme epice, momente visătoare, puse la un loc cu riff-uri obscure, create într-un mediu potrivit pentru subiectul în cauză.
**English Version**
Prog metal is and has always been a huge deal in Italy. What draw you in to this genre?
Alessandro: In Italy prog music indeed flourishes and involves a lot of fans. We have been attracted by these sounds thanks to the expressive freedom that prog music generally allows; I personally love this genre for its subtle atmospheres, its evocative melodies and the compositional research that takes both the musician and the listener to a real journey.
Is there an Italian veteran band that inspired you to take the same course?
Alessandro: Of course there are many big names in the Italian prog scene (mainly of the seventies) that we listen to and love (and I refer to bands like PFM, „Banco del mutuo soccorso” and „Le Orme” among others), but we can’t name one in particular as main influence in Hadeon’s music… surely some unconscious influences may be found in our music, but Italian prog sound is not among the main ones. We have always been attracted by English and American progressive music. Talking about the 70’s we can say that bands like Genesis, Yes, King Crimson and Gentle Giant have had big influence on us, as well as most recent and „modern-sounding” bands like Dream Theater, Haken, Threshold, IQ, Marillion, Transatlantic and Spock’s Beard; these are bands that have really given us a lot in terms of inspiration, ideas and atmospheres.
What do you think is the new element that you bring to the scene?
Alessandro: That’s a difficult question… we are an emerging band and we don’t think in these terms about ourselves and our craft… we simply love making music and try to give the best in what we do. If we have to say something about our contribution to the musical scene, well, we tell stories and the music is their soundtrack in a sense. Our songs rarely follow a „canonical” structure but they are more a musical flow that begins, develops and once the narrative drive is over, ends. The most important element is the constant search for melody and emotions; our goal is to create stories and melodies in order to give life to an emotional path that hopefully will translate in a magical journey for the listener, as mentioned at the beginning of our exchange.
What is the story behind your record, „Sunrise”?
Alessandro: The genesis of the album Sunrise starts in our practice room in 2014. We wanted to experiment new sounds and musical paths (we came from more metal-oriented projects). Somebody played heavy, thrash and death metal while others played fusion, jazz, progressive and acoustic music. We confronted each other and realized we wanted to merge all these elements in a new sound. And it’s with this intention that all the tracks from album Sunrise began to form one after another. Every song tells about a different theme, from Stendhal’s syndrome to bipolar disorder, from anorexia to madness.
We tried to give those vicissitudes a sound, being careful about recreating those types of emotions during the compositional phase.
What do you think is the most characteristic track on „Sunrise” for your sound?
Alessandro: Without a doubt the song that embodies the spirit of the album is Sunrise, an emblematic track that offers an escape from emotional, psychological and human problems that are addressed throughout the album. The song talks about returning to the true essence of the human being and breaking free from the constrictions and afflictions that ourselves and the society impose. Musically speaking, there are two tracks that represent the album and the sound of Hadeon the best: Sunrise and I, Divided are a summary of our music. Epic themes, sweet and dreamy moments together with heavier, more obscure riffs create the most suitable environment for the subject.
