Fjord este o tânără trupă din undergroundul bucureștean, formată prin octombrie 2011 de Ionuț Ianos, Cristian Lazăr, Andrei Dinicu și Vlad Flavian Ioniță. Influențați de scena post rock și post metal, au pus bazele acestui proiect muzical cu intenția de a aduce aceste curente muzicale și pe scena rock românească. Au avut câteva schimbări de line-up în prima parte a existenței lor, însă nu s-au lăsat descurajați și, după plecarea lui Andrei Dinicu, au hotărât să continue ca o trupă instrumentală. Primul album, On Icy Shores, a apărut în 2015 și explorează partea ambientală și atmosferică a muzicii într-un mod nou pentru scena românească.
Cel de-al doilea album Fjord, intitulat Portrait for a Reflection, va fi lansat pe 1 septembrie pe Bandcamp, unde va fi pus la dispoziția celor doritori să-l încerce. A fost cântat în premieră în cadrul celei de-a șaptea ediții a festivalului Dark Bombastic Evening, The 7th Gate, unde s-a bucurat de o primire călduroasă din partea spectatorilor.
Noul material are 5 piese, mai puține prin comparație cu albumul de debut, On Icy Shores, însă mult mai lungi față de cântecele precedente, 3 dintre ele depășind pragul de 9 minute. Prima piesă, Stars in an Ocean of Darkness, are un început lent și liniștitor, accentuând partea ambientală a muzicii Fjord cu un monolog șoptit în fundal. Are o natură progresivă, ceea ce se menține însă cam pe toată durata albumului, piesa Phoenix accentuând cel mai mult această latură. De altfel, aceasta este și cea mai agresivă și complexă melodie de pe album, fiind în același timp și preferata mea, ieșind în evidență în discografia trupei.
Din punct de vedere al atmosferei, Portrait for a Reflection seamănă destul de mult cu predecesorul său, On Icy Shores, însă dacă cel din urmă este puțin mai agresiv și include o piesă cu versuri și voce (colaborarea cu solistul italian Manuel Vicari), viitorul album a pus accentul exclusiv aproape pe latura ambientală a compozițiilor. Clapele sunt mai pronunțate pe acest album și se remarcă chiar influențe din symphonic metal, mai ales pe Phoenix. Cântecele sunt puțin mai lente și chitările clean, cu reverb și delay cât cuprinde oferă atmosfera melancolică dar liniștitoare.
Din punctul de vedere al producției, progresul este evident și poate fi observat cu ușurință. Mixajul a fost realizat mult mai atent, la fel și înregistrarea și masterizarea. Calitatea produsului final este similară cu cea a marilor trupe de acest gen din străinătate, deși bugetul și timpul alocat nu se pot compara. Îmi place destul de mult faptul că au ales să scoată clapele în evidență peste restul instrumentelor. Percuția se aude clar și suficient de tare în mix, dar nu acoperă restul instrumentelor.
Coperta acestui material discografic este mai colorată și mai veselă ca cea a albumului On Icy Shores, însă culoarea care predomină a rămas albastrul închis. Spatele CD-ului conține tracklistul și titlul, din nou, pe fundal albastru, similar cu ce am văzut pe debut.
Până la urmă, orice material nou în undegroundul românesc este binevenit, și mă bucur să văd că în doar 2 ani cei de la Fjord au reușit să lanseze 2 albume noi. Deși e mai soft decât On Icy Shores, Portrait for a Reflection a pus mai mult accent pe partea ambientală și pe producție, pregătind probabil o nouă direcție muzicală pentru formația bucureșteană.
Notă finală: 7.5/10
