Cronici albume

Despre lansarea albumului de debut Stonelight.

Prima oară i-am văzut pe Stonelight în 2014, într-un concert la Arenele Romane; au cântat puțin, vreo jumătate de oră dacă țin bine minte, timp suficient însă pentru a-și demonstra potențialul. Între timp, au mai avut câteva concerte în capitală dar n-am reușit să ajung la niciunul, deși eram curios să văd dacă și cum au evoluat după acea seară din toamna lui 2014. Ocazia de a-i întâlni din nou a apărut odată cu apariția primului lor album din carieră, Into the Unknown, care a fost lansat ieri, pe 11 noiembrie, în club fabrica.

Pentru a marca acest eveniment unic în existența lor, Stonelight au invitat formațiile Gray Matters și Fallen să li se alăture pe scenă, în deschidere. Am ajuns chiar când s-a terminat prima melodie a tinerei trupe Gray Matters; pentru cine nu i-a ascultat până acum, am să menționez că s-au format în București, cântă alternative metal cu influențe electro, și sunt în curs de a-și lansa un prim material. I-am văzut prima oară în B52, deschizând pentru Luna Amară, mi s-au părut destul de interesanți, dar nu le-am dat prea multă atenție. Ieri, pur și simplu m-au uimit. Au fost extraordinari, un recital plin de energie susținut cu pasiune pentru arta lor, în cadrul căruia mi-am schimbat complet părerea despre ei. Au cântat vreo 45 de minute, începând cam cu un sfert de oră după ora 20:00 în fața unui public care abia începuse să se adune. Deși la început au fost foarte puțini oameni, membrii și-au menținut buna dispoziție și ne-au încurajat să ne apropiem de scenă și să-i susținem. Eu am stat undeva în apropiere de centrul sălii, dar din păcate pentru Gray Matters, sunetul a avut câteva scăpări; în ciuda impedimentelor, au cântat foarte, foarte bine! Au evoluat clar față de ce mi-au arătat în ianuarie, în B52, și asta m-a bucurat cel mai tare. Îmi place mult ușurința cu care Laura (voce) trece de la clean la scream, ajutată și de structura pieselor. Sper să lanseze cât de curând un material de debut, probabil calitatea de studio le-ar face dreptate și ar arăta adevăratul lor potențial. Oricum, sunt faini și merită văzuți.

gray

Au urmat Fallen, o trupă de metal din București. Cântă o combinație de heavy metal cu metalcore, dar nu se fac remarcați nici prin originalitate nici prin complexitate. Au avut un sunet mai bine reglat, chitarele s-au auzit mult mai bine, la fel și vocea. O singură piesă mi-a atras atenția, Trapped, despre care solistul a spus că ar fi prima lor compoziție. În rest, nu mi-au atras atenția cu nimic, dar de cântat au cântat binișor (vorbind strict obiectiv). Între timp, s-au mai strâns spectatori, iar sala s-a aglomerat în așteptarea concertului Stonelight.

fallen

Pentru orice trupă, lansarea primului album din carieră este o seară unică și de o importanță semnificativă în viața acesteia. Așa că, de cele mai multe ori, se asigură că o să fie un concert lung, bine organizat și cu mai mulți invitați; Stonelight nu sunt o excepție de la această tradiție. Înainte de a-și începe spectacolul, au acoperit scena cu un ecran textil, pe care era proiectat logoul lor; în stilul Rammstein, acesta a căzut odată cu primele note ale primei piese de pe album, Sound of the Unknown. Cântecul a apărut pe internet cu câteva săptămâni înainte de lansarea materialului, constituind primul teaser oficial al acestui debut. Mi-a atras atenția prin amploarea părții vocale și prin refrenul catchy și melodic. Live, a sunat impecabil și chiar începusem să mă mir – cum se poate ca prima trupă să fie atât de dezavantajată de sunet, iar ultima să aibă parte de așa calitate, având în vedere că nici sunetistul, nici echipamentul nu s-au schimbat.

Pe scenă, a urcat primul invitat al serii, Cosmin Aionita, alături de care au interpretat un cover după legendara piesă Judas Priest, Breaking the Law. Cum principala influență Stonelight este Iron Maiden, s-au cântat și coveruri după piesele renumitei formații, având ca invitat pe chitaristul grupului Trooper. Solistul aceleiași trupe a urcat pe scenă pentru a-și interpreta piesa Tari ca Munții, alături de membrii Stonelight. Dan Niculescu (chitară, Between Colors) a urcat pe scenă pentru singura baladă a serii; totuși, în ciuda lungii liste de invitați prezenți la eveniment, Into the Unknown în sine are un singur oaspete: solistul Elie Haddad a contribuit pe The Fear, a cincea melodie a albumului. Aceasta este ceva mai heavy decât celelalte, iar duetul dintre Vanda și Elie mi-a plăcut destul de mult pe material, dar live a sunat mai bine decât pe înregistrare. A fost singurul invitat de altă naționalitate, restul fiind membri ai scenei românești de rock și metal.

stonelight-cover

Melodia mea preferată de pe Into the Unknown este cea care închide acest debut; intitulată Universe, m-a impresionat prin refrenul ce demonstrează că Vanda are o voce extraordinară, un timbru destul de cald și plăcut care este dublat de forța cu care interpretează piesele live, dar și pe album. Cântecele în sine sunt catchy și ușor de ascultat, și mi se pare că, pentru un album de debut, materialul prezentat ieri în fabrica este foarte reușit. Cu o promovare eficientă, ar putea avea succes tocmai din cele trei motive enunțate mai sus.

Să revenim totuși la concertul de lansare. Un alt obicei al formațiilor este să cânte ceva mai mult când își lansează un nou material. Stonelight au cântat, cred, peste o oră și jumătate cu tot cu bis, și la cât efort au depus probabil au adormit în clipa în care au ajuns fiecare la casa lui. Pentru o tânără formație, să cânți atât de multe piese este o performanță, având în vedere că nici măcar marile trupe nu depășesc în mod normal 75-90 de minute de cântat. A, și mirarea mea legată de sunet n-a fost de lungă durată, pentru că au fost momente când acesta iarăși a dezavantajat trupa. Am stat toată seara pe mijloc față de scenă, tocmai pentru că acolo de obicei se aude cel mai bine, însă, timp de cântece întregi, vocea a fost mult prea tare dată și a acoperit instrumentele. Nu am fost singurul care a remarcat asta, publicul criticând această diferență puternică. De câteva ori a fost chiar deranjant, din păcate pentru formația care a cântat cu pasiune și profesionalism. Nu stau să sap după un vinovat, poate aș ajunge să acuz oameni care nu au greșit cu nimic, însă sunetul chiar a fost o problemă la acest eveniment.

band

Sala a fost aproape plină la un moment dat; m-am bucurat să văd că Stonelight primesc susținerea pe care o merită orice tânără formație într-un moment atât de important. Publicul i-a aclamat și rechemat pe scenă pentru un bis, spre încântarea membrilor formației. S-au retras de pe scenă în plină glorie, în aplauzele tuturor. M-a bucurat și coada formată la standul de merch – la doar 25 de lei, albumul merită (!!!) cumpărat.

În încheiere, doresc să felicit toate trupele – Gray Matters, Fallen și Stonelight – și le doresc mult succes în continuare, pe drumul pe care au pornit. Sper să primească susținerea de care au nevoie și să continue cu ceea ce fac.

stonelight-selfie

Comentează

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top