Quantic Pub și-a schimbat – încă o dată – locația. De data aceasta, însă, este vorba despre ceva diferit, iar la mijloc nu sunt numai interesele localului, ci interesele comunității underground din România și chiar a locuitorilor capitalei.
Sper ca până la finalul acestui material să reușesc să conving cât mai multă lume că merită să ne implicăm cu toții în ceea ce ar putea deveni complexul Quantic și că ar fi un mare păcat ca acesta să se rezume la stadiul unui pub cu terasă. De fapt, Quantic poate oferi mult mai mult decât atât și este nevoie pentru toată lumea de acest surplus.
Noua locație se află la aproximativ cinci minute de mers pe jos față de locația fostului Quantic Pub 2. Cum te plimbi pe Șoseaua Grozăvești, blestemat să fii să nu ai căștile în urechi pentru că ești asurzit de traficul intens venit dintr-o parte și din alta. Într-adevăr, acesta a fost unul din motivele pentru care Quantic Pub 2 nu a fost prea popular deoarece, în ciuda poziției accesibile, clienții erau expuși odios vieții cotidiene din oraș.
La prima vedere zona pare abandonată și este plină de spații verzi sălbatice. Peste fostul Ecran Club acum sălășuiește Quantic având o suprafață interioară de peste 2.000 de metri pătrați și un spațiu exterior cât poți cuprinde cu vederea … în spatele clădirii se pot organiza lejer meciuri de fotbal de Liga a doua.
În fine, am urcat dinspre șosea și m-am îndreptat spre local. Era o după-amiază de weekend cu mesele de pe terasă mai degrabă goale decât pline, dar totuși numeroase. Am intrat înăuntru ca să mă duc la bar și atunci le-am oferit prima bilă albă: în frigiderul lor am regăsit una din băuturile răcoritoare mult îndrăgite de mine, dar prea puțin populare în localurile din capitală.
Entuziasmat dau să plec cu sticla într-o mână și cu paharul în cealaltă și în drumul meu spre terasă arunc un ochi pe pereți și pe tavan: „fain, bă!” îmi zic. Ulterior am mai intrat odată și am urmărit mai atent design-ul interior: ecuații interminabile, instrumente, personalități, tabelul periodic al metalelor din componența chimică a muzicii și tot așa s-o ții.
Au fost aduse rafturile din locația primului Quantic și au câteva cărți pe care le poate răsfoi oricine intră în local, însă acestea sunt destul de puține până în momentul de față așa că oricine dorește să doneze o carte pentru Quantic este bine venit. Mi-a sărit în ochi un raft anume pe marginea căruia au fost pictate diferite coperți de cărți și am regăsit acolo volumul King Rat scris de James Clavell, un scriitor foarte drag mie.
Și dacă tot suntem la capitolul bile albe, hai că mai am câteva: pubul are prize lângă fiecare masă. O chestiune de bun simț, la urma urmei, dar pe care foarte greu o găsim în localurile bucureștene. Puteți veni, așadar, cu încredere cu laptopul să lucrați în timpul zilei sau să vă încărcați telefoanele, dar să știți că spre seară se strânge lumea (da, chiar se strânge) și nu prea mai e loc de liniște!
Toaletele sunt curate și satisfăcătoare cu wc-uri turcești: mult mai igienice pentru spațiile în care circulă multe persoane. Nu vă speriați, căci acestea sunt conectate la rețeaua de canalizare, deci nu vor exista neplăceri. Dacă nu vă încântă prea mult acest aspect, gândiți-vă că va fi o aventură de neuitat de fiecare dată când veți merge la toaletă.
Terasa de lângă pub, după cum am zis, are suficient de multe mese și scaune pentru toată lumea. Lângă ea este un spațiu amenajat de parcat motocicletele și la scurtă distanță există un spațiu în care pot fi parcate și mașinile. Ajunsesem după-amiază în local și pe măsură ce trecea timpul, mesele se umpleau de oameni încât spre seară cu greu mai găseai un loc afară.
Spuneam despre locația Quantic Pub 2 că a fost „brutalizată” de viața cotidiană a capitalei. Ei bine, deși intrarea în noua locație se face dinspre un drum suprasolicitat de traficul auto, stând pe terasă, la o distanță respectabilă și acoperiți de o cortină naturală de copaci, sunetul și noxele poluante par a fi mai îndepărtate. După cum am mai spus, locația se află într-o zonă care a fost abandonată până acum aproape două luni. Pe de-o parte este un avantaj, căci au toată libertatea din lume pentru amenajare, dar pe de altă parte – dezavantaj – este nevoie de multă muncă susținută de bani pentru investiții.
