Trupele australiene remarcante de progressive nu se termină atât de uşor, motiv pentru care revin cu o partea a doua.
Ne Obliviscaris, deşi tinde spre a încorpora mai multe elemente de death metal, se impune şi în această sferă a genurilor prin complexitate. Stilul lor este amprentat de o sumedenie de influenţe ceva mai „întunecate„, de la black la jazz.
https://youtu.be/yb3pa1aH7nU
Arcane îmbină progressive-ul cu bucăţi complexe de aranjamente orchestrale şi naraţiuni vizuale, care se transformă într-o punte asemănătoare alor noştri Leprous. Trupa s-a dezmembrat între timp, însă a lăsat suficient material discografic ca să îţi delectezi auzul într-o zi de vineri.
Opus of a Machine are deja un material intitulat „Simulacra”, care–ţi va oferi tot ceea ce aştepţi de la un album de gen: melodie, ritm antrenant şi care–ţi arde flama dorinţei de complicat.
https://youtu.be/A8aXgpWwQy0
Orientată mai degrabă în direcţia rock-ului melodic, trupa Interim pune pe masă o porţie sănătoasă de lirică care–ţi va prinde urechile şi un ritm care alternează între groove şi ceva care să–ţi amintească de prog.
Să nu uităm de maestrul Plini. Dacă eşti curios cum funcţionează one man band-urile corect şi frumos, atunci dă-i o şansă lui Plini. Materialele sale de până acum te vor face să dansezi aritmic, să rămâi mut de uimire în faţa talentului său şi să mai dai play încă o dată. Şi încă o dată.
Peste Three Wise Monkeys am dat anul trecut, când mi-a aterizat o cerere de cronică pe e-mail. O descoperire frumoasă, puternic înrădăcinată în emoţia şi vibraţia jazz-ului.
Scena australiană de progressive este extrem de dezvoltată, iar ceea ce am prezentat reprezintă o parte infimă din ceea ce te aşteaptă dacă te scufunzi în bogăţia sa.
În cazul în care ai ratat prima parte, uite-o aici: https://theinterwission.ro/ghid-de-incepator-in-ale-progressive-ului-australian-i/.
