După o lungă perioadă de pauză în evenimente care să se axeze pe experimental sau progressive metal, Vulture Industries au susținut sâmbătă seară un concert în București, în club fabrica. Urcând pe scenă alături de formațiile AlithiA, Sulphur și Downfall, concertul cunoscutei trupe de avantgarde a avut loc în cadrul primei ediții Guest Metal Night. Amintesc faptul că, în afara spectacolului din București, Vulture Industries au mai cântat sau vor cânta și în Timișoara, Craiova și Iași în cadrul aceluiași turneu.
Accesul publicului a fost permis începând cu orele 20:00, seara fiind deschisă de Downfall în jurul orei 21. Trupa a fost înființată în București, în 2014, și a compus până acum câteva piese, în general în stilul pionierilor black metal. Setlistul a conținut și un cover după coverul (coverception?) făcut de Dissection pentru piesa Elisabeth Bathory, în original aparținând formației Tormentor, și acesta chiar a sunat bine. Au fost puțin cam nepotriviți într-o seară axată pe complet alte genuri, iar muzica nu mi-a inspirat absolut nimic – a fost ceva generic, în stilul anilor 90 (Immortal timpuriu, Satyricon în perioada Nemesis Divina), poate puțin mai melodic din punct de vedere al instrumentației. Nici sunetul nu i-a ajutat în mod special, nici publicul care a fost în mare parte inert și prezent oricum în număr redus la acest recital.
Pe scenă a urcat apoi AlithiA, o trupă destul de greu de încadrat într-o categorie anume. Formată în Melbourne, Australia, aceasta împletește în muzica sa mai multe influențe, în special din post rock, progressive rock și experimental metal, cu un accent pe partea electronică și ambientală. Din aranjarea instrumentelor pe scenă mi-am dat seama că urmează ceva original și interesant; toboșarul era dublat de solist, care avea în același timp rolul de percusionist. Ideea de a folosi două seturi diferite de percuție e chiar faină și a ajutat mult sunetul trupei. Tobele ieșeau în evidență și acopereau restul instrumentelor, ceea ce-n mod normal ar fi fost de rău, însă compozițiile AlithiA folosesc chitara mai mult drept instrument ambiental, alături de clape. Sunetul a fost, prin urmare, foarte bine reglat și trupa a reușit să interpreteze fidel înregistrările de pe album (apropo de album, ne-au anunțat că jumătate din ce au interpretat face parte dintr-un nou material). Membrii au comunicat mult cu audiența și au fost plini de energie și entuziasm, dansând și sărind pe scenă în timp ce-și interpretau repertoriul. Publicul a fost prezent în număr mult mai mare și a fost mult mai implicat în cadrul acestui recital. Una peste alta mi-au lăsat o impresie foarte bună, s-au potrivit în contextul muzical al evenimentului Guest Metal Night și sigur aș merge să-i revăd dacă se va ivi ocazia.
Sulphur a fost următoarea trupă. Formată în 1999 în Bergen, Norvegia, în ea au activat mai mulți membri ai scenei locale de metal, inclusiv chitaristul Vulture Industries, Øyvind Madsen, care este în momentul de față singurul membru rămas din formația originală. Genul interpretat este un amestec între death și black metal, cu tendință spre experimental. Cel mai recent album al formației, Omens of Doom, a fost lansat în 2016 și a fost promovat în ultimele lor concerte. Sunetul formației amintește pe alocuri de Gojira, dar menține trăsăturile tipice ale scenei norvegiene și agresivitatea muzicii extreme. Destul de complexe și elevate, compozițiile formației au făcut publicul să se miște în primele rânduri, întâmpinând muzica Sulphur cu destul entuziasm, astfel făcându-și încălzirea pentru headlinerii serii, Vulture Industries. Mi-a plăcut calitatea sunetului și atmosfera din timpul concertului, mai ales că se putea face cu ușurință diferența între cele două chitare, ceea ce e destul de rar în concertele de club (cu excepția evidentă a solourilor). Au fost o prezență interesantă și trupa merită văzută măcar odată.
Headlinerii serii, Vulture Industries, nu s-au lăsat așteptați și după o scurtă rearanjare a scenei au început în forță concertul. Mini turneul actual a fost ultima șansă a publicului român de a asculta piesele de pe ultimul lor album, The Tower, deoarece începând cu următorul an grupul norvegian își va promova viitorul album. La fel ca în vara anului 2015, când ne-au încântat la Rockstadt Extreme Fest, și-au început recitalul cu piesa ce dă titlul albumului, The Tower. Am reușit să-mi fac loc până în primele rânduri, unde începuse deja un mic mosh pit. Bjørnar Nilsen, cu zâmbetul său caracteristic, a fascinat publicul încă de la primul vers. Energic, ne-a menținut atenția până în ultimul moment prin performanța sa teatrală și prin nenumăratele ocazii în care a interacționat cu cei prezenți la concert. Și ceilalți membri s-au arătat la fel de prietenoși cu audiența, însă din motive ușor de intuit nu au putut să coboare între noi și să ia parte la deja faimoasa horă, inițiată de solist în timpul piesei Blood Don’t Eliogabalus. Și în timpul celorlalte piese, acesta a coborât între noi, cântând în continuare. Un spectacol excelent care a reușit să recreeze atmosfera grotesc-carnavalescă de pe albumul original, ajutați fiind de un sunet bine reglat și de jocul de lumini, și care m-a lăsat cu amintiri de neuitat. Cred că și Vulture Industries fac parte din categoria aceea de formații pe care le putem vedea mult mai bine într-un concert de club, mai degrabă decât într-un festival mare, open-air. Pur și simplu apropierea dintre public și trupă schimbă mult felul în care percepem spectacolul, mai ales dacă avem în vedere teatralitatea sa. Consider axiomatic faptul că oricine este interesat de scena norvegiană de avantgarde trebuie să încerce să prindă cândva nebunia vulturilor. Îi felicit pentru ce au reușit să facă și aștept să văd cum sună noile compoziții.
Guest Metal Night s-a terminat după bis-ul Vulture Industries și mi-a lăsat o impresie bună. Au adus 3 nume faine, pe care nu le întâlnim atât de des în partea asta de lume dar care merită văzute. Organizarea a fost bună și mediatizarea intensă a evenimentului a asigurat un număr decent de spectatori, având în vedere și că au fost multe alte petreceri (de Halloween în marea majoritate) și concerte simultane cu acesta. Dacă vor mai exista alte ediții nu știu momentan, însă, menținând același drum pe care l-au urmat cu ediția de debut, sigur vor avea succes cu ceea ce și-au propus.
