Ihsahn (născut Vegard Sverre Tveitan) este un muzician norvegian, cunoscut ca fiind fostul chitarist și vocalist al trupei Emperor, unul dintre cele mai populare și inovative grupuri din al doilea val de black metal norvegian. Acesta s-a implicat în numeroase alte proiecte, atât în timpul activității sale în Emperor cât și după despărțirea trupei, proiecte orientate spre progressive sau avant-garde metal.
Încă de la al doilea album Emperor, Anthems to the Welkin at Dusk (1997), au început să apară influențe din progressive sau experimental, acestea urmând a fi mult mai pronunțate pe următoarele lansări, în așa măsură încât Prometheus – The Disciple of Fire & Demise poate fi considerat un album de avant-garde metal mai degrabă decât unul de black traditional. După despărțirea trupei Emperor, care a avut loc din cauza diferențelor de părere ale membrilor în legătură cu direcția pe care ar trebui s-o urmeze grupul, Ihsahn și-a început un proiect solo. Chitaristul înregistrează singur toate instrumentele în afara tobelor, pe unele albume având însă colaborări cu instrumentiști din alte grupuri. Ultimul album al său se numește Arktis. și a fost lansat pe 8 aprilie 2016, prin intermediul casei de discuri Candlelight Records.
Un lucru specific muzicii compuse de Vegard Sverre Tveitan este că fiecare album este diferit de predecesorul său, stilul său putând fi însă ușor recunoscut în continuare. Terenul pentru creerea albumului Arktis. a fost pregătit din 2013, an în care a apărut Das Seelenbrechen, un album pur experimental care a fost complet diferit de orice a mai încercat Ihsahn vreodată. În clasica metodă dadaistă, acesta și-a lăsat în urmă toate concepțiile despre artă, distrugând o ordine oarecum stabilită din punct de vedere muzical și liric, printr-o opera nihilistă prin definiție și distructivă, care i-a oferit o tabula rasa pe care să-și compună următoarele piese.
La o primă audiție, Arktis. iese în evidență prin contrastele și variațiile sale – piese agresive precum Mass Darkness sunt urmate de niște melodii mai liniștite și uneori chiar catchy precum ar fi In The Vaults sau South Winds. Deși toate albumele sale au avut atât piese foarte agresive cât și cântece mai liniștite, o diversitate similară celei de pe Arktis. mai întâlnim doar pe Das Seelenbrechen, pe care însă îl voi exclude în viitoarele comparații cu alte înregistrări ale lui Ihsahn. Lipsesc însă părțile complet nebunești precum începutul piesei A Grave Inversed, apărută pe After (2010) cât și melodiile lungi și complexe precum Undercrurent, și ea făcând parte tot din albumul lansat în 2010.
Din punct de vedere al originalității, Arktis. stă foarte, foarte bine. Deși ascult Emperor și Ihsahn de mult timp și nu credeam că mă mai poate surprinde ceva compus de Tveitan, a șasea piesă – Until I Too Disolve m-a uimit prin începutul vesel și catchy, amintind de muzica anilor 1980. În ciuda titlului care anunța un cântec mai degrabă trist sau întunecat, melodia este foarte ritmată și destul de liniștită. După Until I Too Disolve, urmează însă o mostră de agresivitate și frumusețe cum rar am auzit: Pressure este remarcabilă prin felul în care blast-beaturile, țipetele lui Ihsahn și chitările disonante se îmbină cu clapele, rezultând o combinație armonioasă de furie cu melancolie. Sfârșitul piesei este destul de gloomy și ciudat, fiind potrivit în contextul cântecului cu măiestria caracteristică artistului norvegian. Crooked Red Line este singura melodie pe care revine saxofonul, un instrument care a caracterizat două albume – After și Eremita. În mâna lui Jørgen Munkeby (Shining NOR), care a mai colaborat cu Ihsahn și pe albumele amintite anterior, saxofonul sună pur și simplu minunat în combinație cu restul instrumentelor și mi se pare binevenită revenirea acestuia în muzica norvegianului.
Albumul stă foarte bine din punct de vedere al înregistrării și masterizării (mulțumim lui Jens Bogren, care a colaborat și cu Opeth sau Katatonia), calitatea audio fiind excelentă. Instrumentele și vocea creează un tot unitar, fără a ieși ceva în evidență estompând însă restul și, cel mai important, nu este nimic lăsat în fundal, fiecare instrument auzindu-se foarte clar. Aș fi preferat un bass puțin mai puternic, însă aceasta este o părere strict personală.
Cum Arktis. este primul album pe care-l așteptam cu nerăbdare pentru 2016, pot spune că mă bucur de un început atât de bun al acestui an, din punct de vedere muzical. Reamintesc faptul că Ihsahn va concerta în această vară în cadrul festivalului sibian Artmania, care va oferi intrarea liberă celor doritori de a participa la ediția din această vară.
Notă finală: 8.5/10
Cumpără albumul Arktis. de aici sau de aici .
