Una dintre cele mai longevive trupe moderne şi cele mai implicate în scena muzicală care ne îmbie serile la câte un live, Breathelast, are de oferit o sumedenie de „secrete” şi învăţăminte, învăţate pe piele proprie de „rechini”, care compun aceeaşi scenă.
Cu un val de post-hardcore Breathelast atacă cu o discografie mai bogată decât alţii care împânzesc scena de decenii întregi şi o alternanţă în abordări care te vor atrage şi în largul unui următor concert. În perioada următoare de altfel, îi puteţi vedea în deschiderea celor de la Napoleon pe 22 octombrie, precum şi alături de Truda şi W3 4r3 Num83r5 pe 3 decembrie. Împărţim nişte opinii cu Mihai şi Vali despre scena care ne ocupă timpul şi speranţe de viitor (deşarte sau nu).
Întrebarea de baraj. De ce are nevoie scena în care ne învârtim, despre ce se tot vorbeşte că ar avea nevoie dar nu există iniţiativă să se şi practice?
Vali: Aş vrea să spun de ce n-are nevoie: de invidie, de bârfă, de lipsă de interes sau de comoditate.
Mihai: Nu mai cred în scenă. Scena presupune că există un motor şi că odată antrenat pe merit şi rezultate în mişcare, lucrurile prezintă doar perspective, evoluţie. Aici, poţi cânta de 10 ori într –un an, cluburi şi / sau festivaluri adunate, şi următorul an rişti să nu mai prinzi nimic. Totul se face pe parandărăt, înţelegeri, câteodată bun simţ şi apreciere, câteodată nu. Nu există constanţă pentru evoluţie. Singura constantă rămâi tu, care trebuie să continui marşul funebru al propriei plăceri de-a face asta, total neobservată de nimeni din cei care au rolul să observe, aprecieze şi să pună în mişcare. M-am forţat să o zic cât de frumos pot.
Cum credeţi că vede o trupă locală un concert atunci când decide să plece la drum (turneu/oportunitate) şi cum credeţi că ar trebui să vadă acel concert ca să se întoarcă mulţumit acasă? Din punct de vedere al organizării, al promovării, al aşteptărilor.
Vali: Aşteptările sunt dăunătoare căci produc de cele mai multe ori dezamăgiri. O trupă trebuie să se preocupe exclusiv de prestaţia ei şi de privilegiul pe care îl are, aşa cum organizatorii trebuie să aibă grijă de partea lor. Fiecare trebuie să–şi vadă de ce-l priveşte în mod direct.
Mihai: Consider că este atât de împărţită şi diferită abordarea de a te simţi bine cu ceea ce faci, încât nu pot spune decât cum facem noi, sau eu, în proiectele mele: mă uit ce am făcut, ce am ca material susţinut în spate, ce îmi propun să fac şi îmi stabilesc un reper pe anul în curs şi drept urmare, nişte cerinţe. Cerinţa de bază rămâne să nu bag mâna în buzunar ca să mă întorc acasă, deoarece fac asta de ceva timp şi din păcate în ţara asta trebuie să îţi umfli singur balonul cu aer cald, ca să te vadă alţii la o înălţime corespunzătoare şi pe urmă să te şi aprecieze la acea înălţime. Trebuie să îţi sufli singur trâmbiţele. Dacă o faci suficient de tare, îndelungat şi neapărat bine (ce înseamnă pentru fiecare asta, pentru mine, “bine” înseamnă cu bun simţ şi să arăt ceea ce sunt, nu ceea ce încerc să par), la un moment dat lumea va zice ce zici şi tu. Că merge, că dă bine, că vă vrem şi la noi. Tehnic, trebuie să te ocupi de tot singur, deoarece nimeni nu îţi poartă interesul când urli cu pasiune. Trebuie găsit fix acele vămi, unde produsul tău trece cu uşurinţă de vameş şi libera trecere îţi va garanta şi atmosfera pe care o căutai, de primire, încântare şi satisfacţie, până la urmă, tTrebuie să îţi alegi bătăliile. Nu să fii sluga lor.
