În primul weekend din septembrie, între 7-8.09, moșia conacului Udriște-Năsturel s-a transformat într-un tărâm al artei, muzicii și experiențelor unice. Ediția din 2024 a festivalului Diud, where’s my tune a adus împreună iubitori bunului gust într-un decor pitoresc, unde istoria locului și vibe-ul modern s-au contopit perfect. Cu un public restrâns, scena a devenit un spațiu de conexiune reală între artiști și spectatori, iar fiecare moment al festivalului a fost ca o sărbătoare a sunetului și expresiei creative.
Pe durata festivalului, cei prezenți puteau alege între cele patru scene – Main Stage, Forest Stage, oaza acustică din mijlocul pădurii, care a găzduit și panelul Women In Music, Textural Stage, un spațiu experimental pentru artiștii care îndrăznesc să exploreze sunete noi, și DJ booth-ul Arcades din barul celor de la POINT, care a adus un vibe de club între concerte.
Pe lângă muzică, food-truck-urile și cocktailurile au completat experiența senzorială. Cu un pahar de aperol în mână și soarele apunând în spatele conacului, nu era greu să te lași purtat de ritmurile fine, conectându-te cu artiștii de pe scenă. Totul părea să fie în perfectă armonie – sunetele moderne, conacul de piatră și publicul adunat într-un cadru atât de intim, de parcă fiecare participant făcea parte dintr-o poveste colectivă.
Prima zi a festivalului DWMT a adus pe scenă o serie de artiști noi, cât și consacrați. De la primele acorduri ale zilei până la surpriza serii, atmosfera a fost una captivantă, plină de emoție și de entuziasm
Deschiderea festivalului a fost marcată de debutul live al Simonei Delegeanu. Cu un stil unic, ce combină elemente de live-looping și folclor românesc, Simona a cucerit publicul încă din primele momente. Interpretarea doinelor Mariei Tănase și Romicăi Puceanu, îmbinate cu vocalize delicate și tonuri mistice, s-a potrivit perfect cu decorul conacului. În mijlocul acestei atmosfere, cavalul a adăugat o notă de autenticitate, iar reinterpretarea baladei populare „Miorița” a transformat scena într-un spațiu aproape ritualic.
Continuând firul narativ început de Simona, trupa Prima Dragoste a ridicat intensitatea serii cu o energie electrizantă. Pe ritmuri puternice de rock, au reușit să captiveze publicul cu piese inspirate din folclor, inclusiv „Ce faci?”, o piesă care a combinat perfect rock-ul alternativ cu elemente tradiționale. Dacă Simona a creat o atmosferă intimă, Prima Dragoste a adus un val de energie pură, urcând pe Blestemul Mariei Tănase.
Prin conceptul Hvnds (lite), Iustin și Johnny ne-au prezentat o versiune mai light a pieselor lor, de această dată acompaniați de un pian și un violoncel. Cunoscuți pentru energia lor animalică, piesele au căpătat o dimensiune emoțională în această formulă acustică. Unul dintre momentele de vârf ale setului a fost cover-ul piesei „Reputation” de Post Malone.
Deja bine cunoscuta, Dora Gaitanovici a pășit pe scena principală cu o siguranță și o energie care au cucerit imediat publicul. Cu un stil ferm, dar elegant, Dora a reușit să livreze un show captivant, plin de emoție și dinamism
Straight outta Cahul, Satoshi a adus un sound puternic, combinând rap-ul cu influențe metalice. Momentul lor a fost dedicat fanilor Linkin Park, cu o piesă în onoarea lui Chester Bennington, iar setlistul a inclus și un „Break Stuff” surpriză.
Existând un mic bracket în programul zilei intitulat simplu “surprise guest”, aceasta nu a fost nimeni alta decât Irina Rimes. Cu descântecele sale și un dans liber, desculță, în fața publicului, Irina a oferit un moment plin de emoție, caracteristic acesteia. Conexiunea ei cu publicul a fost puternică, iar energia spontană a acestui moment a devenit unul dintre cele mai memorabile ale festivalului.
Prima zi s-a încheiat cu un set captivant al celor de la Kerala Dust, care au adus ritmuri electronice întunecate și atmosferice. Cu un vibe de club întunecat, dar sofisticat, sunetele lor au plutit prin aerul răcoros al nopții, învăluind publicul într-o atmosferă aproape hipnotică.
Ziua 2: Explorarea unor noi dimensiuni sonore
A doua zi a festivalului a continuat să surprindă publicul cu artiști care au explorat diverse dimensiuni ale muzicii alternative și electronice, fiecare aducând o notă distinctivă pe scena festivalului.
Ziua a început într-o notă melancolică și introspectivă, cu Andra Andriucă și Paul Tihan pe Main Stage. Piesa Unul lângă Celălalt a fost punctul culminant al setului lor, trecând de la liniște și delicatețe la un crescendo exploziv. Contrastul vestimentar – Paul îmbrăcat în negru și restul trupei în alb – a adus un impact vizual puternic, reflectând mesajele versurilor lor.
Cu un stil distinctiv, Luna Maar au animat publicul cu un set rafinat de indie-folk. La rândul lor, Musspell, trio-ul din Cluj, ne-au purtat într-o călătorie psihedelică cu synth-uri electronice și sunete experimentale.
The Kryptonite Sparks au încântat publicul prin spiritul lor relaxat și abordarea jucăușă. Cu o combinație de riff-uri puternice și versuri ironice, au oferit o doză bună de distracție și dinamism.
Dimitri’s Bats au adus pe scenă un amestec vibrant de disco și alternative, oferind un set dansant și plin de viață, colorată, făcând publicul să se miște.
Finalul festivalului a fost marcat de Om la Lună, care au închis perfect această ediție cu un set introspectiv și emoționant. Cu o combinație de poezie muzicală și sunete melancolice, Om la Luna a oferit un final poetic, lăsând publicul într-o stare de reflecție. Atmosfera a fost una de liniște și calm, iar versurile lor profunde au rezonat cu fiecare suflet din public, oferind un moment de conexiune profundă pentru toți cei prezenți.
Ca ultim gând de final înainte să ne despărțim, pot spune că ediția din anul acesta al festivalului Diud, Where is my Tune va rămâne cu siguranță memorabilă pentru toți cei care au participat. Atmosfera intimă, diversitatea muzicală și apropierea dintre artiști și public au transformat acest eveniment într-o experiență unică. Fiecare trupă, fiecare moment sau detaliu artistic au contribuit la un weekend de neuitat, în care muzica și arta s-au întâlnit într-un cadru istoric și natural perfect. Pentru fanii muzicii alternative și ai festivalurilor autentice, Diud, Where is my Tune a fost cu siguranță o escapadă perfectă.
Autor: Ștefan Gaboș
