**Romanian Version (English below)**
„Monday Morning Apocalypse” marchează o nouă depărtare de stilul obişnuit al trupei, care, deşi rămâne fidelă amprentei care o face atât de uşor de recunoscut cu toate elementele la locul lor, îşi deplaseză inspiraţia spre o zonă mai puţin orientată heavy şi metal, şi mai degrabă progresivă şi bazată pe acele mici „cârlige” care să–ţi prindă urechile.
Albumul este şi unul dintre cele mai lungi dintre cele lansate de Evergrey, prima piesă împrumutându-i şi numele. Ea este o amintire a încercărilor discografice anterioare, lovindu-te în forţă cu un riff sănătos şi un Englund şi mai bun, dar şi cu solo-uri care să condimenteze întregul. „Unspeakable” dispune de o mulţime de părţi care să facă tranziţia spre un Evergrey mai calculat ca de obicei şi ceva mai uşor de digerat, sunând suficient de dur, dar fiind şi destul de memorabil cât să–ţi rămână în amintiri din prima. Asemeni anterioarei, „Lost” se remarcă printr-o lirică la obiect şi numai bună pentru un live cântat în tandem cu publicul. „Obedience” reînvie rolul clapelor pe un tempo rapid şi plin de vervă, cu un refren ce ne înfăţişează un Tom pătimaş care urmează liniile efectelor simfonice ale clapelor.
„The Curtain Fall” intră în scenă cu un riff heavy şi schimbări de tempo care subliniază ideile liricii, pe când „In Remembrance” ajunge în sfera întunericului fără final specific lor, acele mici detalii precum corul masculin sau tobele emoţionante dându-i un plus de trecut.
„At Loss For Words” nu se depărtează de obscuritate cu un ritm care iese din tipare, făcând loc interludiului îndurerat de pian de pe „Till Dagmar”. Cea mai lungă piesă de pe album, „Still In The Water” debutează cu un intro de chitară agresiv care dispare în spatele unor note lejere şi al unui Tom care alături de tobele care-l completează contribuie la construirea refrenului dramatic. Piesa nu duce lipsă de nişte solo-uri impresionante, de intervenţia vocii feminine dar şi de suficiente alternări de cadenţă, de obicei marcate de pian. „The Dark I Walk You Through”, o nouă preferată de pe listă pare că ar urma tipicul care separă trupa de altele. Însă ea iese din umbră celorlalte compoziţii prin nişte inserţii de pian care umplu liniştea dintre mania tobelor şi deziluzia dezvăluită de vocal. În final, piesa transmite cap-coadă o emoţie cristalină care rămâne cu tine. „I should” schimbă registrul din nou, cu influenţe din sfere diferite, un pian pregnant şi o tranziţie spre o nouă profunzime a sentimentului descris în single-ul anterior.
Finalul ni se descrie sub forma potrivitului „Closure”, care deşi este menţionat ca fiind un bonus, merită un loc de onoare printre baladele trupei. Cu Rikard şi Englund în lumina reflectorului, „Closure” este o aşezare spre disecare a unor noi simţăminte complicate prin propria natură, dar uşor de însuşit.
Trupa la momentul înregistrării:
- Tom S. Englund – Voce & chitară
- Henrik Danhage – Chitară
- Michael Håkansson – Bass
- Rikard Zander – Clape
- Jonas Ekdahl – Tobe
Review I. „The Dark Discovery”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-dark-discovery/
Review II. „Solitude, Dominance, Tragedy”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ii-solitude-dominance-tragedy/
Review III. „In Search Of Truth”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iii-search-truth/
Review IV. „Recreation Day”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iv-recreation-day/
Review V. „The Inner Circle”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-v-inner-circle/
Review VII. „Torn”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-vii-torn/
Review VIII. „Glorious Collision”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-viii-glorious-collision/
Review IX. „Hymns For The Broken”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ix-hymns-broken/
Review X. „The Storm Within”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-x-storm-within/
**English Version**
„Monday Morning Apocalypse” lays down the path for a new departure from the typical style of the band, that, although stays true to its known fingerprint and has all the right elements there, shifts its inspiration to a less heavy metal oriented area and on to a more progressive one, based on those little „hooks” that have your whole self invested.
The record is one of the longest of the ones the band has released so far, the opening track lending its name to it. This is a remembrance of previous discographic materials, hitting you with all of its strength and a healthy riff, an even better Englund, as well as with solos that spice up the entire ensemble. „Unspeakable” is composed by many parts that facilitate the transition to a more calculated Evergrey than usual and at the same time easier to digest, sounding rougher, but also memorable enough so that it will stuck with you right from the first listen. Just like the previos, „Lost” stands out through on point lyrics that are perfect for a tandem live with the audience. „Obedience” revives the keyboards role in the band on a fast and zest tempo, with a chorus which portrays a passionate Tom that manages to follow the lines drawn by the piano effects.
„The Curtain Fall” steps right in with a heavy riff and tempo shifts that highlight the ideas behind the lyrics, while „In Remembrance” reaches down to that bottomless darkness, those little details as the male choir and the emotional drumming giving it a scent of the past.
„At Loss For Words” doesn’t distance itself from that latter obscurity with a rhythm that breaks the patterns, while making some room for the grieving piano interlude on „Till Dagmar”. The longest single off the album, „Still In The Water” debuts with an aggressive guitar intro that fades behind a light note and a Tom that, alongside the drums which completes him, helps with building the dynamic chorus. The song doesn’t lack some impressive solos, the female vocals as well as enough new rhythm changes, usually announced by the keyboards. „The Dark I Walk You Through”, another favorite on my list looks as if it follows the ordinary that separates the band from others. But it manages to come out of the shadows through the piano fill-ins that break the silence amidst the drum mania and the disillusion that the vocals reveals. In the end, the track transfers all the way through a heartwrenching emotion that stays with you there and after. „I should” changes registers again, with different musical influences, a hard to miss piano and a transition to new depths for the feeling described before.
The ending of the record describes itself to the listener through the much appropiate „Closure” which, although it is said to be a bonus one, deserves a place of honor amongst the band’s ballads. With Rikard and Englund in the spotlight, „Closure” is a display for the listener’s dissecation of new heartbeats complicated by their simple nature, but easy to make your own.
The band during recording:
- Tom S. Englund – Vocals & Guitar
- Henrik Danhage – Guitar
- Michael Håkansson – Bass
- Rikard Zander – Keyboards
- Jonas Ekdahl – Drums
Review I. „The Dark Discovery”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-dark-discovery/
Review II. „Solitude, Dominance, Tragedy”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ii-solitude-dominance-tragedy/
Review III. „In Search Of Truth”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iii-search-truth/
Review IV. „Recreation Day”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-iv-recreation-day/
Review V. „The Inner Circle”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-v-inner-circle/
Review VII. „Torn”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-vii-torn/
Review VIII. „Glorious Collision”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-viii-glorious-collision/
Review IX. „Hymns For The Broken”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-ix-hymns-broken/
Review X. „The Storm Within”: https://theinterwission.ro/discografie-evergrey-x-storm-within/