Care ar fi cel mai “trăsnit” concert pe care aţi vrea să îl faceţi dar din diverse motive nu se poate momentan?
Vali: Nu m-am gândit pentru că momentan nu-s nici concerte netrăznite.
Mihai: Aş cânta fără să ni se vadă feţele, cu panouri sau proiecţii (aoleu, Carla’s Dreams, nu mai poate face asta nimeni acum, e patentată) , aş cânta mai mult pe live stream (hiqh quality), fără să mă ocup să caut un loc liber la “sutele” de cluburi existente şi să mă chinui să fac parte legală, când de fapt eu vreau doar să cânt, nu să pornesc o afacere. Nu eu, cel puţin. Din păcate, să cânţi pur şi simplu a devenit destul de “trăznit”, around here. Facem deja asta, cu chiu şi vai.
Personal, am preferat întotdeauna piesele în limba română, precum şi jocul de cuvinte pe care îl transmit mult mai uşor. Câtă deschidere aduce de fapt în străinătate şi includerea unor piese în limbă de circulaţie internaţională în repertoriu, pentru o trupă din underground-ul nostru?
Vali: Străinătatea e departe, nu cred că am epuizat nici pe departe plaiurile locale ca să putem vorbi de străinătate.
Mihai: Întotdeauna Engleza fără un iz personal, o să pară că furi ceva de undeva sau că “parcă sună a ceva de-afară”, pe lângă asta, are aportul de a aduce oamenii care aderă muzical la ce se întâmplă afară, mai aproape. Anume, pe cei care vor ca lumea de-acolo să fie aici, dar ghici ce? Nu e aşa. Afară e afară şi aici e acilea. Comparaţia nu face decât să strice şi să susţină părerile individului frustrat că nu vin Korn de 5 ori pe an în RO sau similar. Nu îmi pasă, nu mi-a păsat. Engleză sau Română, importantă e trăirea şi redarea. Am ajuns să cochetăm cu limba română din dorinţa de a evolua şi de a prezenta un alt aspect a liricii şi muzici Breathelast (exemplu). Şi e diferit total. Pe urmă am pornit încă o ramură, acusticul, care sună chiar ok pe noi, chiar dacă suntem rechini. Ne dezvoltăm, că vrem să ne explorăm stările şi felul cum le vom aşeza în lumea reală şi neiertătoare, nu ca să împuşcăm iepuri cu nemiluita. O facem pentru noi. Româna poate fi bine primită şi în afară, dacă piesa e marfă şi sună. Nu cred că poate fi altfel cât timp muzică e antrenantă şi / sau transmite ceva.
Auzisem într-o perioadă că în Constanţa nu există destul public pentru scena metal/rock. Cu toate acestea, în ultima vreme atrage mai mult decât capitală. Cum vi s-a părut concertul de acolo?
Vali: EXTRAORDINAR!
Mihai: PUBLIC a fost şi va fi mereu în Constanţa, zic eu. Rock ul şi multe trupe marfă au fost la ele acasă acolo şi au împânzit şi capitala eventual. Sunt atâtea exemple şi vin câteva din urmă cu decibeli şi stări grave de livrat, Astral Ofidan, Cardinal, White Walls, Lupul Cel Rău, Sub Zero, Cadavrul, UnAbleKain, etc şi multe alte altele care activează deja sau ai căror membri activează în alte proiecte stabile. Problema e ca peste tot: locaţiile. Să susţii un concert presupune ceva interes pe partea de scule, atât din partea formaţiei cât şi din partea locaţiei. Dacă interesul este cât de cât egal cu dragostea pentru a face aceste show-uri, atunci vor ieşi, lumea va veni, formaţia va rupe, vorba se va duce. Normal, ca orice lucru frumos, nu trebuie exagerat. Cum tragem de un fir prea mult, în România, se uzează, plictiseşte şi se strică. Trebuie făcute cu cap şi cu normă în timp, să adune feedback şi să creeze antren. Concertul de acolo a fost demenţial. Public de nota 20. Clubul şi oamenii din el, la fel (Club 13).
