**Romanian Version (English below) **
La un deceniu distanţă de începuturile trupei, „Torn” apare să reconfirme şi să restabilească renumele neclatinat al trupei de maeştri ai întortocheturilor ce revarsă de suferinţe pe care nici nu le-ai bănui.
Cu unsprezece piese, numărul magic pentru majoritatea materialelor lor discografice, albumul dă startul unei noi aventuri cu fiorosul
„Broken Wings”, într-o manieră care să te convingă că băieţii nu au fost plecaţi niciodată şi că sunt tot ceea ce ai vrea să fie. Convingător din prima secundă, CD-ul continuă cu „Soaked”, un single cu riff-uri bine definite, o chitară cât se poate de unduitoare şi o porţie sănătoasă de schimbări de ritm ciudate. Puţin imprevizibilă, „Fear” este o odă shredding-ului, cu influenţe din diverse arii ale metalului, actuală fără doar şi poate în contextul industriei muzicale de astăzi. Ceva mai obscură intră „When Kingdoms Fall” cu ale sale efecte de clapă care pendulează între prog şi simfonic, pe când „In Confidence” îţi depăşeşte percepţiile printr-un avânt cu greutate, de la tobe până la furia vocii.
Dacă ai fi crezut că acum este de obicei momentul în care avem parte de un respiro mai domol, ei bine, nu. „Fail” intră la fel de puternic şi doborâtor precum surorile sale precedente. „Numb” se numără printre deloc puţinele piese care anticipau cursul muzicii din ziua de astăzi, cu mult chug, mult distors şi riff-uri sincopate. Piesa care poartă numele albumului este una dintre cele mai emoţionante de pe acesta liric, cu câteva secţiuni acustice inserate pe de-a lungul său, care îţi intră instant în suflet şi te lasă cu un vag sentiment de revoltă împotriva trecutului imuabil. Cu „Nothing Is Erased” ne întoarcem la ce menţionam mai devreme despre „Numb” şi reprezintă, de asemenea, o previziune a ceea ce va fi „Hymns for the broken” din anumite puncte de vedere. Demonstraţiile muzicienilor sunt fără cusur, ca de obicei, fiecare element conectându-se cu celelalte care-l însoţesc atât de subtil şi minunat încât fiecare compoziţie curge fără simţire, organic şi natural.
Una dintre cele mai progressive piese de pe album este „Still Walk Alone” cu o muncă chitaristică care trezeşte invidie, învelită în duritate dar debordând de emoţie, pe când „These Scars„, una dintre preferatele mele de pe acesta, decide să îl încheie diferit faţă de materialele lansate anterior, care beneficiau de o baladă în mod normal. De fapt este primul material care nu are nicio baladă pe tot parcursul său, dar este şi unul care progresează pe măsură ce intri în adâncimile sale şi are unele dintre cele mai compacte compoziţii. Ba chiar e posibil să rămâi cu o urmă de speranţă sau forţă nebănuită la finalul său, poate datorită instrumentalului care pune stăpânire pe acesta. Dacă aşteptai însă intervenţiile Carinei, nu vei fi dezamăgit, finalul aducând cu el şi prezenţa sa perfect îmbinată cu fundalul.
Trupa la momentul înregistrării:
- Tom S. Englund – Voce & chitară
- Henrik Danhage – Chitară
- Jari Kainulainen – Bass
- Rikard Zander – Clape
- Jonas Ekdahl – Tobe
Review I. „The Dark Discovery”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-dark-discovery/
Review II. „Solitude, Dominance, Tragedy”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ii-solitude-dominance-tragedy/
Review III. „In Search Of Truth”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iii-search-truth/
Review IV. „Recreation Day”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iv-recreation-day/
Review V. „The Inner Circle”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-v-inner-circle/
Review VI. „Monday Morning Apocalypse”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-vi-monday-morning-apocalypse/
Review VIII. „Glorious Collision”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-viii-glorious-collision/
Review IX. „Hymns For The Broken”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ix-hymns-broken/
Review X. „The Storm Within”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-x-storm-within/
**English Version**
At the mark of a decade since the beginning, „Torn” returns with the sole aim to reconfirm and re-establish the band’s unwavering renown as the masters of the twists and turns that pour out unknown sufferings.
With its eleven tracks, the magic number for most of their records, the album begins a new journey with the fierce „Broken Wings” in such a manner that it will convince you once more that the band was never gone and that they are still what you’d want them to be. Persuasive from its first seconds, the CD goes on with „Soaked”, a single with well-defined riffs, a guitar that crawls beneath your skin and a healthy portion of strange shifts in rhythm. A bit unpredictable, „Fear” is an hymn to shredding, with large influences from different eras of metal, still up-to-date in the musical industry’s present context. Somehow more obscure comes in „When Kingdoms Fall” with its keyboard effects that swing between prog and symphonic, while „In Confidence” overcomes your perceptions through a heavy soar, all the way from the drums to the voice’s fury.
If you happened to think this will be the right moment to take a gentle breather, well, think again. „Fail” begins just as strong and overwhelming as its previous sisters. „Numb” is one of those songs that have anticipated the course music will take in the future, with a lot of chug, distortion and sincopated riffs. The title track is right up there with other trademark emotional pieces lyrically, with a few acoustic insertions along the way that build a shelter inside your soul instantly and leaves you with a soft sense of riot against the unchanging past. With „Nothing Is Erased” we return to what I’ve mentioned earlier regarding „Numb” and represents, as well, a look into the future of „Hymns of The Broken” from certain points of view. The musicianship here is flawless, as usual, each element connecting with the ones that accompany it so subtle and wonderful that each composition flows without consciousness, organically and naturally.
One of the most progressive singles off the record is „Still Walk Alone” with a beautiful guitar work that awakes some envy in some of us, wrapped in heaviness but overpowering the listener with emotion, while „These Scars”, one of my personal favorites, decides to end the material differently compared to previous works that usually had a ballad at their end. It’s actually the first record that doesn’t include a ballad, but it’s also one that progresses while you dive into it and has some of the most compact tracks. You may be left with a hint of hope or unsuspected strength at its end, maybe because of the mighty instrumentals that conquered all. If you were waiting for Carina’s interventions, you won’t be disappointed since in the end her perfect presence falled right into place.
The band during recording:
- Tom S. Englund – Vocals & guitar
- Henrik Danhage – Guitar
- Jari Kainulainen – Bass
- Rikard Zander – Keyboards
- Jonas Ekdahl – Drums
Review I. „The Dark Discovery”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-dark-discovery/
Review II. „Solitude, Dominance, Tragedy”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ii-solitude-dominance-tragedy/
Review III. „In Search Of Truth”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iii-search-truth/
Review IV. „Recreation Day”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iv-recreation-day/
Review V. „The Inner Circle”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-v-inner-circle/
Review VI. „Monday Morning Apocalypse”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-vi-monday-morning-apocalypse/
Review VIII. „Glorious Collision”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-viii-glorious-collision/
Review IX. „Hymns For The Broken”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ix-hymns-broken/
Review X. „The Storm Within”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-x-storm-within/
