Un imens regret pe care l-am avut anul trecut a fost să ratez primul eveniment mare al celor de la Live Nation Promotions, care i-au adus în aceeași noapte pe Dying Fetus, Goatwhore, Malevolance și pe Fallujah. Regretul s-a amplificat și mai mult, atunci când un prieten de al meu a insistat că prima trupă care a cântat în aceeași noapte „a distrus efectiv scena”, fiind una dintre cele mai uimitoare surprize pe care le-a experimentat în acea vreme. Pentru că știam că respectiva persoană avea gusturi bune în materie de muzică underground, mi-am spus că trebuie să încerc și eu Fallujah: și atât mi-a trebuit.
Fallujah este o formație americană înființată în anul 2007, care a debutat cu albumul „The Harvest Wombs”, urmat de monumentalul „The Flesh Prevails”. Caracterul excelat al acestei formații, care pe mine m-a impresionat, este dat de faptul că a încercat și cred că parțial a reușit să inventeze un gen muzical nou: „atmospheric death metal”, care îmbină mai multe influențe provenite din mai multe genuri contemporane și de actualitate. „The Harvest Wombs”, primul lor material, nu s-a înscris în această arie, el mergând pe o latură mult mai deathcore, însă „The Flesh Prevails” a răsărit cu o forță debordantă, prin abordările „altfel”, mult mai bine gândite și mult mai bine asamblate, mergând într-o direcție care a pus accent mai mult pe atmosferă și progresii, față de urlete și riff-uri grele.
„Dreamless” este cel de al treilea material discografic al trupei, fiind lansat în data de 29 aprilie 2016, via Nuclear Blast Records, companie care a apreciat talentul acestor americani și a considerat că merită un loc în panteonul de formații metal mari ale acestor vremuri (până în acest moment, am observat că promovarea discului merge uimitor de bine).
Deși are o abordare nouă, în continuare elementele specifice formației rămân puternic pronunțate în „Dreamless”. Nu lipsesc progresiile atmosferice, realizate prin pasajele lungi de armonii pe chitară, îmbinate cu notele de chitară bas fretless, urmate maiestuos de progresiile grele, construite pe riff-urile schimbătoare și puternice. De data aceasta, avem parte de mult mai multe piese care pun accent pe atmosferă: „Fidelio” este exemplul cel mai bun, ea semănând mai mult cu o piesă post-rock, cu multe elemente moderne și electronice, asemenea melodiei „Les Silences”, care mi-a sunat mai mult a o piesă sintetică, electronică, demnă de includerea în repertoriul unui artist de Electric Castle. Desigur, avem și piesa „Dreamless”, care rezumă efortul formației de a compune ceva ce să adune întreaga tensiune artistică, care mai apoi să rezoneze imperios în peisajul pictat de amalgamul de voci clean și de solo-ul de final lung și fastuos. Abordarea tehnică, combinată cu riff-urile de death metal, nu alterează dinamismul albumului, „Scar Queen” (care mi se pare hit-ul acestui material), fiind cel mai bun exemplu de o operă artistică experimentală, realizată cu mult talent.
Această abordare experimentală a americanilor de la Fallujah a marcat lansarea unui album foarte bun în acest an: „Dreamless” este un efort bine-venit, uimitor de bine mixat și masterizat. Nu pot spune că este ceva „groundbreaking”, însă sunt sigur că formația va scoate în viitor materiale din ce în ce mai bune.
Nota: 8.5/10