Promovarea în social media este succesul unora şi declinul altora. Pro şi contra pe care le-aţi descoperit de-a lungul folosirii mediului şi de ce credeţi că unele trupe aleg să nu profite de acest mediu?
Vali: Social media este un medu primordial şi trebuie folosit la maxim. Suntem în epoca în care totule one click away şi dacă n-o faci tu o fac alţii.
Mihai: Declin nu poate fi decât dc în loc de promovare, te scandalizezi şi / sau promovarea ta constă în a susţine ceva ce nu are treabă cu tine, ca persoană, sau proiect muzical. Repet, ca şi mai sus, dacă eşti tu, cu ale tale, sincer şi deschis, muzica îşi va face treaba, ca şi vorbele sau ce alegi să pui pe pagină. Singura contra e monetizarea şi superficialitatea cu care sunt tratate, atât din partea trupelor, cât şi din partea publicului, activităţile on line. Dar ecuaţia cu constanţă în postări, idei şi promovarea în felul propriu, cu cap, va funcţiona. Dar nu dacă o faci o zi şi aştepţi rezultate pe tot anul. Ci dacă o faci tot anul şi în zilele în care ai nevoie de oameni la concert sau prezenţi pe pagină şi ei apar, aia e treabă bine făcută. Nu există sponsori, decât dacă ai filieră, nu există recomandări, decât dacă ai filieră. Şi m-am uitat pe Thomann, o filieră e destul de scumpă ;).
La ce lucraţi în prezent?
Vali: Da. Un album nou şi nu numai, dar totul la momentul potrivit.
Mihai: Mulţumim pentru întrebare! Lucrăm la primul nostrum full length (14 piese, 2 RO, 10 ENG). Este în lucru la Studio148 / Producător Marius Costache. E aproape gata, mai am eu câteva voci , layere dublaje, ceva producţie overall pentru cum curg piesele pe material şi vedem când îl anunţăm, probabil vara sau toamna lui 2017. În paralel, mai lucrăm la nişte chestii, albumul în română strict (anunţat deja de Maluri, Întuneric, Îmi Lipsesc live @ BlueCat Studio şi Monstrul live acoustic @ Quantic, urmează să iasă video prin OLDBOYSTUDIO / Răzvan Răduţă), despre care vom anunţa mai multe pe pagina oficială. Pe finalul lui 2016 (anul curent), avem o surpriză acustică de prezentat, cu ajutorul BlueCat Studio (Vladimir Ivanov). Până atunci vă aşteptăm în Club Fabrica ape 22 Octombrie, alături de Perfect Zero For Infinity şi Unflicted, în support pentru Napoleon (UK) ;) (EVENT: https://www.facebook.com/events/811429828992003/).
Ceva cuvinte înţelepte de final?
Vali: DUAMNEAJUTĂ!
Mihai: Fiţi voi, dudes. Se va simţi în tot ceea ce faceţi. Nu vă lăsaţi păcăliţi de “expunere” sau “promisiuni”, am învăţat pe pielea proprie că nu există lucrurile astea. Păstraţi–vă interesul pentru muzica sinceră şi afişare cu bun simt. Fiţi fericiţi cu ceea ce faceţi. Dacă vă place muzică, nici nu e nevoie de mai mult. SĂ aveţi respect faţă de munca prestată de colegii sau prieteni din “breaslă”. E o muncă plină de sacrificii, nopţi nedormite, sentimente încâlcite şi mototolite de prin hârtii şi relaţii susţinute prin pasiune proprie. Atât.
Mulţumim!
Don’t forget to visit:
Breathelast / Universal Music România multiplatform link:
https://umr.lnk.to/Breathelast-Maluri
Official Breathelast media:
https://www.facebook.com/Breathelast
https://www.youtube.com/user/Breathelast
https://soundcloud.com/breathelast
https://www.instagram.com/breathelast/