Îmi vine greu să mă gândesc la suprafața totală de care dispune localul, dar am să încerc să relatez astfel: avem pubul pe care l-am descris mai sus, o sală în plină amenajare pentru concerte, terasă, acoperiș care poate fi folosit ca o extensie a terasei, subsol și cel puțin suprafața unui stadion în spate ce va fi destinat unor concerte de dimensiuni mai mari.
Avem, deci, un pub spațios cu o terasă pe măsură; o sală de concerte ce va avea propriul bar și care ar putea găzdui un public mai numeros față de localuri precum Fabrica și un spațiu de dimensiunea unui teren de fotbal ce poate fi extins oricând și ar putea fi o alternativă la Arenele Romane. Clădirea are un acoperiș unde se mai poate pune un bar și câteva mese pentru clienți, plus un subsol în care se pot amenaja săli de repetiții. Pe lângă cele menționate, clădirea și spațiul din proximitate încă mai pot fi exploatate. Organizatorii, în mod cert, au idei și inițiativă în privința aceasta, însă au și fondurile necesare? Am pus și această întrebare, căci după ce am văzut cam tot spațiul de care dispune mi-am pus mâinile în cap gândindu-mă doar cât de multă muncă este! Mi s-a răspuns într-un mod simpatic: „ne-am specializat în improvizat!” „Aoleu”, spun în mintea mea, „păi nu e bine”! Întreb ce la ce se referă și mă asigură că nu este nimic rău la mijloc. Mi-a explicat ce înseamnă: Quantic încearcă să se întrețină, pe cât posibil, cu resursele și munca oamenilor implicați, dar și cu ajutoarele pe care le primesc. Desigur, banii nu sunt de ignorat, însă tot Ioan mi-a explicat că se pot găsi multe soluții optime și fără compromis care să nu necesite prea multe fonduri.
Ce am văzut mi-a plăcut incredibil de mult, iar viziunea pe care o are stafful localului mă stârnește! Deschiderea Quantic nu ar rămâne strict focalizată pe scena rock/metal/core din țară, ba chiar ar încerca să organizeze evenimente cu formații din străinătate. În plus, zilele trecute au fost ținute conferințe pe teme științifice, deci există dispoziție de a se extinde și spre alte domenii, nu numai cel muzical. S-ar dori, la un moment dat, organizarea unui cinematograf în aer liber. Idei sunt, voință este, dar mie personal îmi este teamă că acestea nu sunt suficiente pentru a putea susține ceea ce ar putea fi cea mai bună investiție în localurile din România.
Până acum, recunosc, am vorbit numai de bine despre local și sincer nu am ce să spun rău despre nivelul la care au ajuns. Cu bun simț, prietenie și seriozitate au reușit să atingă un nivel la care alții nu au ajuns nici măcar într-un an. Doar timpul ne va spune dacă viziunea va putea fi implementată și în ce măsură.
Weekendul acesta va fi organizat festivalul Iubim 2Roți. Noua locație se va deschide și mai mult publicului și astfel oamenii vor avea ocazia să vadă cu ochii lor potențialul pe care îl reprezintă ceea ce îmi place mie să numesc complexul Quantic. Vor fi amplasate în jur de 15 standuri în așa fel încât să se evite orice fel de aglomerație pentru băutură sau mâncare. Cei care vin din provincie se pot caza în zona de camping.
Sunt optimist și în privința festivalului și cred cu tărie că va fi o treabă bună. Încurajez lumea să vină în număr cât mai mare și să se bucure de muzică, de prieteni și de (sperăm cu toții) vreme bună. Cu cât ajunge mai multă lume în Quantic, cu atât este mai bine pentru cifra de afaceri și cu atât se pot extinde mai mult pe suprafața pe care o au la dispoziție.
Avantajele pentru organizatori ar fi numeroase: cu atâtea suprafețe la dispoziție, poți aduce o gamă largă de formații și artiști. Concurența este binevenită și poate că pe viitor vor scădea prețurile pentru închirierea de spații pentru concerte și acest lucru va fi regăsit în vânzarea biletelor. Dacă biletele sunt ieftinite, dar totuși rămâne un profit, atunci – mă gândesc eu – ar fi o situație win, win pentru toată lumea: amatorii de concerte vor cumpăra bilete la mai multe festivaluri, dat fiind că a scăzut prețul, iar organizatorii vor avea mai multe încasări prin volum, în timp ce artiștii ar încasa mai multă popularitate și, automat, mai multe fonduri.
Se merită investit în Quantic? Eu spun că da; un da ferm și convins. Dacă nu cu participarea la evenimentele pe care le găzduiesc, atunci măcar cu o bere băută cu prietenii în weekend sau după muncă. Sau măcar cu speranță. Poate fi singura oportunitate prin care artiștii, organizatorii de evenimente și publicul să găsească un echilibru.
